6,787 matches
-
inginerului de la Mina Pietrosul, urmă: Săptămâna aceasta, de când cu accidentul din Mină, am fost literalmente asediați de curioși și de alți băgători de seamă. De atâta mulțime venită pe capul nostru, am un sentimente de oprimare, ce mă obosește teribil... Ocolesc subiectul, spunând: Mi s-a zis că veți veni abia după-amiază, la contravizită. Astfel că nici nu speram să vă găsesc tocmai pe dumneavoastră, care... Cine v-a zis, e greșit informat, mă întrerupe doctorul Spătaru. Supravegherea noastră medicală continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răzbească din perimetrul dificil al ruinelor. Trecu de băieții de la Școala de reeducare care îl baleiară cu priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând cu mersul acela contorsionat de șopârlă, la care îl obliga terenul, ocolind mormane primejdioase de cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și numai la ceremonialul întâlnirilor cu Cristina lui cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vedere, ce se opinteau în trompete, saxofoane, pistoane și tromboane, reluând, cu efort de coarde vocale, un refren despre o viperă neagră, cu ochi de jeratic și cu o limbă / ca o seringă / gata să ți-o-nfingă... În precipitarea sa, Mircea ocoli precaut un balcon sprijinit precar pe aripi de amorași dolofani și meditativi, răzbătu printr-un portal de ipsos și teracotă, înfundat cu spărturi de faianță și de fructe de piatră, având prăbușit, alături, un propriu corn al abundenței, desprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care-i pudrase uniform hainele în cafeniu, făcându-le la fel cu vestoanele și pantalonii lui Bubă și compania, o rupse la fugă spre asfințit. Străbătu, gonind, un fel de curte interioară cu capace de fontă la gurile de canal, ocoli mai multe latrine, din acelea de scânduri, date cu var, și printr-o portiță de fier forjat, cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe cât părea la prima vedere, cât mai ales fiind destul de pe lângă lege. Niciodată Vladimir nu admisese că face afaceri dubioase. Atât față de Zoe, cât și față de propria conștiință, el raționa astfel: Vizavi de legi, întâlnim trei moduri de a le ocoli: deștepții trec pe deasupra legilor, șmecherii pe sub ele, hoții pe lângă ele. De opreliștea legii, numai proștii se împiedică. Având la îndemână toate cele trei modalități de eschivare a legilor, încă din prima seară a descinderii sale în Capitală, avu mare succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a perechii de aborigeni, Fata cu grumaz de volute metalice ocolea fiecare copac, mlădiindu-și șoldurile printre trunchiuri. Trezindu-se singur în foșnetul pădurii magice, Profesorul renunță să mai arboreze vreo urmă de orgoliu masculin. Porni, oftând, să reconstituie incomoda traiectorie a întoarcerii, trăgându-se din ram în ram, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dimensiunile liniare ale sursei, unda se va propaga în linie dreaptă sub formă de fascicul. În afară de aceasta, datorită lungimii de undă mici, fenomenul de difracție 10 (ocolirea obstacolelor) nu apare decât pentru obstacole de dimensiuni foarte mici, în timp ce sunetele obișnuite ocolesc, practic, aproape orice obstacol întâlnit în cale. Ultrasunetele suferă reflexia și refracția la suprafața de separare a două medii diferite, la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen, au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale care să concentreze întrun
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cu rivanol, apă oxigenată. Dar după aia, la câtva timp, tatăl vitreg, să spun așa, atunci nu era tată vitreg încă, după spusele lui făcând psihologie sau ceva de genul ăsta, a văzut că am luat-o pe căi greșite, ocolite spre nebuneală. M-a internat la Lugoj, la neuropsihiatrie infantilă, cu mama de față. Stai aici, a spus, două-trei săptămâni, uite, îți dau niște bani la doamna doctor, să ai să-ți cumperi ce ai nevoie, și apoi vin. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Aici ne cred ultimii oameni, fără milă, așa-zișii colegi ai noștri de pe alte mandate. Toți cred că nu avem suflet, dar suntem mai sufletiști decât cei ce ne cred răi. Dacă nu aveam milă, făceam vreo nenorocire și nu ocoleam obstacolele din mandatul ăsta. E multe curse aici care se întind între mulți rechini, multe hiene. Eram un fel de săgeată, să fac diverse lucruri, să mă iau de unul, de altul și, dacă eram să fiu cum vroiau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de unul, de altul și, dacă eram să fiu cum vroiau ei, ajungeam rău, că la începutul mandatului mă enervam ușor și făceam cine știe ce panarame, mai făceam vreo mortăciune și stăteam ca prostu’ aici pentru placul la alții. Și am ocolit multe așa. Ziceam ca ei și făceam ca mine. Nu mi-a mai convenit să fac și aici tot rău. Dacă ar fi să zicem așa, suntem viețașă, hai să ne facem meseria. Nu e chiar așa. Că mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
părea cunoscută. Așa era...și totuși părea schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai.” Aceste vorbe ale țigăncii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ceață. Uneori am reușit. Alteori... Și nu din vina noastră, ci din pricina lipsei unui far care să ne arate calea spre țărm...Ne-am străduit și noi cât am putut, însemnând pe răboj și bune și rele...Totul...” Simțeam cum ocolește adevărul. Altădată mi-a spus că voi afla la timpul potrivit cine este de fapt el... Acum, însă, s-a oprit din vorbire cam pe neașteptate. Mă temeam să nu-l fi supărat cu întrebarea mea. Asta ar fi însemnat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ba la dreapta, pe când lui Gaston toate cărările i se păreau la fel. S-au oprit, în cele din urmă, în fața unui bar care, ca și celelalte, era închis noaptea. Nu s-au oprit la ușa din față, ci au ocolit clădirea și Gaston a văzut o scară îngustă care ducea la etaj. Era atât de îngustă, încât nu-și putea imagina cum va încăpea el. — Așteaptă aici o clipă, i-a spus femeia cu bandajul. A luat-o pe scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aici, zic, o să se-ntoarcă acolo, că-i civilizație. S-a întărit paza, avem legi. O s-avem și autostradă, cândva și gară. Mi-a ieșit un buboi pe obrajul stâng. Carnea în jur e tare și dureroasă. Încerc să-l ocolesc la bărbierit. De sus se scurge apa pe pereți. Cerul atârnă ca un ceaun uitat de-o chivuță pe-un foc de găteje. E aproape prânzul. Încerc să am pași elastici. Statuia poetului c-un pârâiaș artificial la picioare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o vale și urcă apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei de mărfuri, dar după câteva sute de metri se oprește în fața mlaștinii care începe acolo. Probabil ar fi trebuit să traverseze mlaștina, dar proiectul a eșuat ori a fost abandonat odată cu gara. Altă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unde eram profesor mi-a pus în vedere că de multă vreme îmi neglijam orele de curs, că făceam școala de râs și că va fi nevoit să mă concedieze dacă nu-mi băgam mințile în cap. O vreme am ocolit tribunalul. Pe urmă, într-o amiază când am plecat de la liceu, n-am mai rezistat și m-am strecurat din nou în sala de judecată. Văzîndu-mă, un aprod m-a întrebat amical: "Ați fost bolnav?" Probabil n-arătam prea bine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deranjeze nimeni. Și, într-adevăr, așa a fost. Mai mult, și pe stradă lucrurile s-au schimbat. Până atunci, lumea se uitase la mine curioasă, ca la o creatură ciudată. Cei mai mulți mă socoteau un original, dacă nu chiar țicnit, nu ocoleau însă. Acum eram ca un ciumat. Se făcuse un gol în jurul meu și mergeam pe stradă cu acest gol după mine. E normal, mi-am zis. Un om înțelept preferă să n-aibă încurcături. Dacă aude pe cineva țipând, nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau o iluzie optică. Bănuiam că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am decis să amân pentru altă dată explorarea ei. M-am întors, am ocolit o baltă, apoi alta, și deodată am descoperit că nu mergeam pe unde venisem. În terenul mocirlos nu se zărea nici o urmă de pas. Probabil, mi-am zis, n-am fost atent și am luat-o prin altă parte. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
liman. Am trecut din nou pe lângă scheletul înnămolit în prima baltă și am răsuflat ușurat când am ajuns la capătul liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cât nu găseam nici o explicație. Am încercat să mă lămuresc, să merg numai cu ochii în pământ, să fac zece pași și după aceea să mă întorc. În zadar. Totdeauna intervenea ceva. Făceam un pas la stânga sau la dreapta ca să ocolesc un obstacol și, gata, nu mai regăseam urmele pe care le lăsasem. De zeci de ori am încercat același lucru. Degeaba. De fiecare dată nimeream altundeva. Singura explicație pe care mi-am putut-o da e că orice revenire e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mă asculta și, în timpul ăsta, îmi inspecta pe furiș pantofii. Probabil ca să vadă dacă erau murdari de noroi. Bănuia, cred, că nu era totul vis. În prima noapte, am nimerit într-o mare livadă de măslini bătrâni și fără rod. Ocolisem parcă terenul cu mărăcini și, din întîmplare, descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită și pe la capelă. În mijlocul livezii era o casă dărăpănată. Am încercat să mă apropii, dar n-a fost chip din pricina unor câini care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aș fi înecat și râul mi-ar fi dus cadavrul spre locul de vărsare. Mă străduiam de aceea să nu mă clatin. După o vreme a dispărut toropeala. M-am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă ruginită și încuiată. M-am chinuit destul de mult s-o împing, s-o forțez. În zadar. Era înțepenită zdravăn. Și tocmai în gaura cheii își făcuse pânza
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vechi. Și aproape fără voie ne-am luat după ele... Peste tot, rădăcinile arțarilor ieșeau la suprafață, strîngîndu-se în jurul fiecărui trunchi ca un morman de șerpi. Urmele duceau printre rădăcini. Cine trecuse pe acolo o făcuse fără să aleagă drumul. Ocolise numai mărăcinii. Noi ne feream însă cât puteam să ne atingem de arțari, deoarece trunchiurile scorburoase și uneori chiar rădăcinile erau invadate de omizi care le acopereau cu un strat alburiu și scârbos. Din pricina asta, trebuia să ne facem loc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cei mai buni. Trebuie să încerci să te măriți cu un polițist, cu un mecanic sau cu un preot, zise ea, și trebuie să eviți politicienii, barmanii sau taximetriștii. Oamenii ăștia sunt o pacoste pentru nevestele lor. Și trebuie să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
A acelui care stăpânește cu adevărat; doar eu pot să mă pronunț asupra lucrurilor grave. Să le pun în ordine. Sunt născut aici; Romancierul - la sute de kilometri. De când a venit, nu a părăsit Stațiunea niciodată, dar vorbește de parcă a ocolit planeta. „Fără să ieși din camera ta, poți să cunoști Universul!” mi-a zis odată, pe vremea când credeam că se poate sta de vorbă cu el. Citise asta într-o carte chinezească; mereu o citește, în zece ani i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]