6,653 matches
-
mă umplu de biștari, să-mi trag gagici a-ntâia, o s-ajung ganster internațional. Asta i-am răspuns eu, sigur pe mine. Dar nu prea mi-a mers. Tot a bătrână a avut dreptate, cu furtișagurile am rămas, m-a ocolit norocu ăl mare, cel puțin pân acuma... Pușcărie a tăcut. Ceilalți doi se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu Turcia. Toate fac parte din viață, dar parcă muzicii trebuie să-i acordăm permanent atenția cuvenită, întrucât ne înalță deasupra prozaicelor preocupări și ne oferă admirația unei lumi întregi. Pentru a intra în nota spirituală adecvată, nu pot să ocolesc considerațiile lui Lawrence Dutton, inserate în programul cvartetului Voces, o excelentă prezență la Ateneul Român: „Bach a creat o muzică ce îi apropie pe oameni de Dumnezeu..., ne face pe toți să ne fie dor de ceva grandios, ceva spiritual
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
și chiar rafinamentul publicului, cu toată rumoarea concomitentă de pe alte coordonate ale capitalei, unde trona un alt gen de comportament social. Se cunoaște că biletele la această ediție s-au epuizat în timp inimaginabil de scurt. Ar fi nedrept să ocolim constatarea unui fapt care atestă că la nici una din locațiile unde se desfășurau manifestări de cultură nu a fost nevoie de forțe de ordine. Nu s-au văzut, la vreo sală de concerte, oameni în uniformă. Comportamentul civilizat de grup
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă. Am luat noi aceste lăzi, să le ducem. Satul era complet în beznă. Aneta ne dirija prin întuneric pe unde să pășim, mergând când pe stânga, când pe dreapta, ocolind gropile cu noroi, pline cu apă. Dar oricât s-a străduit Aneta tot am intrat în gropi, erau imposibil de ocolit pe acel drum complet desfundat și neluminat. La un moment dat Aneta ne spune că am ajuns. Toți aveam
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
complet în beznă. Aneta ne dirija prin întuneric pe unde să pășim, mergând când pe stânga, când pe dreapta, ocolind gropile cu noroi, pline cu apă. Dar oricât s-a străduit Aneta tot am intrat în gropi, erau imposibil de ocolit pe acel drum complet desfundat și neluminat. La un moment dat Aneta ne spune că am ajuns. Toți aveam emoții. Intrăm în curtea casei pe o portiță metalică, întredeschisă. Casa era neluminată, iar dintr-o cameră se auzea un aparat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Mașinile poliției căutau să oprească mașinile de la PRM, mai întâi cu semnale sonore. Văzând că nu vor să oprească și continuă urmărirea celor două jeep-uri, poliția a blocat șoseaua cu o cisternă, cu un tractor, dar toate au fost ocolite, trecându se prin șanțurile laterale, pe arătură. Era o urmărire ca în filme. Patriotul Ilie Ilașcu nu avea cum să știe că mașina de la PRM n-a vrut să oprească, să pot coborî. șoferul, la insistențele mele, ia legătura prin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai-marii artei noastre clasice strânsese în ea, nu exista iertare. Unul dintre inchizitorii acelei epoci trăiește încă. Prin opera de maturitate și-a plătit o parte dintre păcate. Însă ce fel de viață o mai fi și aceea când ești ocolit de toți și nici semne de iertare nu primești? Într-un moment de cumpănă, un preot căruia îi puneam o seamă de întrebări grele în ceea ce-i privea pe ai mei mi-a spus să nu mă substitui niciodată Celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din alea“. El ilustra diferența dintre a scrie - de nevoie, obligat sau într-un moment de slăbiciune - și „din alea“ și deprinderea de a le scrie tot timpul - din viciu, din lăcomie sau poate din plăcerea de a se ști ocolit de toată lumea. Masochismul are nenumărate manifestări, iar abnegația cu care unii se definesc drept slugi e o formă artistică de masochism. Poetul de care pomenesc a tipărit vreo treizeci de plachete. Dacă nu se petrecea răsturnarea din decembrie, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nenorocire despre care nu se vorbește. În fața ei, legile, oricât de multe și de bine ar fi întocmite, sunt neputincioase. Ea nu devine decât arareori subiect de ziar sau de anchetă de televiziune. Când ți se întâmplă nenorocirea, oamenii te ocolesc, deoarece ai ceva dintr-un contaminat ce răspândește, la rându-i, un rău incontrolabil. Prietenilor nu se cade să li te plângi. Neavând nici o putere, îi faci să se simtă prost. Îi iei părtași într-o acuză incomodă, care aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
învârtea prin preajma mea, nu m-am interesat de soarta acelui disperat. Am evitat să întreb de el; tot timpul cât am fost internat și nici după ce am părăsit spitalul, n-am fost curios să aflu dacă mai trăia. Am evitat, ocolind pe alte străzi sau mergând pe trotuarul de vizavi, nu numai spitalul, ci și știrile lui. Acum, după douăzeci de ani, am curajul să mă întreb: s-o fi salvat? E și acesta un curaj: să pui întrebări când nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
le ceream să mă ducă la camera de tortură să-mi suprime viața și astfel să termin cu ei. Simțind această rezistență hotărâtă a mea, renunțau la întrebările ce aveau legătură cu scaunul de spovadă. Mă amenințau, mă loveau pe când ocoleam răspunsul pe care-l doreau de la mine în timpul anchetei. În octombrie 1961 au venit cu informații din popor pe care mi le puneau în față. Rezistând eu să le dau informații și în această situație, într-o noapte din aceeași
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spus și ar trebui să-mi închei scrisoarea, dar e atât de greu să mă despart de tine! O, dragule, cât de dependenți suntem față de destinele noastre, fiecare față de al său! și să nu poți face nimic pentru a-l ocoli, pentru a-l schimba cât de puțin măcar! Degeaba încercăm să ne stăpânim: cu cât încercăm mai mult, cu atât mai ușor cădem în cursă - nu ne putem evita pe noi înșine. Nu mai vreau, mă înțelegi, nu mai vreau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
împietrită și mută în nămolul de sticlă. Când mă gândesc la trecut, am impresia că aș fi un om foarte, foarte bătrân, ale cărui rude, prieteni, toți, toți, au murit unul după celălalt, iar el a rămas uitat și singur, ocolit de moarte. În casă e o liniște de mormânt, doar afară picură de pe streșini prima zăpadă ce se topește... O, dacă ar fi numai împrejurul meu această singurătate, n-ar fi nimic, aș putea să fug de dânsa! Dar e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un steag ori un bob de mazăre c-un altul, precum, chiar așa, un tovarăș c-un altul“. Păstram o bună vizibilitate asupra labirinturilor noastre de propoziții, dețineam un soi de suveranitate asupra teritoriului în care ne mișcam atât de ocolit și lăsând atâtea urme că începea să ne vâjâie capul. Am inventat acum aceste propoziții fiindcă le-am uitat pe cele de-atunci. Dar ar fi putut săfie și astea. șpagatul dintre spaima de moarte și setea de viață provoca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu sine în cap treptele pe care tăcerea se plimba în sus și în jos. Întrebarea „La ce te gândești acum?“ ar fi părut ca un atac armat. De la sine înțeles că fiecare era plin de secrete. Dar toți le ocoleam atunci când vorbeam despre muncă și despre obiectele a căror existență în sine demonstra apartenența noastră comună. La fel ca și apartenența mea de cei din casă. Nu ei, ci eu eram pricina că îi măsuram prea lung din priviri, forțându
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă, vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să-l ocolești și, mai ales, Doamne ferește -, să nu cumva să te-atingi de el, că nu te-ai mai fi curățat și purificat nici cu o Dunăre de agheasmă! Ptiu! Ăsta, da! Ăsta era cu adevărat mesagerul iadului pe pământ. Nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
finețe și cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea legat de intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
conferință despre materiile prime din țara sa. Manaos (pe Amazon): o expediție științifică pleacă în căutarea unui fluture uriaș măsurând, zice-se, 50 de centimetri. Paris: oceanografii explică temperatura scăzută a lunilor de vară prin faptul că Golfstreamul ar fi ocolit Bretania pentru a se deplasa spre Azore. Castelgandolfo: papa declară, tot vara: „Lumii îi merge rău pentru că s-a uitat că genul uman formează o singură rasă”. În Italia se face recensământul operelor de artă „duble” și „inutile”. Giornale d
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acestor probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
trebuie să mă duc la un doctor de nervi, nu de inimă. Firește că am întrebat-o de unde știa ce am pățit aseară ca să-i poată explica doctoriței, poate că nu-i explicase bine - nu, din nou subtilă, Netocika mea ocoli un răspuns care m-ar fi pus într-o situație indecentă și-mi dădu alte detalii, mai liniștitoare, după mintea și dicția ei: doctorița bănuia că tot ce mi se întâmplase venea din faptul că eram prea sănătos, că n-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-o viteză specifică poate sfârșitului de mileniu, fapte contradictorii, întâmplări, evenimente pentru care, în timpuri mai calme, ar fi fost nevoie, cine știe, de vreo jumătate de secol. Criza mondială, în formele ei schimbătoare și imprevizibile, nu ne-a ocolit, firește, nici pe noi. Dar înțeleptul Cârmaci, cum scria odată poetul, se afla la datorie. Exemplul său de mare patriot, de militant pentru pace leagă prezentul de trecut și de viitor. El amintește deopotrivă de marii bărbați din istoria noastră
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
privilegiați“ puteau avorta, sub diverse pretexte - cel mai adesea fictive, fără risc -, sub supraveghere medicală sau puteau recurge, ceva mai eroic, la două cezariene, pentru ca apoi să poată curma venirea pe lume a unor copii nedoriți... Filipicele mele nu au ocolit nici pofta de înavuțire a medicilor, nici lipsa de solidaritate a bărbaților. În acel moment, am primit din partea uneia dintre prietene o replică dură: „Tu nu ai de ce să te plângi!“ - și un semn ușor cu piciorul pe sub masă de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să fac două sau trei grupe.) Pe atunci încă nu se făcea educație sexuală și nici preventive n-am folosit. Am primit cei trei copii după cum au venit. Între timp a ieșit legea cu interzicerea avorturilor. La nevoie, se putea ocoli, dar cu mari riscuri. Înainte de război, era la ordinea zilei să fie cinci, șase sau chiar mai mulți copii într-o familie. Între timp, s-a ajuns la doi copii. Am fost printre primii care au avut trei copii și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se pot practica aproape în tot cursul anului. Transfăgărășanul a fost construit în anii ’970 și dat în folosință la 20 septembrie 1974. Trecerea șoselei din Ardeal în «Vechiul Regat» se realizează printr-o străpungere în stânca muntelui, imediat după ce ocolește lacul Bâlea pe țrmul său vestic, printrun tunel lung de 882 metri, la cota lui cea mai înaltă și a oricărei alte șosele din țara noastră - 2040 metri altitudine. În drumul său, lung de 90,167 km, Transfăgărășanul pleacă din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de la această frumoasă scenă în care două suflete dîrze se uneau prin legămînt, Cristi veni într-o pauză la Dănuț și-i spuse să-l urmeze. Ce s-a întîmplat ? Să-și țină gura și-o să vadă el ! Mai întîi ocoliră prin niște holuri mai puțin um blate. Ce-o fi vrînd Cristi ? Apoi coborîră tiptil, să nu fie prinși, pe scara profesorilor. Se opriră la etajul unu, ciuliră urechile să-și dea seama dacă se aud sau nu pași și-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]