6,174 matches
-
a împușcat pe celălalt. Acum nu mai era nici un armăsar care s-alerge pe dealuri, nu mai era nimic altceva decât ramuri de pini de pe care se scurgea apa și o ceață amorfă care cobora panta. Nici măcar șoimii nu mai onorau cerul cu prezența lor, ca și când era de-acum stabilit că acolo era un ținut sălbatic, iar ei doi, Zach și Jina, trebuiau să se descurce singuri. Neal Allen a avut o cabană la unul dintre capetele podului de la Horse Creek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina deschidea gura ca să-l dojenească, Danny îi arunca o privire prin care-i transmitea c-ar fi preferat să primească el o mamă de bătaie. Era limpede că prietenia celor doi nu mai exista, dar se părea că băieții onorau un soi de cod de onoare care dicta protejarea inamicului, strângerea rândurilor împotriva interferențelor din partea adulților. Măcar așa, și-a spus Jina, băiatul ei făcea și el parte dintr-o echipă. Cu excepția lui Naji, toți se dăduseră jos din microbuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc. A trecut, cum se vede, vremea „bărcii pe valuri“. Viorel Savin face un pas înainte imaginându și libarca
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
impresionant de kitsch și de prăfuit a înghițit perfect micile fisuri omenești sau autentice sau și una și alta, de tipul unui „ups“ scăpat neglijent de prezentatoare, până la discursul pur și simplu emoționant ținut la final de actorul Radu Beligan, onorat cu premiul de excelență. A existat și o mare fisură: nominalizările și premierile au amestecat tulburător mainstream-ul cu opțiuni juste. Au fost nominalizați Marius Ianuș și Andrei Codrescu & Ruxandra Cesereanu (au câștigat aceștia din urmă), a fost nominalizat (și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ia de mine-aminte; Nu sunt mic, mucos; sunt mare! Câți de ,,m’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Nouă nuci îl decorează Și ,,n’’, plin de încântare, Dintr-un nor ne onorează Cu o nouă-nfățișare. LITERA ,,N’’ Îngânând cuvinte-alene, Mândru, falnic, impozant, Vine ,,n’’, clipind din gene Și zâmbind, că-i amuzant. Neatent de ești, îți pare Că-n nori zboară-un pescăruș, Dar e ,,m’’, ce-n graba mare, A
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
poate rănită, poate singură, se afla Midori. Dincolo de Zid. Un călugăr sosi În fugă, se Înclină În fața celor doi și spuse: - Maestrul Shan Bao vă invită la ceremonia ceaiului, În pavilionul din a patra curte. Prezența oaspetelui Oan-san l-ar onora În mod deosebit. Oan-san făcu un semn afirmativ, iar călugărul fugi Înapoi. Seara Întârzia, deși cerul se Întunecase. În munții Songshan nu ninsese de aproape două săptămâni, dar acum iarna părea să revină. Fulgi mici și ușori, abia vizibili, Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba mongolă. Trimișilor sultanului li se permite intrarea! Dar și mai potrivit este ca Însuși sultanul să ne onoreze, acceptând invitația de a veni printre noi, cât mai curând cu putință. Comandantul gărzilor de ieniceri reflectă o clipă, apoi socoti că este mai important să-și Înștiințeze stăpânul că este așteptat la palatul Ak Sarai. De fapt, mesajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zece războinici. Aveau să mai vină vorbe, după obiceiul european de a parlamenta, de a explica, de a provoca. Nu era nimic de negociat sau de explicat aici. Provocarea exista deja și nu avea nevoie de cuvinte. O provocare se onorează printr-un singur gest, la limita fragilă dintre viață și moarte. Nu prin vorbe. Marele Maestru simți că omul din fața lui avea, Într-un fel, dreptate. Nu făcea parte dintre ei. Nu era acolo locul lui. Fu străbătut, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un cărturar și un diplomat nu o putea Înțelege decât parțial, imperfect, absolut teoretic. Dar altă lume nu exista. Poate avea să existe, cine știe când. Acum, nu. - Când, Cânde? Întrebă voievodul, cu o jumătate de glumă. Când ne vei onora prin viu grai? - Iertare, măria ta... murmură logofătul. M-am luat cu gândurile... - Prea bine, logofete. Vei ajunge, poate, cândva, Toma Gânde. Dar atunci nu vom mai avea nevoie decât de gândurile și nu de cuvintele domniei tale. Logofătul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
premii de dat și nu mai rămăseseră decât două filme să „concureze“. Nu m-am dus la Costinești, în ciuda încurajărilor organizatorului, secretar de stat în Ministerul Culturii: domnul Bălășoiu. El a avut cea mai nostimă remarcă la adresa celor care au onorat invitația, însă s-au plâns la fața locului de selecția precară și condițiile improprii de desfășurare. Întâlnindu-i la masa de dimineață, domnul Bălășoiu le-a zis: „protestați, protestați, da’ mâncați“. Anul acesta, din fondurile Ministerului s-a mai organizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Romaniuc Cititorul poate descoperi în Enervări ceva din isteria cioraniană a Schimbării la față a României. Cum v-a influențat acest text, pe care Emil Cioran l-a scris, cu pasiune și orgoliu, în exilul său de la Paris? Sunt extrem de onorat și de „speriat“ de comparația între bietele noastre Enervări cotidiene și marea enervare cioraniană. Textul lui Cioran m-a influențat foarte mult atunci când l-am citit, în anii ’90 - ce-i drept, cu pasiunea neofitului, într-o ediție fără aparatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să-i spună că fu seseră salve trase pentru sărbătorirea victoriei revoluției și pentru a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic altceva nu era acum mai important pentru Adam decât fuga. Făcea eforturi să-l urmeze pe Din, care Întorcea adesea capul, cu o expresie de euforie buimacă. Ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu fața serioasă din principiu și care avea în subordine arsenalul. El împărțea, noi apucam. Bărbat după bărbat trăia sentimentul de a fi înarmat. În mod evident, fiecare om aflat în detașamentul de muncă al Reich-ului trebuia să se simtă onorat de îndată ce era stăpân peste lemn și metal, peste patul și țeava carabinei. Și așa se și întâmpla, noi, băieții, ne umflam în pene și ne simțeam bărbați când stăteam în poziție de drepți cu pușcociul la picior, când îl prezentam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej de reportaje filmate, ușor tremurate, și de comentarii aprinse, pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva, cu astfel de piuneze din argint nou fuseseră onorați muncitorii deosebit de harnici de pe Westwall; după treizeci și opt, printre aceștia se numărau cu siguranță și localnici din populația germană sudetă, care se prezentaseră voluntari la construirea de buncăre în apropierea graniței franceze. Încă mai am înaintea ochilor imagini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară o înfățișare nu prea dorită. Toți se așteptau să găsească un fel de poartă largă, care să-și poată onora rostul din legenda povestită de Ilinca, acela de a fi primit, în adîncul muntelui, oamenii și vitele din sat. Dar nici pe departe nu se putea vorbi de așa ceva. În primul rînd, intrarea era destul de îngustă și chiar fioroasă. Aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dintre venusieni, în numai patru zile". Cifra era atât de colosală încât simți nevoia să închidă ochii. Cu greu putu să-și ridice pleoapele. Era foarte trist, dar foarte mândru. Filosofia non-A își găsise justificarea, fusese probată și era onorată de cei ce muriseră în numele ei. Ca un singur om, întreaga populație venusiană înțelesese situația, și ― fără vorbă, fără o pregătire prealabilă, fără nici o punere în gardă ― făcuse ce trebuia făcut. Era o victorie a gândirii care își va pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a trecut fără păs prin barajele de bâte și cuțite ale flăcăilor potrivnici. Asemenea fapte Paraschiva le-a catalogat drept adevărate probe de iubire, depășite fără crâcnire așișderea pețitorilor din poveste și, la prima ocazie, s-a hotărât să-l onoreze cu fetia ei, în urma unor discuții cu mamă-sa care a dorit să afle câte ceva despre destoinicia și dotarea bărbătească a lui Ion înainte de a i-o da pe fii-sa de nevastă. Că știți și Domniile Voastre câte belele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
atenția vecinei sale una dintre obezele rămase la masă alături de alți câțiva supraponderali. Lasă-i, soro!... Sunt singuri și s-au iubit încă din liceu. În plus, se pare că amândoi au avut neșansa unor căsnicii nereușite, dar și-au onorat contractele încheiate la voia părinților cu decență și creștinească supunere. Acum sunt liberi, fără obligații și se revăd după 50 de ani... Șansa unei vieți!... Mai știi... Nici o dată să nu zici niciodată!... O las... așa precum spuneai, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gândi el, nu putea fi din altă parte acel nor, pornit ca o părere spre văzduhuri. Bulibașa Graulea își trimitea probabil cugetările, o dată cu fumul din pipa sa, spre lumi numai de el știute. Bulibașa Graulea spera ca avocatul Mocanu să onoreze invitația de a participa la această nuntă. Se potrivi ca evenimentul să aibă loc într-o duminică de toamnă dumnezeiască. În șatră era o activitate febrilă, încă din zori. La focuri mari, erau puși la proțap câțiva berbeci și doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Apoi, mirii fură introduși în cort unde, într-o intimitate desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta noastră, mai ales celor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noi familii cu o intensitate greu de explicat. Într-o poiană din marginea luncii, se așezară mesele pe covoare înflorate. Deasupra covoarelor, se așternură ștergare de borangic ce păreau țesute din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu sutana neagră și potcapul pe cap. Cea din dreapta lui a strigat: - Foaie verde busuioc, joc cu popa la mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și a trecut la mijloc. Apoi fiecare din ele voia să fie onorată de popă și să fie jucată la mijloc și-l invitau cu strigături improvizate. - Foaie verde foi de fag, joc cu popa că mi-e drag! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde foi de nuc, după popă mă usuc! Uiiu, uiiu!... - Foaie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
flăcău care să o scoată la horă și care să-i spună că-i place. Apoi, 2-02, a continuat să povestească ce s-a întâmplat mai departe la horă. Urâta, văzând că popa nu-i dă atenție și nu o onorează și pe ea, jucând-o la mijloc, strigă din nou: - Uiiuu și hopa-hopa să mă pupe-n chi...dă popa!... Babele și moșnegii de pe margine, când au auzit ce strigătură i-a fost adresată preotului, s-au pus pe un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
telefonat la Școala Generală nr.2 având o discuție elevată cu d-na directoare Tamaș, care m-a invitat să trec pe la școală și să semnez în cartea de onoare, ca fost director al școlii. I-am promis că voi onora această invitație, dar aștept să-i pot dărui un buchet de flori din grădina mea. La data de 5 februarie 2007, am conceput un articol ce viza pe fostul meu director de la Priponești, Ștefan D. Baștă, cu titlul „Un educator
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
curte multe-multe flori și e păcat să nu bucur amintirea celor dispăruți. Între timp au sosit cu mașinuța lor soții Coloșenco, care mi-au adus două exemplare din „Elanul”, în care I.N. Oprea are o frumoasă recenzie la cartea mea. Onorez prezența doamnei cu un substanțial buchet - aveam și de unde - le mulțumesc și-i rog să-mi pună la poștă scrisoarea către d-l Oprea. Apoi vizita în „Orașul de sus”, Cimitirul, cu flori și lumânări, precum și pioase gânduri pentru cei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]