7,850 matches
-
eșuării într-un limb nefast, dar premonitoriu: „Să trăiești în Portugalia când există Parisul!”, și apoi decisiv, din septembrie 1945. În 1943 ar fi avut ocazia să revadă Münchenul tinereții, invitat fiind de rectorul Universității din München la inaugurarea institutului oriental Sven Heddin - cf. Jurnalul portughez, însemnările din 13, 17 și 18 ianuarie 1943. Vezi și Introducerea în volumul de față. XXIIItc "XXIII" 1. Wikander publicase deja, în suedeză, o recenzie la Graaltempel und Paradies. Beziehungen zwischen Iran un Europa im
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Hunnische Runnen, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948, și Awestische Textegeschichte, Max Niemeyer Verlag, Halle, 1948. XXVtc "XXV" 1. Geo Widengren este cel care a continuat această linie a cercetării posibilelor concordanțe între tradiția religioasă islamică și cea a Bisericii creștine orientale, în speță siriace, cu precădere în lucrări precum The Ascension of the Apostle and the Heavenly Book, UUÅ, 1950:7, și Muhammed, the Apostle of God, and his Ascension, UUÅ, 1955:1. Din punctul de vedere al extensiei comparative între
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1997. Pentru o istorie a misiunilor arheologice în Siria (Franz Cumont, Daniel Schlumberger...), situl de la Dura-Europos, vezi Clark Hopkins, The Discovery of Dura-Europos, Yale University Press, 1979, editată de Bernard Goldman. Recenzia menționată a apărut în Syria. Revue d’art oriental et d’archéologie XXX (1953), pp. 325-330, număr constituit în onoarea lui René Dussaud, fondatorul acestui periodic, cel al cărui volum Les découvertes de Ras Shamra (Ugarit) et l’Ancien Testament, Geuthner, Paris, 1937, fusese recenzat de Eliade în Zalmoxis
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Some Gnostic and Jewish Aspects”, Eranos Jahrbücher 40 (1973). 5. Tor Andræ (1885-1946): istoric al religiilor și membru al structurilor clericale suedeze. S-a născut la Linköping, unde, în 1936, va fi ales episcop. A studiat teologia, dar și limbile orientale, în special ebraica și araba. Puternic influențat de Nathan Söderblom, Tor Andræ a aprofundat cunoașterea spațiului spiritual islamic. Între 1923 și 1929 este invitat să țină conferințe de istorie a religiilor la Universitatea din Stockholm. Cele din 1923, despre psihologia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
redactată în pehlevi BundahiÍn (1910) rămâne și azi ediția de referință. Vezi și Mircea Eliade, „Un institut de studii iraniene”, Cuvântul XI (1933),4noiembrie, p. 1. În toamna anului 1934, în așteptarea, sub presiunea iluzorie a fondării Institutului de Studii Orientale sub patronajul Fundațiilor Regale, Eliade se pregătea pentru o călătorie la Berlin în vederea achiziționării de volume pentru biblioteca institutului: „La Institut, aș putea, înainte de orice, crea o mare bibliotecă de studii. De aceea, am fost informat că va trebui să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
India - vezi Addendum Eliade la Eliade-Wikander IV. Abandonarea unui vast proiect asupra religiilor asiatice, imposibilitatea de a rămâne mai mulți ani în India pentru a deveni un redutabil indianist, dar mai ales limpezirea fermă („Cred că drumul meu e filosofia orientală și istoria religiilor și pentru nimic în lume nu-l părăsesc” - scrisoare către familie, Calcutta, 20 februarie 1930) l-au îndepărtat de catedra de orientalistică de la Harvard University... Curând după întoarcerea din India, publica în Cuvântul o apologie a Americii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1961, cf. Bibliographie, p. 220. Cartea trimisă lui Eliade trebuie să fie publicația de curând apărută în epocă, Instrument and Purpose, Lund, 1956, volum care se regăsește astăzi în fondul „Eliade” donat de moștenitorii lui Sergiu Al-George Institutului de Studii Orientale din București. Nu este exclus ca invocarea lui Diehl să aibă și o anumită semnificație biografică pentru Eliade: în decembrie 1928, în drum spre Calcutta, el a fost găzduit pentru câteva zile, în vederea congresului la care urma să participe, de către
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dacice - cf. De la Zalmoxis la Genghis-Han, s.v. „Zalmoxis”. Daicoviciu este cel care, după apariția celui dintâi fascicul din Zalmoxis, îi scria lui Eliade: „Îmi iau voie să vă atrag atenția asupra corespondentului exact al expresiei latine «locus refrigerii» în biserica orientală și anume în «Rânduiala înmormântării mirenilor (și preoților)», unde așa-zisa «rugăciune de deslegare» cuprinde, în redacția greacă, următoarea frază: (...). Deci loc luminat, loc de verdeață și «locus refrigerii» pe care, după cât știu, textele românești îl redau greșit ca «loc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
câtorva români din exil. În 1959-1960, Wikander va fi invitat, ca visiting professor, la Columbia University, New York. După el, Eliade avea să-l recomande pe Anton Zigmund-Cerbu (1924-1964), care din 1960 până la moarte a fost profesor de istorie a religiilor orientale și studii budiste la Columbia. Despre A. Zigmund-Cerbu, vezi necrologul lui Eliade, dar mai ales studiile lui Arion Roșu, prieten și coleg, „De l’histoire des études orientales à Paris: Anton et Liza Zigmund-Cerbu”, Bulletin d’études indiennes 17-18 (1999-2000
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Folklore and Literature, Stockholm, 1967, aduc contribuții importante la morfologia istorico-religioasă a timpului și destinului, cu circumscriere mai precisă în spațiul epicii arabe și persane. Și cu ajutorul unor asemenea lucrări, am putut urmări recent genealogia unuia dintre termenii de coloratură orientală în limba română- „bacșiș”, în raport cu un întreg vocabular religios iranian, pre-islamic, moștenit și modificat de Persia musulmană, al destinului, șansei - cf.comunicarea noastră „Notices en marge du vocabulaire moyen-perse du destin (baxt, baxÍ)”, în The 5th Conference of the Societas
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade, cât și Wikander au participat la al X-lea Congres Internațional de Istorie a Religiilor: „În fond, Congresul de Istorie a Religiilor a fost destul de mediocru. Nu înțeleg de ce aproape toți savanții francezi au lipsit. Heiler a încurajat delegațiile orientale și, mai ales, o atmosferă vagă, mistică, teosofică. Simțindu-mă rău, nu am fost în stare să ascult decât câteva prezentări (Wikander, C. Hentze, Duchesne-Guillemin, Kuiper), dar mi-am putut da seama de nivelul scăzut al multor altor vorbitori citind
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fapte par să arate că indo-europenii nu ignorau mitul referitor la sfârșitul lumii. Recent, Stig Wikander a indicat existența unui mit germanic referitor la bătălia eshatologică întru totul similar cu povestirile paralele indiene și iraniene” - în „Sfârșitul lumii în religiile orientale”, cf. op. cit., p. 58. 2. S-ar putea spune același lucru (dezvoltarea anumitor idei din Mitul eternei reîntoarceri) și despre parte din conferințele Haskell ale lui Wikander, mai ales „From Myth to History”. Despre aceasta, vezi și Introducerea în volumul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu totul remarcabilă, mult mai interesantă decât cea de la New York, care nu îmi plăcea deloc. Este, în parte, rezultatul activității lui Mircea Eliade și al școlii pe care este pe cale de a o forma. Dar și în alte domenii, studiile orientale (și chiarmeso-americane) sunt mai avansate decât în altă parte, în Statele Unite. Rămân aici până la începutul lui ianuarie, Gunnel mi se va alătura în câteva zile, trăiește cu sora ei la New York. Lucrez acum la manuscrisul conferințelor mele care vor fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade Festschrift) Swift Hall, The University of Chicago Chicago, Illinois 60637 U.S.A. Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*tc "Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*" București, 4.X.1963 Mult iubite domnule profesor Wikander, Sunt profesor de limbi indo-germanice orientale (în special armeană veche, sanscrită și persană veche) la Universitatea din București. În cazul în care aș veni în Suedia (în urma unei invitații), m-aș putea ocupa de probleme ale Pantheonului urartic, armean sau de probleme înrudite. V-aș fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Lozovan către Stig Wikander* Itc "Eugen Lozovan către Stig Wikander* I" Skodsborg, 5 februarie 1968 Dragă domnule și coleg, Vă mulțumesc pentru scrisoarea dvs. și trimiterea articolului dvs. Sunteți foarte generos în aprecierea lucrului meu. De fapt, nu cunosc sursele orientale decât la mâna a doua, întrucât au fost traduse (în general, cunosc J. Bronsted). Nu știu nici turca, nici araba, am cunoștințe rudimentare de ebraică. Dar mă voi apuca de ele când mă voi elibera de teza mea (La Dacie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
făcută mai mult pentru a fi remarcat de PPE), ceilalți reprezentanți ai României, spre rușinea lor, nu au reacționat în plen. Rezoluția 1481 are 14 puncte, din care vom cita următoarele: "5. Căderea regimurilor comuniste totalitare din Europa Centrală și Orientală nu a fost urmată nici de o anchetă internațională exhaustivă și aprofundată, nici de o dezbatere referitoare la crimele comise de aceste regimuri. În plus, crimele în chestiune nu au fost condamnate de comunitatea internațională, cum a fost cazul oribilelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre cum va fi când ajung acasă. În caietul lui Fernic se găseau notele și versurile originale : !A la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu același nume, te fermeca cu spiritul său vulcanic, cu dansul plin de viață și cu acor- deonul său, Colorado, pe Strada Bibliotecii, Atlantic, zis și barul artiștilor, fiind frecventat mai ales de scriitori, sau Fu- Chang, decorat în stil oriental, cu măsuțe și scaune joase, cu lămpi cu abajururi și picturi cu însemne chinezești. Dimineața o luai de la capăt, te plimbai pe străduțele aglomerate, unde măcelăriile-ți lăsau gura apă, dar puteai intra să-ți iei repede un sandvici proaspăt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de tip suedez”, uitând că avem foarte puțini „suedezi” prin părțile noastre! O nouă „unitate”, care, desigur, pare Încă o dată utopică, ca la ’48 sau Înainte de ’918, azi, când un anume scepticism se instalează cu rapiditate - rudă bună cu fatalismul oriental, hrănit azi și din acea „lene” sau incapacitate de risc pe care am moștenit-o din deceniile ultimei dictaturi, când, Într-adevăr, hărnicia sau ambiția profesională te puteau iute desemna ca „dușman”, „străin” sau „intelectual”. Sigur, o anume coeziune, unitate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În viitor. Orientarea latinistă a fost continuată și amplificată de curentul numit „Școala ardeleană“. Contextul său istoric Îl constituie anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, urmată la scurt timp de aderarea la catolicism — În varianta numită „greco catolică“ (catolică de rit oriental) — a unei părți dintre români. Față de ortodocși, greco-catolicii au dispus de unele facilități de ordin cultural și religios. S-au Înființat școli românești greco-catolice, iar unii tineri și-au putut continua studiile la Viena și la Roma. De aici a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
continuității (ciudatele asemănări cu albaneza, de pildă), fără să se sacrifice Însă esențialul: persistența elementului românesc pe teritoriul României sau cel puțin Într-o parte a acestuia (și În orice caz În Transilvania, mărul discordiei). Românii deveneau moștenitorii Întregii romanități orientale (concepție susținută cu tărie de Nicolae Iorga); pe lângă rolul ei În argumentația istorică, această „moștenire balcanică“ era de natură să justifice și politica românească În zonă: la Începutul secolului al XX-lea, România se erijează În arbitru al Balcanilor și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Moldova“, numită astfel de la râul omonim, sau „Dâmbovița“, râul care străbate Bucureștiul). Fondul turcesc este al treilea ca importanță (referindu-ne la româna „tradițională“, fără neologismele adoptate În ultimele două secole). Se poate lua de fapt În considerare o influență orientală mai largă, unele cuvinte turce fiind eventual anterioare perioadei otomane (preluate de la pecenegi, cumani, tătari), după cum, prin intermediul turcei, s-au transmis o serie de cuvinte provenind din arabă și persană. <endnote id="12"/> Spre deosebire de slavă, turca nu a afectat structura
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În bună măsură pe turcește, Începând cu felurile de mâncare considerate astăzi tipic românești: „ciorba“ și „sarmalele“. Terminologia premodernă din arhitectură și urbanism vădește, de asemenea, o puternică influență turcească. Unele cuvinte au suferit o depreciere odată cu Îndepărtarea de modelul oriental. „Mahala“, de pildă, Însemna „cartier“; acum, pentru „cartier“, românii folosesc cuvântul francez quartier, iar „mahala“ a căpătat un sens peiorativ: cartier de margine, cu populație de condiție modestă. „Maidan“ Însemna spațiu deschis, piață; acum, sensul este de teren neîngrijit. Au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și pitorescul amestec prezent În sinteza lingvistică românească: reflectare a unei istorii frământate și supuse unor variate influențe și interferențe. Ca și România, limba română este inconfundabilă: cu nota ei predominant latină, dar și cu sensibila coloratură slavă, cu cuvintele orientale care țâșnesc din când În când, cu sunetele ei specifice (ă, Î, ț, ș), atât de greu de pronunțat de un străin. Dintre toate limbile, cea mai apropiată de română este italiana. Aș spune că, paradoxal, româna seamănă mai bine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
italieni, desigur, prin rădăcinile latine, ca și prin voința unei elite, În epoca modernă, de a privi spre Occident. Dar și de bulgari, ca și de alte popoare balcanice, prin substratul trac, prin componenta slavă, prin religia ortodoxă, prin influența orientală și printr-o lungă istorie comună. România rămâne Însă România, o țară greu de clasificat! 3 Cum s-a făcut România De la Dacia la principatele medievale „De la Nistru pân’ la Tisa“ este o sintagmă bine cunoscută printre români. Ea definește
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]