6,963 matches
-
găsesc două reviste. Prima are un titlu nepretențios, patriotic-optimist: Moi gorod Cerneahovsk („Orașul meu, Cerneahovsk”). Pe copertă - statuia generalului eliberator, care a luat cu asalt Isterburgul german, pentru a-l reboteza, ulterior, cu propriul nume atât de sonor. Statuia este păzită de patru soldați cu automate Kalașnikov la piept. În deschidere, în loc de editorial, guvernatorul cu față mongoloidă al regiunii Kaliningrad semnează articolul „Să întâmpinăm demn Ziua Victoriei”. Grijuliu, cum îi stă bine unui tată de familie, tov. Gorbenko își îndeamnă concetățenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scenarii deloc optimiste („au aflat că...”, „li s-a spus...”). Ce se știe cu certitudine este că, la sosire, va trebui să ne cărăm singuri bagajele prin gara de trenuri. Și nu doar să le cărăm, dar să le și păzim... În compartiment ne vizitează Dmitry Golinko-Wolfson, un tânăr rus, ochelarist, poet și critic literar, care face parte din stafful de la Sankt-Petersburg. Vorbește engleză și germană (e un familiar al Centrului Goethe din oraș), iar cu noi, basarabenii, are plăcerea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spanioli, irlandezi, britanici ș.a.m.d. realizează abia acum adevărata noastră valoare: de translatori ai unor realități halucinante, de călăuze printr-o lume ce se întrevedea, pentru ei, înainte de 1989, ca o câmpie molcomă și uniformă prin gratiile zidurilor care păzeau cu strășnicie paradisul înșelător al realității sovietice. VASILE GÂRNEȚ: Probabil că mulți vor descrie cu o imaginație „provocată” hotelul Oktyabriskaia, la care am fost cazați. E un hotel de stat, „adică al nimănui” (vorba lui Dmitry Golinko-Wolfson), situat în centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zonă alawită de-o parte, una sunnită de cealaltă. Libanul n-ar supraviețui așa. Nu am niciun chef să trec prin suferințele despre care ne povestesc sutele de creștini din Irak care vin în fiecare zi, orori de care ne păzesc alawiții. Și noi, creștinii de aici, noi unde să ne ducem? În Turcia, unde nu suntem legali? Nu mi-aș dori. Ce se poate face pentru voi? Pentru noi creștinii, nu mare lucru. Francezii nu au lăsat în urmă doar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Atena, și tustrele se străduiesc să și-l adjudece, fiecare considerându-se mai îndreptățită ca celelalte două. Ceartă. Problemă. Dornic să salvgardeze armonia de rigoare printre zei, Zeus hotărăște atunci să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină lângă Troia. El trebuie să decidă care dintre cele trei e mai îndreptățită să păstreze mărul: Afrodita, cea plină de grație, artista, nestatornica ispitită să aprindă focul iubirii în toate inimile; Hera, frumusețea rece și severă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se sinchisesc să ocupe nu atât terenul cât spiritele și, ajuns în deșert, iezuitul va construi mai degrabă un colegiu decât un turn de pază. Acolo unde exercițiul de musculatură spirituală ține loc de lucrări agricole, creștinul este preocupat să "păzească locurile" și nu să cultive roșii sau să irige deșertul. Pelerinul se plimbă, omul Bisericii se roagă din punct de vedere economic, ambii sunt neproductivi: și niște perdanți din punct de vedere al posesiei asupra solului. Sionismul agricol al "Iubitorilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se duce să-și vadă de interesul lui. Îl întâlnește Giurăscu: Un-te duci, mă? Mi-a venit nevasta și mă duc s-o-ntâlnesc. Da oile cui le lași? Apoi oile cu ciobanii. Știu că n-am să le păzesc eu. Așa? Marș înnapoi. Apoi nu, că am treabă. Atunci îi trage ciocoiul două palme. Ciobanul îl apucă, îl pune cu capu-ntre picioare și l-a bătut dinnapoi cu bâta până l-a făcut ca postavul cel roșu. L-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adă-ți aminte de Anghel) Moș-Brebu: Înnaintea celor mari nu fi îndrăzneț la vorbă și nesocotit la răspuns... Pe vorbe ești stăpân până nu-ți es din gură. La drum înnaintea tovarășului să nu pleci, ci așteaptă să mergeți împreună. Păzește-te de drum părăsit; vama împărătească să n-o ocolești și la crâșma unde vezi nevastă tânără și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un cuvânt, minunile imaginației sunt departe de a se apropia de minunile naturii. Le christianisme romain a, en quelque sorte, figé la civilisation. Dans tous ses actes, il semblait metter en pratique ce verset de Sunna: "Suveranii trebue să se păzească de inovațiuni; căci Profetul a zis: orice inovațiune e o greșeală și orice greșeală conduce la foc ". Pare că lucrurile cele mai simple se văd adesea mai cu greutate. Le bien-être du corps endort l'esprit. Voltaire écrivait sur un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se învălue în zare. Iazurile sticlesc în bătaea amurgului. Înserează. O seară cenușie coboară. Departe se vede un foc, undeva, în depărtate singurătăți. Și vântul trece șuerând ușor. care păzește la coșere, coșărar = humelnic. calfă Faliboga UN CONAC DE MOȘIE Săvenii e un târgușor în întregime ovreesc, ca multe alte târguri din partea aceasta de țară Moldova de Sus. Case urâte, magherniți îngropate pe jumătate în pământ. E Sâmbătă și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el, poate nici în mormânt nu-l pun. La biserică n-a fost niciodată, nu se închină niciodată, dintre orașe nu cunoaște decât Săveni, Darabani, habar n-are de stăpânire, de legi ș.c.l. Aici mai mult golanii aceștia păzesc vitele și le îngrijesc. Dorm în flendurile și-n cojoacele lor la grajdurile șubrede de trestie și-n viscolele ernii. Mănâncă lasați pe vine o bucată de mămăligă cu brânză, pe urmă iau ghioaga și se duc iar la treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vacă belitoare moră scaldă spesez cheltuiesc pleasă, plese fel de mâncare Șvabul Iohan Frick portar de 16 ani, un fel de câne credincios al școlii normale. El a ascuns lucruri ca să nu le ieie fostul director al școlii, și a păzit cu credință școala până ce a venit s-o ia în primire un nou "director"... cortel cuartir àvilie curtea bisericei ariete berbece țârău izvor am luat trei chilii, fără culină. trei glăță pentru cuglărie chițorani guzgani clisă slănină, Un dărăb de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mă satură. Mânâncă mărul, nu te îngriji de pom. Cine dă săracului dă lui Dumnezeu. Mulți plâng pe orfan, puțini îi dau să mânânce. Am crescut o cioară, după ce s-a făcut mare a vrut să-mi scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să devie celebri și neoneștilor să se impuie atenției. Acei oameni care într-un an opt luni fac rău și patru luni spun prostii. Disprețuiește oamenii, pentrucă se cunoaște bine. Când își mușcă limba e amenințat să moară înveninat. Doamne, păzește-mă de calic îmbogățit, de glumele bărbierului, de cel care face crucea prea mare și de cel care țipă în fiecare zi că-i patriot, de cel care face morală... Oameni care poartă două nume din care nu va rămânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gendre. *1 Adevărul a plecat de la Iași ca să facă ocolul țării; dar la Focșani i-a venit rău și la Chitila și-a dat sufletul. Georgel mută acul ceasornicului cu degetul, ca să se întâlnească mai degrabă cu Georgeta lui. Doamne, păzește-mă de boier scăpătat, de calic îmbogățit, de cămătar, de avocat, de glumele bărbierului, de cei care se duc regulat la biserică și de cei care se jură necontenit pe parola de onoare. Puriștii scriu și vorbesc corect și plictisitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în câteva puncte în care se pare că noi valorăm ceva mai mult decât dânșii; în orice caz nu e potrivit să ne fie dați drept exemplu. Nu voia să moară; parcă era înșurubat în el sufletul. Trebuie s-o păzești să nu cumva să se mânie: parcă ar fi o oală cu lapte la foc. În societățile neevoluate suficient, tineretul trece prin licee și universități asimilându-și simbolurile teoretice ale culturii; dar aceste simboluri rămân sterile, "stereotipe" ale tradiției, prejudecăților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
descurce treaba; și iată versiunea acestuia: "Acest altar e închinat zeului vânturilor și furtunilor, spre a-i domoli mânia." *1 A fost numit bibliotecar al casei regale un ignorant care nu citise niciodată nimic. E ca un eunuc pus să păzească seraiul Sultanului. A propos de Lamartine conducător de stat, Veuillot a spus: "Franța face greșeala de a lua drept colonel pe șeful muzicii regimentului." *1 Orice pamfletar sfârșește ca prizonier al frazelor sale. *1 Ura e o formă a suferinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile, pierzând câțiva oameni și cum nu le mergea bine, s-au retras și turcii, și Ștefan. Atunci, Ștefan „s-a pornit cu năvală în țara dacilor”, era însă oprit de una din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de țară) pe beilerbeiul său împreună cu 7.000 de ostași aleși pentru a-și apăra țara de dușmanul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan Voievod, de cu noapte, pe la somnul dintâi, a năvălit un iureș aprig peste oastea Domnului Rege, astfel că Husarii care lucrau în străjile dinafară, din patru părți, de-abia dacă au putut da de știre înlăuntru. Siculii (secuii) care păzeau căile târgului, de asemenea, din patru părți, nu au putut să facă față iureșului Valahilor, ci mulți dintre ei au fost uciși și împrăștiați, părăsindu-l pe comitele lor, adică pe Ioan Daroczi, [care] a căzut acolo, luptând cu bărbăție
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adversar, Ștefan nu a renunțat la planul său. Și-a împărțit oastea în trei coloane, una sub comanda sa, alta sub comanda lui Vlaicu, unchiul domnului și o a treia sub comanda vornicului Crasnăș. Înfrângând rezistența husarilor și secuilor, care păzeau intrările în târg, a început înaintarea spre centrul târgului, pe două coloane, după cum bine a observat Bonfinius, fiecare coloană fiind organizată în formă de pătrat (de careu, în termeni moderni) pentru a face față atacului venit din orice latură. Înaintarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se aflau alți 200 de inși veniți și ei după vești. Dar de la Brașov nu s-a putut merge mai departe, deoarece drumurile spre Moldova fuseseră închise, în munți, cu copaci doborâți pentru a bloca trecătoarea Oituz, iar drumul era păzit de moldoveni în așa fel, încât nimeni nu putea să pătrundă în Moldova și nici să iasă de acolo („nullus nuncius ipsius potuit transsire ad Moldavia, nec de Moldavia via Hungariam”). Această frază revine încă o dată în scrisoarea lui Forgach
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
așa cum a făcut-o, când și-a însușit victoria obținută de Ștefan la Podul Înalt. Nici tonul scrisorii lui Forgach nu ne lasă să întrevedem o victorie a lui Matei. El le cere fraților săi fie cu mare grijă, să păzească cetatea Oradiei „căci niciodată n-a fost Ungaria și regele Matei într-o asemenea situație...” Și Bonfinius, când termină cu descrierea bătăliei de la Baia, menționează că în noaptea aceea s-a luptat mai mult pentru viață decât pentru onoare. Ajuns
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de a se apropia cât mai mult hotarul Imperiului Otoman de Ungaria. În timpul campaniei din Moldova, ungurii atacaseră la sud de Dunăre și reușiseră să jefuiască în Serbia, supusă turcilor, și să ia prizonieri dintre puținele trupe turcești, lăsate să păzească marginile Imperiului. Odihnindu-și trupele în Bulgaria, sporind darurile în bani acordate soldaților, Mahomed al II-lea s-a apropiat, prin marșuri grele în timp de iarnă, de hotarele maghiare, a distrus întăriturile de lemn ridicate de Matei Corvin în fața
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în favoarea ajutorării lui Ștefan cel Mare, „căci este țara aceluia poarta cea mai lesnicioasă pentru intrarea și cuprinderea ambelor regate, anume al Poloniei și al Ungariei, prin părțile transilvănene, [poartă] care trebuie închisă și acoperită și, odată acoperită, cu strășnicie păzită contra turbării vrăjmașului; și tot prin ea poate fi cu ușurință cuprins de creștini și adus la ascultare statul dușman” - adică Imperiul Otoman. Nu se realizează nici o înțelegere, iar în acest an, incursiunile achingiilor ajung până pe Isonzo. Venețienii nu găseau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]