6,228 matches
-
și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef. S-a fezandat! Asta înțelege nu numai un birocrat al medicinei, ci și un amic distrat. Dacă nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când doctorul întârzie la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi ceasul. — Buun, Coane, noi ce fel de țară suntem? — În curs de dezvoltare. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Talancă îi și trimitea la Laborator, pentru a fi analizați, scanați, înregistrați, educați, ventilați, licențiați, îmbuteliați și expediați. Mioara, dezamăgită de eșecul plăpumăresei, se erijă în îngrijitoare latentă, atentă, stringentă, opulentă, pertinentă, vizavi de bătrână. Vizavi, pentru că urmărea evoluția bolii pacientei pe ecranul monitorului special. Proteinele plasmatice își țâșniseră prin pistil florilegiul de mucegai, prin porii mugurilor de rochița-rândunicii și prin petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ani. Pe baza acestei certitudini, am executat procedura de introducere a genei în corpul ei. Făcu o pauză și spuse: — Riscurile erau cunoscute. Unul dintre oamenii de știință zise: — Aceste riscuri au fost discutate cu familia? — Desigur. Detaliat. — Și cu pacienta? — Da. Era o fetiță inteligentă. Ea a fost prima care a propus procedura. Citise despre ea pe Internet. Înțelegea că riscurile erau enorme. Ați comunicat familiei o estimare a acelor riscuri? — Da. Le-am spus că șansele de succes erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
au fost pregătite de departamentul juridic al spitalului, zise Marsh. Și veți observa că familia a semnat o declarație în care se spune că au fost informați asupra tuturor riscurilor. Ceea ce li s-a spus este consemnat și în fișele pacientei. Nu am fi continuat, fără un consimțământ acordat în deplină cunoștință de cauză. În timpul acestui discurs, șeful consiliului, dr. Robert Bellarmino, se strecură în cameră și se așeză la capătul mesei. — Așa că ați executat procedura? fu întrebat dr. Marsh. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o mică rază de soare, de câte ori venea în clinică. Am încercat această procedură riscantă pentru că ea o dorise. Dar noaptea mă întreb dacă am făcut ceea ce trebuia. Și îmi răspund întotdeauna că aveam obligația să ne asumăm acel risc, pentru pacientă, dacă asta dorea ea. Fetița voia să trăiască. Cum îi puteam refuza această șansă? O tuse scurtă. — Dar... ăă, echipa voastră nu avea experiență în transplantul de gene. — Nu. Ne-am gândit să o trimitem la o altă echipă. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
baza întotdeauna pe indivizi curajoși, ca dr. Marsh, care să-și asume riscul. Dar au fost încălcate atât de multe reguli... — Ce veți face cu dr. Marsh? spuse Bellarmino. Omul nu poate dormi noaptea. Ați văzut-o pe fața lui. Pacienta lui iubită a murit sub îngrijirea lui. Ce pedeapsă mai mare îi puteți stabili? Și cine sunteți voi, ca să-i spuneți că a greșit? — Regulile de etică ... Nici unul dintre noi nu a privit în ochii acelei fetițe. Nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
birourile din Chicago ale doctorului Martin Bennett interfonul suna, dar doctorul nu-i dădea nici o atenție. Rezultatul biopsiei era mai rău decât se așteptase, mult mai rău. Își trecu degetele pe marginea hârtiei, întrebându-se cum să i-o spună pacientei sale. Martin Bennett avea cincizeci și cinci de ani. Era internist practicant de aproape o treime de secol și dăduse vești proaste multor pacienți, până atunci. Dar nu devenise mai ușor. Mai ales dacă erau tineri, cu copiii mici. Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Emirate... Te invit duminică seara la aniversarea mea”... Seara,Relu porni la plimbare.Dorea s o viziteze pe Meri. O mașină îl lumină cu farurile.Era Lily. „Frumoasa Lili,fată fină\Și cu efect tulburător\ E doctoriță-n medicină\Dar pacientă în amor”. (G.Lesnea). Il claxona...Rămase în expectativă. Pentru cine să opteze: Lily,Magda,Meri ?!... „Plînge leoaica:O duc greu Cu soțul că de cîțiva ani Din retribuția de leu N-aduce-n casă nici cinci bani!” (V.D.Popa) Fabula Intr-
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pete roșiatice și i-a spus să-i aducă mai multe produse naturale,printre care și miere de albine,pentru a prepara un leac,care să-l vindece. I-a povestit despre farmecele ei pentru dragoste. A trimis-o pe pacientă la cârciumar să-i aducă două sticle de vin spumos.I-a dat o poțiune. Nu știa dacă soțul clientei a revenit la familie. Dl.Gogonel i-a făcut rost de materialele necesare pentru prepararea medicamentului,a plătit și a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
trezești pe Chaquie! Numele ăsta m-a trezit brusc la realitate. Nu eram în patul meu, la New York. Eram la Cloisters, unde o tipă nebună de legat încerca să mă trezească în miez de noapte. Probabil că era una din pacientele alea sonate, care scăpase din camera din pod în care fusese încuiată. —Bună, am răspuns eu. întoarce-te în pat, am adăugat pe un ton prietenos, dar hotărât. Acum, speram eu, avea să mă lase să mă culc la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
catalog al torționarilor Inchiziției, dezinfectate prin fierbere, la flacăra anemică a aragazului. (Existau și rețete do it yourself, de autoprovocare a avortului, dar, pe lângă pericolul sanitar, acestea îl implicau și pe cel la fel de grav al expertizei medico-legale: ajunsă la Urgență, pacienta nu putea fi tratată până când o comisie legală stabilea dacă încălcase legea, sabotând în mod subversiv și samavolnic viitorul luminos al patriei socialiste. Se pare că, dintre toate rețetele de „autoprovocare“, cea mai puțin suspicioasă, care dădea impresia de pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se întâmplă ceva nasol, dacă sunt nevinovată. Mereu am pornit de la premiza asta și uneori am avut dreptate. În cele din urmă, prietena mea m-a programat la un doctor care lucra în spital, dar care, în mod discret, primea paciente și acasă. De data asta era o după-amiază fără culoare, așa cum se întâmplă când începe luna noiembrie. Ginecologul numărul unu din oraș era un om sobru, îmbrăcat cu țoale fine. L-am salutat, i-am zâmbit, i-am întins pachețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Bizar mi se pare și-acum (după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să arunce dilatatoare metalice ca la un joc de darts în vaginele pacientelor neanesteziate) primeau replici și blesteme subțiratice din partea femeilor care nășteau/avortau/se chiuretau după complicații. Doar liniștea era incredibilă, în rarele momente când din „sala de tortură“ nu se auzea nimic: putea foarte bine să fie un avort penal (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
familia bătea în ușă: „Noooo, mai încet...“. E drept, erau chirurgi care căutau splina în altă parte decât zicea anatomia, pediatri care „intrau“ pe vechea cicatrice să caute apendicul scos deja, ginecologi care completau fișe de bună purtare cu sângele pacientei șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în inimă - și după ce am fost trimiși de la o autoritate la alta, în sus pe niște scări nesfârșite și pe niște coridoare lungi și goale, și l-am găsit pe doctorul care se ocupa de bolnavă, ne-a spus că pacienta se simte prea rău ca să primească vreo vizită în ziua aceea. Doctorul era un omuleț cu barbă, în halat alb și maniere destul de degajate. În mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a spus că Blanche pare să fie puțin mai bine și a intrat în salon s-o întrebe dacă vrea să-și primească soțul. Am auzit glasuri din interior și curând sora s-a întors și ne-a spus că pacienta nu vrea să vadă pe nimeni. Noi îi spusesem că dacă refuză să-l primească pe Dirk s-o întrebe dacă mă primește măcar pe mine, dar ea nu acceptase nici asta. Lui Dirk îi tremurau buzele. — Nu îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dezavantaj de oare nu mă gândeam să profit, cu atât mai mult, cu cât nici nu aveam nevoie. În al doilea rând locul unde se afla (și unde bineînțeles trebuia să purtăm discuția) era total nepotrivit: rezerva mai adăpostea trei paciente, deci șase urechi în plus care aveau ce auzi și difuza. Astfel stând lucrurile m-am gîndit: de ce n-aș lăsa pe Mihaela să treacă mai departe în ochii personalului medical drept soția celuilalt așa cum fusese considerată din capul locului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută, ușa oficiului se deschise și în cadrul ei apăru o pacientă ce purta în mână cutia nichelată : - Domnișoară Ina, ați uitat asta la noi în salon, pe patul meu... - Da, da, acum îmi amintesc. După ce se închise ușa, Ina își reproșa că măcar nu i mulțumise cum s-ar fi cuvenit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
obosea, așa că m-am oprit lângă intrarea în salonul femeilor, victime și ele ale accidentelor, și m-am sprijinit de zidul despărțitor al coridorului exterior. Avea loc o altercație între sora-șefă și o infirmieră tânără de culoare. Ascultând plictisite, pacientele stăteau întinse în paturi. Două dintre ele aveau picioarele suspendate în scripeți, parcă făcând parte din fanteziile unui gimnast dement. Una dintre primele mele îndatoriri fusese să strâng, din salonul acela, probele de urină ale unei bătrâne care fusese doborâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zăbrelită, în patul din stânga, se vedea o bătrână țeapănă și sfrijită, de pe la țară, stând în capul oaselor și primind, din mâna unei femei mai tinere, care putea să-i fie fiică, iaurt cu lingurița. Alt pat era ocupat de o pacientă la fel de bătrână, care dormea cu gura căscată, sforăind de se zguduiau pereții, iar într-un al treilea pat stătea, încercănată și palidă, o femeie încă tânără, la care venise în vizită soțul cu copiii. Pe Felicia Victor o văzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
infarct, spuse el, laconic. - O spuneți ca și cum nu ați fi sigur, sublinie Lucas, venind mai În față. - Am vorbit cu cardiologul ei la telefon. Ultimele analize nu prezentau nimic anormal, În afară de o ușoară slăbiciune coronariană. Îi adresă o privire cercetătoare pacientei. - SÎnteți cumva alergică? Ați luat sedative deosebite În cursul ultimelor două ore? Codeină, meperidină, morfină? Yvonnă dădu slab din cap În semn de negare, doctorul făcu o strîmbătură evazivă. - Esențial este ca totul să reintre În ordine, dar vă sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care deseori n-o putem înțelege, lui Doru i s-a acordat o a doua șansă. S-a preschimbat într-unul dintre cei mai atractivi și fercheși suferinzi, dintre cei după care, cu cea mai adâncă ardoare, își deschideau venele pacientele sanatoriului. Afost singurul care s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o operație de trei ore, Susan zăcea pe pat, în comă, conectată la mai multe aparate și pungi de perfuzie. Piciorul îi fusese reparat, numai că una dintre asistente îi avertizase pe Nick și pe Fiona că era posibil ca pacienta să meargă șchiopătând pronunțat. Asta era o problemă gravă, dar, pe lângă ea, cei doi mai aveau și alte motive de îngrijorare. Li se comunicase că, din cauza pierderii masive de sânge, corpul lui Susan era în stare de șoc. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scena aceea de la Înmormîntare. Toată lumea de-acolo era clar că-l antipatizează, mai să-ți vină să crezi că-l considerau pe el responsabil. Pentru sarcina lui Bibi, nu pentru incendiu. Sanger e genul de psihiatru care se culcă cu pacientele și crede că le face o favoare care să le ajute În terapie. S-a specializat În micuțe drogate aflate În căutarea unui umăr de care să se sprijine. N-o fi pus el focul cu mîna lui, dar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]