7,232 matches
-
se zbat să dovedească lipsa noastră de vocație creatoare și, în concluzie, impunerea unui statut colonial la toate nivelurile. Pentru a-l înstrăina de noi înșine, Eminescu e învinovățit că, prin cultivarea obstinantă a românității, ne-ar fi îndepărtat de paradisul feciorelnic al civilizației apusene. Prin formulări ca "despărțirea de eminescianism" sau "Cazul Eminescu", se urmărește instalarea unei diversiuni. Când cineva avansează aberații precum că Eminescu ar conține embrionar cultura legionară sau că ar fi cultivat sentimente xenofobe și antisemite, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realități descoperite de Caragiale și le-a impus după modele reale (citându-l pe Ștefan Cazimir). Coroborând datele biografice ale lui Caragiale cu unele schițe, Ștefan Cazimir afirmă că Mitică era un prieten de-al dramaturgului, Ghiță Matheescu, patronul bodegii "Paradis", viitor filatelist și primar (date oferite de Șerban Cioculescu). Mitică are "cap filosofic" e "un avatar al lui Păcală" (p. 126). Și alți exegeți îl apropie pe Mitică de Păcală ori sinonimii lui, printre care Nastratin Hogea. Mitică e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Întâietatea în timp fiind de partea lui Bacovia, vom conveni, din acest punct de vedere că Vieru este negativul din oglindă al băcăuanului, iar fiindcă Bacovia este, prin excelență, poetul negativului stilistic, vom constata că basarabeanul este poetul pozitivului stilistic". Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, la a cărei copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile. Atât Vieru, cât și Bacovia se întorc la izvoare, numai că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici intervine iarăși o comparație cu Bacovia: "Infernul bacovian este individual, vertical, cel vierean a fost unul colectiv, pe orizontală. Bacovia transmută paradisul în infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central al universului vierean, feminitatea ("orice femeie este o repetiție cu diferență a mamei primordiale"), vegetalismul (poetul ca un copil al naturii), complexitatea senzorială (poetică elementelor, narcisismul, orfismul, sau muzicalitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
maternitate cu valoarea ei arhetipală (mama e "trimisa divinității pe pământ"), aici intervine iarăși o comparație cu Bacovia: "Infernul bacovian este individual, vertical, cel vierean a fost unul colectiv, pe orizontală. Bacovia transmută paradisul în infern, pe când Vieru infernul în paradis, casa ca cronotop central al universului vierean, feminitatea ("orice femeie este o repetiție cu diferență a mamei primordiale"), vegetalismul (poetul ca un copil al naturii), complexitatea senzorială (poetică elementelor, narcisismul, orfismul, sau muzicalitatea, polifonismul) sacralitatea și religiozitatea, thanaticul topoii morții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ambițios, acaparant, decisiv. O atare realitate, asociată cu izbânzile potențiale din viitorii ani, impune o repoziționare valorică a criticului. "...reacțiile subconștiente ale poetului seamănă iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern a eliminat părinții din imaginarul poetic, celălalt, dimpotrivă, împovărat de greutățile copilăriei și-a încărcat infinit imaginarul de prezența mamei într-un simbolism de vaste implicații. Și tot acești doi poeți contrazic flagrant clișeele psihanalizei. Deși "răsfățat", în sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ni se precizează că Grigore Vieru ne poate apărea ca un Bacovia de semn întors: "un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poeți cu structură antropologică asemănătoare". Potrivit lui Mihai Cimpoi "Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, a cărui copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile" (p. 339). Analizând cunoscutul poem al lui Grigore Vieru În limba ta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suntem în asentimentul autorului dacă încheiem cu reflecțiile referitor la ethosul creștin. Mitul lui Don Juan e o erezie neognostică căutarea împlinirii imposibile a iubirii ca repetiție în diferență. Mitul Tristan și Isolda prezintă împlinirea idealului iubirii ca regăsire a paradisului pierdut, împlinire care nu e posibilă decât în moarte. Acestor două erezii creștinismul le-a opus iubirea aproapelui, iubirea sub formă de agape, opusă celei pasionale. Două probleme regretăm că nu au fost abordate, în suficientă măsura: trecerea de la ethosul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ci minoritățile de tot felul aflate sub opresiunea majorităților. Pentru a reinstaura armonia și "dreptatea" socială a raiului comunist, proletariatul trebuia, utilizând o cacofonie consacrată, "să lichideze burghezia ca clasă". Astăzi, miza "revoluționară" a "corecților politici", hotărâți să întroneze alături de "paradisul material, insuficient pentru Occident (și)... paradisul senzual erotic", nu e mai mică. Soluția e deconstrucția acestei ordini culturale "nedrepte". Trebuie deconstruit orice text al culturii tradiționale spre introducerea sensului corect". Sensul corect înseamnă "dărâmarea până în temelii" (acesta era un vers-refren
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sub opresiunea majorităților. Pentru a reinstaura armonia și "dreptatea" socială a raiului comunist, proletariatul trebuia, utilizând o cacofonie consacrată, "să lichideze burghezia ca clasă". Astăzi, miza "revoluționară" a "corecților politici", hotărâți să întroneze alături de "paradisul material, insuficient pentru Occident (și)... paradisul senzual erotic", nu e mai mică. Soluția e deconstrucția acestei ordini culturale "nedrepte". Trebuie deconstruit orice text al culturii tradiționale spre introducerea sensului corect". Sensul corect înseamnă "dărâmarea până în temelii" (acesta era un vers-refren și al "Internaționalei" comuniste, "do osnovania
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriind sub pseudonimul Zoe G. Frasin, moartă în 1941. Atât mătușa cât și nepotul trăiseră experiențe limită, râvnind o ipotetică liniște absolută prin neantizare ori prin abstracție: Zoe G. Tutoveanu obsedată o viață de gândul sinuciderii iar Ion Barbu experimentând paradisurile artificiale induse prin opiacee. Fără să fi fost poetă, doamna Parachiva Postolache se apropia, ca matematiciană, un pic altfel de scrisul literar al lui Dan Barbilian, extaziindu-se la citirea unor poezii de genul Jocului secund (Din ceas, dedus...), spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
versuri fiecare, odiseea poetului "pierdut, în plin drum al vieții" în pădurea întunecată a păcatului, salvat de întîlnirea cu Beatrice și înfăptuind un periplu mîntuitor în lumea cealaltă, condus mai întîi de Vergiliu, (Infernul și Purgatoriul), apoi de Beatrice însăși (Paradisul). Dincolo de acest itinerar simbolic, subiectul operei este universul în totalitatea sa: binele și răul, frumosul și urîtul, umanul și inumanul, sublimul și trivialul, individualul încarnat în propriul destin al poetului și universalul, raționalul și supranaturalul, pe scurt, tot ceea ce compune
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pare ca într-o poveste. Vine vara, când deja totul este verde, apar roadele pământului și ale copacilor, te înfrupți din roadele naturii cu poftă și admiri florile de sezon, care sunt variate și nenumărate. Ce mai? Te simți în paradis. Vine toamna, când ce este verde se usucă, când ploile și vântul te cam “ciufulesc”. Roade sunt de sezon, flori se mai găsesc încă. Este, am putea spune, un anotimp satisfăcător. Ups... A venit iarna, când frigul te “zdruncină” rău
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de propagandă comunistă, Nichifor Crainic nu a mai fost însă reeditat pe întreaga durată a regimului comunist cu operele sale doctrinare (de teologie politică). După '89, operele lui ideologice au revăzut lumina tiparului, publicându-se lucrări precum Memorii (1991), Nostalgia paradisului (1994), Puncte cardinale în haos (1996) sau Ortodoxie și etnocrație (1997). Recuperarea a continuat și după 2000, prin publicarea sa la edituri creștine, care au retipărit scrieri de-ale sale în titluri precum " Fiecare în rândul cetei sale": pentru o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lumea și spiritul. (Sentimentul morții în creștinism, M. Eliade) Rugăciunea este cel mai pur act al vieții religioase, cel mai uman în același timp. (Despre rugăciune, M. Eliade) Gândirea superioară a aprobat însă că știința nu infirmă, ci confirmă existența Paradisului Pierdut. Și nu știam cum să-mi comprim sălbatica bucurie că printre atâtea cadavre eu sunt încă viu. Numai acela care supraveghează lumea din cerul suprem, de unde a venit această creație, dacă a fost produsă sau nu, numai El o
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
fel zeul indian Varuna, de la celălalt capăt al lumii indo-europene, Odin acționează pe câmpul de luptă prin magie și legături invizibile. Pe cei care cad în războaie și sunt iubiți de el, Odin îi adună și îi duce în Walhalla, paradisul războinicilor. Imaginea lui Odhrin, galopând în văzduh, pe calul său cu opt picioare, este la originea multor legende nord-europene. REPUBLICA ISLAMICĂ AFGANISTAN Date generale: Suprafața: 647.500 km2. Capitala: Kabul. Populația: 29.928.00 locuitori. Religie: 80% musulmani suniți, 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cutremurelor catastrofale, oricine poate savura priveliștea atractivă și de neuitat prin prospețimea livezilor aflate în apropiere. Memoria apelează la trecut și adaugă la misterul locului faimos. Baal a fost identificat de romani ca Jupiter, sau tatăl zeilor, tatăl soarelui, Dumnezeul paradisului luminii, mării și pământului și în lume, stăpânitorul tuturor lucrurilor și locurilor. Semnificația cuvântului Beka (oraș) Baalbek este aceea de domn, stăpân, conducător orașul lui Baal, Baal Dumnezeul unui popor agricultor, ca cel din Beka, stând pe un piedestal, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pentru oaspeții hotelului, iar valurile care se spărgeau sporeau efectul fotogenic. Arhitectura variată și deosebită a insulei datează de patru secole și cuprinde un amalgam de stiluri, plus o uimitoare etalare a stilurilor secolului al XX-lea. Cuba este un paradis tropical. În cursul vizitelor de prietenie efectuate în cele șase state din America Latină (Cuba, Costa Rica, Venezuela ,Columbia, Peru, Ecuador), au fost negociate și semnate, în total, 48 de documente politice, economice și culturale, printre care un Tratat de prietenie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
agresiunilor antropice, care trebuie protejată. În discursurile Profesorului Gheorghe Mustață, evoluția ni se arată în toată grandoarea sa: nașterea universului, originea vieții, dinamica speciilor în timp, cu dispariții cataclismice depășite de radiații evolutive impresionante, propria noastră origine și evoluție, părăsirea “paradisului” tropical și invazia lumii. Subiecte pasionante cărora le-au fost consacrate volume precum “Homo sapiens sapiens L. Origine și evoluție”, „Evoluția prin asociere și edificarea organismelor”, „Pe urmele evoluției”, „Homocromie, Mimetism și Antropomorfism” s.a. Discipol al renumitului ihneumonolog Mihai Constantineanu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a luat-o la vale prin pîrîul Ghireni și a ajuns în Iazul din Jos, de fapt o pajiște imensă și inundabilă, după ce vreo trei kilometri a curs destul de gălăgios. Aici, pe islaz, s-a oprit și tot aici era paradisul pescarilor amatori. În aceste situații, peștele se poate prinde ușor cu mîna și copchilăraia satului avea o distracție în plus. Apa, rece ca gheața, nu impresiona pe nimeni și, din acest motiv, mai toți pescarii erau vineți, cu puful de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se ridica un fuior de fum, care era rapid anihilat de curenții ce se zbenguiau pe deasupra pădurii. În fața semibordeiului ascuns era o bancă rustică cu spătar și acoperită cu o piele de berbec caracul. Cînd fumul semnala viață prin acel paradis, în general pustiu, se putea vedea și o pereche de pămînteni trecuți de prima tinerețe. Se remarca un fel de ritual, un fel de întrecere în serviabilitate, în politețe și în gesturi delicate. Bărbatul, cărunt bine dar cu pielea încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
războaiele religioase, de existența terorismului. Și poate astea sînt doar consecințe ale structurii mentale a omului. Să-ți povestesc ceva. Am vizitat nordul Canadei, acolo unde turiștii încă nu au invadat locul. Plăcerea grupului nostru era să pescuim. Era un paradis pentru cei care erau pătimași de acest sport. Am prins mulți pești și toți erau mai mari decît noi. Seara m-am dus singur să vizitez un indian bătrîn și foarte singuratic. M-a primit într-o colibă rudimentară, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre mare, Pisa. O oază de liniște și verde cît cuprinzi cu ochii pînă la munții care constituie pavăză contra vremii rele. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aproape toate țările nordice. Acum știu de unde erau acele splendide plante în hotelurile de lux din tot occidentul. Din fiecare liră cîștigată în Pistoia, jumătate provine din plante. Am emoții, urmează să întîlnesc, după vizita la fermă, pe autorul acestui paradis, pe autorul acestei afaceri uriașe, pe posesorul miliardelor din bănci. Mă întîmpină un om simplu îmbrăcat, un gospodar ca pe la noi, ușor obosit și cu o inimă caldă. Întreaga lui ființă radiază o bunătate pe care o percepi imediat. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]