8,290 matches
-
doze de sarcasm, ironie, umor, condimente stilistice ce stârnesc adesea, dacă nu întristare, atunci zâmbete și hohote de râs. Arsenalul subiectelor prin care se „intoxică” textul dedicat preopinenților este vast: Zicala populară, aluzia la lucrări și autori celebri, recte Caragiale, patimi omenești, vicii la vedere sau ascunse, intromisiuni în intimitățile victimelor victimizate, portretul în negru și în peniță ambutisată dintr-un tăiș de sabie, atacul la persoană fără avertismentul en gàrde! , sugestia cu ițari de metaforă, sperietori din Codul penal, invective
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și în nămoluri tăcute, și iar se dedulcea cu subsuori de rinocer aduse tot de pirații înrăiți în patimi slinoase, procurate și vândute pe bani grei, grei ca țărâna de pe mormintele imperiale și apoi legumea încet-încet stomacuri de greieri și piciorușe de lăcustă până simțea că sângele îi aleargă buiestru pe sub pleoape, amestecându-se cu lumina, la început hospoasă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
zează se născu după vreo jumătate de an de trai zi și noapte-mpre ună, și are versuri cum nu se mai scriseseră pe malul Dâmboviței: Când apari, señorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim. A fost
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
publicistică (fertile colaborări la ziare și reviste), vocația presei audio (în postura de extern colaborator la Radio Iași, ani la rând) a făcut parte din fibra lui intimă. Nimic nu l-a putut opri din a-și satisface o atare patimă neostoită. Era predestinat radioului tot așa cum alții sunt predestinați scufundărilor subacvatice ori zborurilor cosmice. Ceea ce impresiona la Alexandru Poamă era seriozitatea egală cu sine, niciodată contrariată ori bulversată de vanități, orgolii ori puseuri subiective aleatorii. Omul public avea conștiință profesională
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bărbatul bun, frumos, puternic, ocrotitor și femeia tandră, cu trăsături fine, armonioase, blândă, dar și plină de foc, toată lumea a înțeles pe ce făgaș se vor îndrepta relațiile dintre cei doi. Cinci ani de iubire cuminte, pură, dar plină de patimă și dorință. Iar când fiecare a putut sta pe picioarele proprii, fără să mai depindă în vreun fel de părinți, când începuseră să-și făurească, cum se spune, o situație, au hotărât să se lege pe viață. Mariajul lor a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-mi scuzați intruziunea. Sigur, mi-aș fi putut imagina... dar...” După ce a spus asta, Stelică a închis ușa și a plecat. Nu i-au mai auzit pașii prin casă. Cei doi s au privit lung. Dorința din trupurile lor murise, patima din ochi li se stinse. Nu mai rămăsese decât... Poate rușinea? Sentimentul de mare vinovăție? Poate... Când totul în cameră părea a fi ca înainte și nici o urmă, de nici un fel, nu mai era în stare să evoce “evenimentul”, a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cuprinde mijlocul apoi, drăgăstos, o sărută pe gât, pe umeri, pe obraji, pe ochi, pe sâni. O ia în brațe și o așează pe dormeză. Cuvintele au dispărut cu totul dintre ei, acum vorbesc doar gesturile, pline de foc și patimă, de foame și dorință. La sfârșit, ea îl aude spunând: “Ar fi bine, draga mea, să aducem copiii acasă.” Lucrurile păreau a fi reintrat în normal în viața și n familia lor. Păreau, numai. Pentru că oamenii băgau de seamă că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sus, în slava cerurilor. Din înălțimea aceea de nepătruns are el grija fiecărui om, a tot ce se petrece pe pământ. E greșit să credem că Dumnezeu dă fulgere pe pământ, când noi am învățat că acestea iau naștere...” ...Săptămâna Patimilor. Noi, copiii satului, mergem alături de părinți și bunici, la denie; bătrâna biserică, devenită, pe dată, neîncăpătoare, încearcă să ne cuprindă pe toți. “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr’ de moarte, miluiește-ne pre noi”. Vinerea Mare. Dimineața am adunat floarea paștelui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Pentru Adăpost. —Și ce faceți? Păi, deocamdată încercăm să salvăm cocorii de admiratorii lor. Schiță amănuntele unei zile de muncă obișnuite, surprinzându-se pe sine pe măsură ce vorbea. Lucra la Adăpost de ceva mai mult de o lună și vorbea cu patima unui convertit. Acum nu-și mai putea închipui viața fără munca asta. Să stea la o masă plină de mormane de broșuri guvernamentale, încercând să le transpună într-un limbaj care să trezească la realitate o persoană indiferentă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
maluri la care nu e nicio barcă; Din idealurile firii de foste armonii și taine mai sunt doar urmele iubirii printre cutremure și spaime. Trăim pe semne de-ntrebare, iluzii, cumpene și lacrimi naufragiați pe-această mare a propriilor noastre patimi. 2011 Liniștea verii e fierbinte Mă străduiesc în inocente comportamente să așez emoții, gânduri, sentimente și odiseea unui crez. Îi plătesc prețul, sunt și riscuri, enigmele au alte chei; dar și căderea de pe piscuri își are, Doamne, prețul ei! Cînd
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
din apa lui plină de miracole, oprim goana timpului, trecem peste-obstacole. Ce de amintiri întinde Moș Crăciun din sacul lui!... Trei copii cântă colinde la-nceputul veacului. Dacă n-ar fi datinile, am fi robi monotoniei roși în trup de patimile adversare armoniei. Bradu-n centrul vieții noastre chiar simbolul vieții este, eu mă-nchin la toate-aceste ale noastre scumpe astre. Cerul României plin e chiar de armonia lor, doar cu-acest preasfânt izvor simțim Moș Crăciun cum vine. 2012 În valea
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
numai dorul ce ne scoate la liman. Ne dorim unul pe alta, ca iubind întâia oară să ne bucurăm de-nalta primă zi de primăvară. Numai dragostea-nțelege sensu-acestei sfinte datini, omul, care-i Om, culege ceea ce-i străini de patimi. La savant instinctu-i darul cel divin cu care-un Neam nu pune în față carul trăgătorilor la ham. Mijlocul, ca fapt divers, se dublează de plăcere care ne conduce invers drumul nostru spre-Înviere. Mărțișorul, ce suav e cu-acest mod
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Vremuiri Pomeni de plastic, sărăcie, nevoi ce sunt și altele vin, îngrijorări și mult venin și inacces la veșnicie. Oftat cu probe, multe lacrimi mulți oameni nu mai sunt acasa, la poarta vieții doar o plasă ne apasă cu atâtea patimi. În școli se face-o altă carte, țarina noastră e îngustă, atâtea rele mă dezgustă unul muncește, altu mparte. Vor mai veni și-alte măceluri, să nu fugim, să fim mai treji să stăm de veghe la creneluri cu toți
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
praguri la marile noastre suișuri... Penitenciarul Suceava, 1948 Eminescu O-ntrupare a minunii de-a fi cel mai dintre poeți, pe care-l au de dușman unii hrăniți cu otrăviți burețifrustrați, sarcastici și nervoși că nu ncepe cu ei cultura, de patimi și invidii roși, li-i plină de colți negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de biserici, ai prieteni luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața-i plină
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ton vol...”, el s-a gândit la dragostea din oase și din carne și după care omul rămâne-aproape gol căci taurii plăcerii îl scutură în coarne. 8. Iubire, numai tu Această existență, clădită pe contraste pe zbuciumata liniște, pe-a patimii uzură, pe-atâtea cataclisme ce au loc în natură era să-ți strâmbe mersul pe ntinderile-i vaste; și-n numele tău noaptea mpărțea un fel de zgură trecută printr-o smoală care la orice pas te face să crezi că
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Sfintei Liturghii din ziua prăznuirii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul amintesc de cruzimea și nedreptatea morții Sfântului Ioan Botezătorul. Ele ne arată într-o formă foarte dramatică ceea ce se întâmplă în lume atunci când oamenii sunt dominați de păcat și de patimi, atunci când sufletul devine împietrit și nu se lasă dăltuit și curățit de harul lui Dumnezeu, de Hristos care vine și se face tuturor toate. Sfântul Ioan a fost victima beției și a dezmățului, a vieții imorale pe care o ducea
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
beției și a dezmățului, a vieții imorale pe care o ducea Irod Antipa, guvernatorul provinciei Galileea. Acesta, a luat mai întâi de soție pe fiica lui Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Dar, aprinzându-se de patimă pentru soția fratelui său Filip, a alungat-o pe soția lui legitimă și s-a căsătorit cu Irodiada, împotriva legii. Pentru această 22 nelegiuire, Ioan Botezătorul, păzitorul dreptății și propovăduitorul adevărului și al pocăinței, îl mustra pe Irod în public
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
păcătoșii și 1 Episcopul Auxentios al Foticeii, Lumina Sfântă de Paști de la Ierusalim, Editura Deisis, Sibiu 2003, pp. 190-191, nevrednicii robii Tăi, care în acest ceas stăm lângă acest preasfânt și de-lumină-purtător Mormânt și ne primește pre noi care cinstim Patimile Tale curate, preasfântă răstignirea Ta, moartea Ta de bună voie și punerea și îngroparea trupului Tău cel fără de viață în acest preacinstit Mormânt al Tău, și Învierea Ta cea de a treia zi pre care începem să o prăznuim cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
rugăm, Preasfinte Stăpâne, ca să arăți acest dar de sfințire plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului și de-viațăpurtătorului Tău Mormânt și să binecuvântezi și să sfințești pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, și să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălașuri unde strălucește lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale. Dă-le, Doamne, sănătate și viață bună, umple casele lor de tot binele. Dătătorule-de-lumină, Stăpâne, ascultă-mă pre mine, păcătosul, în acest ceas
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
acum înainte și vor revărsa îndurarea pentru neamul acesta, pentru a-și dobândi mântuirea. Dr. Lucia T. 3 august 1990 Într-un cadru de vis mănăstirea completează peisajul sălbatic al munților împăduriți. Poate datorită acestuia mănăstirea îți lasă în suflet patimă pentru credință și frumusețe. Le suntem recunoscători tuturor acelora care au îngrijit-o peste veacuri până în zilele noastre. Dumnezeu să le ajute ! Fam. Gheorghe din București 7 august 1995 Am vizitat podoaba Munților Neamțului, Mănăstirea Secu, și am rămas cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ancestrale alcătuite din milă, durere și bucurie Înălțătoare fuseseră Înlăturate ca fiind depășite și fals sentimentale pentru astfel de făpturi aride și inteligente care respirau, dintr-o plăcere sumbră, o atmosferă Încărcată de ură și amărăciune și care Îmbrățișau cu patimă singurătatea, Îndemnați de fatalitatea aspră a mîndriei și aroganței. Discuția lor ascundea ceva tainic, dulce și prețios. Era presărată cu aluzii scurte, mici Întorsături și glume pline de subînțeles privind lucruri știute numai de ei, purtînd Însemnele limbajului grosolan-simplu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
toți candidații republicani la președinție. Am votat pentru Rutherford Hayes din Ohio, În 1876 - ăsta a fost, după cum bine știți, anul disputei dintre Hayes și Tilden, În l880 pentru James Abraham Garfield, acel om mare și bun, zise el cu patimă, care a fost lichidat În chip atît de josnic și de brutal de atacul mișelesc al unui criminal sîngeros. Se opri, Își umezi degetul mare respirînd anevoie, se aplecă În față și scuipă din nou. — În l884 am votat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dor tainic și de foame În mijlocul tăcerii uriașe din orașul cufundat În somn și În noapte, n-au simțit oare făgăduințele nelimitate, aspre și sigure ale acestei țări? Oare n-au fost sfîșiați, ca și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne totuși alături de el, indivizibil ca Însăși umbra lui, statornic pînă-n ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]