7,062 matches
-
a îndoială. Erai foarte tânăr atunci. Memoria ta nu putea selecta în mod special o asemenea zi. — Mi-o amintesc foarte clar. Era ziua mea de naștere - împlineam nouă ani - și părinții m-au dus la Weston-super-Mare și după-amiaza a plouat, așa că ne-m dus la cinema. Această informație nu părea să-i spună mare lucru lui Findlay și pentru că amândoi riscam să nu cunfundăm într-o letargie nostalgică, am decis că se cerea o schimbare rapidă de ton. Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de emoție, deși eram cu adevărat entuziasmată. — Ei, te tentează ideea? a Întrebat ea, iar pasiunea a părut să i se mai domolească puțin. — Lil, absolut. Zău, cred că e o idee splendidă. N-am vrut să par neinteresată, dar plouă cu găleata, sunt afară și Îmi curge cafea clocotită pe brațul stâng... Bip-bip. A sunat linia cealaltă și, cu toate că era cât pe ce să mă ard la gât cu capătul aprins al țigării În Încercarea de a Îndepărta telefonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Sachs. Noapte bună. Și, Înainte ca eu să găsesc ceva cât de cât inteligent de spus, a pornit‑o Înapoi spre Gabriel. Mi‑am dat ochii peste cap iritată și am ieșit În stradă să chem un taxi. Începuse să plouă - nu torențial, doar o ușoară burniță constantă - drept care nu era de găsit un taxi liber În tot Manhattan‑ul. Am sunat la dispeceratul Elias‑Clark, le‑am dat numărul meu de VIP și exact șase minute mai târziu a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Pot să te sun eu mai târziu? — Sigur, oricând. S‑a străduit să pară indiferent, dar am simțit dezamăgirea din vocea lui. — Grozav. Mulțumesc de telefon. Pa. — Cine a fost? a Întrebat Miranda, cu ochii tot pe itinerar. Începuse să plouă și abia am auzit ce spune din cauza ploii care picura pe capota limuzinei. — Ăă. A fost tata. Din America. De unde Îmi veniseră vorbele astea tâmpite? Auzi acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
suprafața drumului, Încercînd cu disperare să evite spărturile și gropile, pînă cînd ochii Începură s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din Horseferry Road, asistenta de la recepție alergă s-o salute, aplecîndu-și capul de parcă ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă, aparent indiferentă la lumini orbitoare și bubuituri. — Nu poți sta departe de noi, Langrish? zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și ce avem de data asta? Era blondă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
unor bășici vechi de la foc sau gaz. — Nu-i așa că-i drăguț? zise Julia după ce el plecă. Pe bune, este cel mai mare bandit. Deschise ușa, iar ea și Helen rămaseră pe treaptă. Tremură din nou. Se pare c-o să plouă. Trebuie să te grăbești! Știi drumul Înapoi? Aș veni cu tine, dar... O, așteaptă. Brusc Își puse mîna pe umărul lui Helen, pentru a o Împiedica să pășească pe trotuar, iar Helen se Întoarse spre ea, alarmată, gîndindu-se că Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o voce speriată, ca a lui Fraser. Unul Îl chema pe domnul Garnish. Altul izbea cu ceva În ușa celulei sale. Ferestrele se zgîlțîiau din nou În rame, pentru că mai căzuse o bombă, mai aproape ca oricînd... Apoi Începu să plouă cu bombe, sau așa păru. Era ca și cum ai fi prins În lada de gunoi iar cineva bătea În ea cu un ciomag. Giggs, bulangiule! strigă cineva. Asta-i din cauza ta! O să pun eu mîna pe tine, Giggs! O să te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bijuterii false; n-a fost prea rău. Acum sînt țintuit Într-o afurisită de unitate de pregătire din Wales, unde mă Învață pe ce parte a puștii iese glonțul. SÎnt acolo de patru luni și, jur pe Dumnezeu, c-a plouat În fiecare zi. Ofițerul n-are treabă: stă la hotel. Eu locuiesc Într-o colibă cu acoperiș de tablă. Continuă tot În stilul ăsta, spunîndu-i ce Îndatoriri avea În tabără, sau despre oamenii fără Dumnezeu cu care era Încartiruit, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la mică înălțime - un strop de ploaie Ploaie de vară - fetița își lipește năsucul de geam Zi ploioasă - în pavilion numai două bătrâne Ploaie de vară - în șopronul bunicii gureșe vrăbii Aversă - copiii își fac umbrele din foi de brustur Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul
PLOAIE DE VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83877_a_85202]
-
un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două frunze arămii cad împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
Zăpadă pe munți - în vale înflorește liliacul alb Se lasă seara - pe mormântul vecinei flori de liliac Vântul șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în noapte - un cărăbuș zboară în jurul lămpii Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
Plouă în noapte - în plasa păianjenului doar o petală Un fluture dă târcoale cănii de ceai - zi senină Echinocțiu - vrăbiile țopăie în cuibul berzei Nuc înmugurit - un pițigoi îngână alt pițigoi Zi ploioasă - pe lespedea de piatră mâțișori de nuc Plouă peste-oraș - guguștiucii clocesc fără umbrelă Pisoiul agață ghemul bunicii - flori pretutindeni 6Mijloc de mai - pianista ascultă sunetul ploii Iaz în pădure - puiul de căprioară surprins de-o broască Mama și fiul ei sub teiul înflorit - liniștea serii Leagăn de copil
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
Gânduri difuze Când eram mic, dar mare... mă gândeam, într-o dimineață când soarele strălucea puternic și afară ploua cu stropi mari de căldură ce nu se mai opreau și eram nervos pe ploaie, pe soare, pe Tamba că dispăruse în noapte ca motanii, mă tot gândeam dacă îi spun Colonelului, tatăl tău, dimineața când pleacă la unitate: - Tată
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
În cazul de mai sus kigo este „geroasă”, deci ne aflăm în fața unui poem încadrabil sezonal la anotimpul iarna. Nu-i nimic, autoarea va face reîncadrarea de rigoare. În rest, poemul rezistă exigențelor și poate fi oricând antologat. Șerban Codrin Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul Și aici două cuvinte par să se îngâne și să rimeze semantic, susținând simbolic poemul. Gardul “dărăpănat” și “pelinul” sunt invers proporționale și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
gardul de piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar mai povesti... Poate că vara asta dorurile ni se vor depăna iarăși pe aleile umbroase, atât de tainice și odihnitoare ca altădată... Suflete în derivă De o săptămână plouă și plouă necontenit, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să mai închidă cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se mai termină și devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
piatră cenușiu care, dacă ar putea vorbi, ce multe ar mai povesti... Poate că vara asta dorurile ni se vor depăna iarăși pe aleile umbroase, atât de tainice și odihnitoare ca altădată... Suflete în derivă De o săptămână plouă și plouă necontenit, de parcă Dumnezeu ar fi uitat să mai închidă cămările cerurilor... Ropotele se aud, când sacadat, când murmurat, ca o cicăleală care nu se mai termină și devine obositoare, traumatizantă chiar. Mi se pare că aud pe cineva strigând la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Să-i dai și banii dar și viața! Trecut-au anii De-alint nu-și mai îngână Și nu-și mai dau fior; El n-o mai ia de mână, Ea-l ia peste picior. Proverbială „Între două Nu te plouă,” Dar asuzi... Tot te uzi! Potrivire de caracter Căsnicia li-i model - N-ar mai fi de o măsură! El o bate , ea-l înjură, Dar beția li-i la fel. După spovedanie Blând duhovnicu-l soma: - Acum, te lepezi de
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
culcușește ca-ntr-un marsupiu În partea de jos a spatelui meu și adoarme, În timp ce eu stau acolo Întinsă, din ce În ce mai trează, Încercând să-mi amintesc tot ce trebuie să nu uit: pașapoarte, bilete, bani, haine de ploaie (sigur că va ploua, doar mergem În vacanță), puzzle/creioane colorate/foi În cazul În care e blocaj În Tunelul Canalului Mânecii, caise uscate ca gustare hrănitoare, jeleuri ca mită, bănuți de ciocolată care să-i facă să se topească. Nu zicea doamna Pankhurst ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la anul ziua În rai? —Emily, TACI, TE ROG, ACUM. 07.44: Pegas a tras la scară cu o altă caleașcă. Nissan-ul Primera e ascuns de un nor de praf emanat din interior, dar măcar când deschizi ușa nu-ți plouă cu rugină pe haine. Încarc copiii În spate, Îl țin pe Ben fixat de genunchiul meu și cu mâna liberă sun de pe mobil la o agenție de dădace. O fată din Sloaney, care are o voce făcută să răzbată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Casa Albă. Lordul și Lady Finoulla și-au confirmat participarea, așa că sunt în culmea fericirii. La meteo au anunțat ploaie, dar ei se înșală totdeauna. Mama e regina refuzului de-a crede ceea ce i se spune. În fiecare an a plouat de ziua tatei. În Anglia plouă la aniversarea tuturor, chiar și a reginei. —OK, mamă. Ne vedem sâmbătă seara. Închiriez o mașină de la Heathrow și vin direct la voi. Cred că o să ajung pe la mijlocul după-amiezii. —Minunat. Și, te rog, fardează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și-au confirmat participarea, așa că sunt în culmea fericirii. La meteo au anunțat ploaie, dar ei se înșală totdeauna. Mama e regina refuzului de-a crede ceea ce i se spune. În fiecare an a plouat de ziua tatei. În Anglia plouă la aniversarea tuturor, chiar și a reginei. —OK, mamă. Ne vedem sâmbătă seara. Închiriez o mașină de la Heathrow și vin direct la voi. Cred că o să ajung pe la mijlocul după-amiezii. —Minunat. Și, te rog, fardează-te pentru petrecere. Dă-te cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
unde ideea asta?) — De unde până unde ideea asta? De unde până unde ploaie torențială? mă întreabă, amuzat. Poate numai în mintea ta! De fapt, au căzut doar câțiva stropi, acum câteva minute, o nimica toată! Are dreptate Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sărută ușor pe gât, într-un gest tăcut de recunoștință. Atâta timp cât era inert și adormit, acel trup bine cunoscut era măcar ceva familiar de care se putea anina. Se trezi târziu, înspre prânz. Anda nu mai era lângă el. Afară ploua vârtos, ca într-o zi de toamnă. Se duse la hotel, unde tră sese și Bobo. Bobo nu voise să stea în casa bunicilor și nici nu avea de gând s-o vadă pe doamna Scarlat. Nici ea nu-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în mod ciudat, berea rece îi făcea bine la răceală sau, cel puțin așa avea el impresia. Anda și cu blondul mătăhălos de la Regie nu dădură nici un semn de viață toată ziua. Seara, Eduard plecă înapoi spre casă. Continua să plouă îndesat. Tocmai descuia ușa, când se trezi tras de mânecă. Se întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simte un strop de disperare în el. Anda îl sărută apăsat, trecându-și iar degetele ei lungi peste cicatricea adâncă din obraz, și izbucni deodată în râs: — Ei, gata cu momentul poetic! Am treabă! M-am cărăbănit! Sâmbătă continuase să plouă. Eduard nu mai ieși din casă până seara. îi revenise răceala și nu avea în general chef de nimic. Dar la ora 8 se înființă, totuși, la petrecere, deși partea cu îmbrăcatul în ceva reprezentativ îl încurcase mult. Ce oare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]