60,135 matches
-
atunci, incisivii noștri strălucitori i se păruseră licăriri ale luminii de la capătul lungului tunel matern. Ghidată de acea luminiță, s-a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm fără ea, de a ne pregăti să pornim fiecare pe propriul lui drum, În așa fel Încît să ne poată lăsa În plata noastră și să-și reia vechea viață de femelă singură, fără prejudecăți. Educația noastră era simplă și practică. CÎnd mama pleca În călătoriile ei către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la un moment dat, Într-o Încăierare, era să-l lase pe Shunt fără o ureche, atît de tare se Înfipsese În el. Întotdeauna am fost conștient - și m-am temut - de gabaritul ei, Însă În noaptea aia, cînd am pornit la drum, am observat pentru prima oară cît de blănoasă e În zona posterioară. Nu doar dinții Îi crescuseră considerabil. Preocupat cum eram de explorările mele, scăpasem cu totul din vedere această dezvoltare inedită, Însă acum, cînd i-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar cealaltă era brunetă. Ambele aveau cîte un picior ridicat. Prinse de aparat În timpul dansului, pluteau Înghețat În pasul intemediar : declanșatorul le decupase din rola timpului, asemeni unei ghilotine. Mama și Luweena nu le acordaseră nici cea mai mică atenție. Porniseră țintă spre ușa cazinoului, pe care scria IEȘIRE, și acum erau ocupate să se Îndoape de zor cu floricelele vărsate de cineva. Luweena avea o Înclinație naturală pentru ciordeală și detectat gunoaie. De data asta, nici măcar n-am mai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd, cu farurile lor ce aruncau umbre uriașe pe pereți, deși mama nici măcar nu ridica privirea, exemplu pe care i l-a urmat la scurt timp și Luweena. Și apoi am pornit din nou pe stradă. Am trecut prin fața clădirii mătăhăloase, cu ferestre Înnegrite stil gotic, a fostului teatru Old Howard, odinioară faimos, Însă acum Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mă uit În sus, la Îngeri. O să vă spun deschis : acea pornire, de a-mi face mendrele cu sora mea pe o alee, a fost ultimul moment de dorință sexuală normală pe care l-am trăit vreodată. Atunci cînd am pornit În lume În noaptea aia eram, În ciuda inteligenței mele, un individ destul de banal. CÎnd m-am Întors acasă, pornisem deja pe drumul transformării mele Într-un pervers și un ciudat. CAPITOLUL 4 În lumea din afara iubitei mele librării, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea pe o alee, a fost ultimul moment de dorință sexuală normală pe care l-am trăit vreodată. Atunci cînd am pornit În lume În noaptea aia eram, În ciuda inteligenței mele, un individ destul de banal. CÎnd m-am Întors acasă, pornisem deja pe drumul transformării mele Într-un pervers și un ciudat. CAPITOLUL 4 În lumea din afara iubitei mele librării, era o luptă crîncenă pe viață și pe moarte, În care te lua dracu’ dacă rămîneai În spate. Toate vietățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Annei Frank și am devenit Anne Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încălzi mîinile zdrelite. Îi citisem deja viața de două ori pînă la capăt - Îi cunoșteam Destinul - și mi-am Întors fața, ca să-mi ascund lacrimile. Apoi m-am Îmbarcat Împreună cu Marlowe la bordul unui vas prăpădit cu aburi și am pornit așa În susul unui fluviu din Africa, căutîndu-l pe un tip pe nume Kurtz. Și l-am găsit. Dar ar fi fost mult mai bine să nu-l fi găsit ! Le-am făcut apoi cunoștință. L-am pus pe Baudelaire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu un aer hăituit, cu trupuri lungi și burți atîrnînde, erau niște ființe efectiv respingătoare - erau atît de diferiți de cum Îi știam că aproape nu i-am recunoscut. De obicei, și eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din cap la fel și eu. Demolarea unei părți atît de uriașe din oraș avea să fie o treabă foarte dificilă. Clădirile erau vechi, aveau rădăcini adînci și nu voiau să se dea duse. Așa că primarul și consiliul municipal au pornit să caute omul potrivit, cineva care Înțelege problemele legate de utilizarea unor mașini și utilaje grele asupra unor clădiri vechi, aflate pe străzi Înguste, și l-au găsit pe Edward Logue. Era poreclit Bombardierul, pentru că asta fusese În timpul Celui de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment dat, după miezul nopții, cînd am pornit către Grădina Publică, ploaia cădea În rafale violente, deși asfaltul de sub mașini era Încă uscat și cald. Doar intersecțiile prezentau anumite probleme, fiind spații deschise ce trebuiau traversate În fugă. CÎnd ajungeam la una, zăboveam Îndelung - Încă nu-l uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca un ștreang. Întotdeauna arăta de ziceai că tocmai se Întoarce de la o beție și, dacă ar fi să-i descriu Înfățișarea printr-un singur cuvînt, aș zice că arăta șifonat. CÎnd am reușit să ies din Hotel și să pornesc șchiopătînd prin cameră, Jerry n-a avut nimic Împotrivă. Era groaznic la capitolul gospodărie, și nu obiecta la nimic din ce făceam eu, nici măcar cînd scoteam umplutura din Stanley, lucru care-mi plăcea la nebunie, și cînd mă băgam printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să aducă fotoliul Înapoi În casă, bombănind și mormăind ca un urs. Două zile mai tîrziu, a scos iar fotoliul. Asta, zicea el, Înseamnă să te lupți cu sistemul. CÎnd mi s-a vindecat, În cele din urmă, piciorul, am pornit să explorez locul cu atenție, căutînd o ieșire. Oricît de drăguță era camera, era totuși tot un soi de Închisoare. Și, după cîteva săptămîni, a Început să-mi fie foarte dor de librăria mea, de zumzetul și forfota unei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care tronam cărțile și eu și am pornit pe strada Tremont către parcul din apropiere, scăldați În lumina caldă a soarelui, intrînd astfel din nou În afacerea legată de vînzarea cărților. O singură dată pînă atunci văzusem lumea oamenilor la lumina zilei, În plin soare, clădirile Înalte, copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a fost cît se poate de interesant, Într-un fel cît se poate de deprimant. Nu-l străbătusem niciodată În timpul zilei, iar acum, cînd trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
niciodată. Iar faptul că arăta ca o biserică avea o explicație simplă - ăsta fusese scopul În care Îl construiseră mileriții, o sectă religioasă ai cărei adepți erau convinși că lumea se află În pragul pieirii. Firește, aici aveau dreptate. Însă, pornind de la Biblie și utilizînd o matematică destul de suspectă, calculaseră că acest lucru va avea loc pe data de 22 octombrie 1844. Pregătindu-se pentru marele eveniment, mii de dreptcredincioși Își vînduseră toate bunurile lumești, după care construiseră o biserică imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se plimba, le trăgea cîte un șut. Apoi a ieșit și a Încuiat ușa. L-am privit cum Își bagă cheia În buzunarul de la geacă și pornește pe stradă. Nu l-am mai văzut niciodată. CAPITOLUL 15 În clipa aceea, eram hotărît să urmez și eu exemplul lui Shine și al sutelor de frați șobolani. O să plec și eu de-aici, m-am gîndit, imediat. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă oară spre adăpostul meu. Am netezit la loc cocoloșul, pînă cînd a redevenit o bucățică de pagină, o pagină dintr-o carte, o carte din mintea unui om. Am despăturit-o complet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vadă niciodată. N-or să știe. Și nici n-o să le fie dor de mine. SÎnt bătrîn și-i trist să fii bătrîn, să fii bătrîn e trist și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
carte poștală cu semnătura doamnei Winston Churchill și un vas plin cu tot felul de monede străine... Arthur Rowe scotoci printre cărți și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la țintă! adăugă ea, cu o exaltare nervoasă. — Patru funți și opt uncii! exclamă grăsana. Ei bine, ai grijă, domnule, un cozonac ca ăsta cade greu ca plumbul. — Ba din contră, e făcut cu ouă adevărate. Grăsana rîse batjocoritor și porni spre taraba unde se vindeau articole de Îmbrăcăminte. Arthur Rowe simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul, care părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cealaltă exemplarul din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost, oare, Încă un adept al miraculoasei doamne Bellairs? Sau poate chiar soțul doamnei Bellairs, venit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
importanță, cînd atîția oameni sînt uciși În fiecare noapte, dar m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-mă un moment, să scriu un bilețel pentru domnul Trench. Ieșiră din clădire pe o ușă dosnică, pentru a scăpa de Jones, care nu putea bănui că clientul lui va Încerca să-i scape. Hilfe chemă un taxi. CÎnd mașina porni, Rowe zări silueta ștearsă a agentului, care continua să stea la pîndă, aprinzîndu-și Încă o țigară și privind cu coada ochiului impozanta ușă principală a clădirii. Părea un cîine credincios În stare să rămînă ore Întregi la ușa casei stăpînului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]