12,874 matches
-
Adio! Adio! A revedere. (iese repede) HTSTR[IO] (aleargă la lampă) Așteaptă, așteaptă, voi să te conduc cu lampa. Ași! S-a dus, nu-l mai zăresc. (se-ntoarce și pune lampa pe masă ) Oare e realitate? De-abia pot pricepe... nu visez? Nu, nu! Sunt deștept, sunt deștept. (se pipăie) Ce amar și rău s-a-nceput ziua asta, și acuma... O, îți mulțumesc, îți mulțumesc, Dumnezeul meu, bunul meu, iubitul meu părinte! Ai depărtat așa curând de la mine durerea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai am nici un rival. LAIS Te-nșeli, nevinovăție... Tot mai e fără egal Unul... unul singur, însă este cel periculos... PSAMIS Cine? LAIS E... necunoscutul! {EminescuOpVIII 449} PSAMIS (aparte) Îmi tot dă răspuns pe dos Încât n-o mai pot pricepe. SCENA A TREIA BOMILKAR, PSAMIS, ARIOBARSANES, LAIS ARIOBARSANES (la intrare) Salutare câtor trei! LAIS Ție-asemeni salutare, Ariobarsanes. AEIOBARSANES Ce-i? Întrerup ca nechemații convorbirea ce-ați avut? LAIS Noi vorbeam numai de Psamis. ARIOBARSANES Dar urmați ca la-nceput. Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făcut. Dând altuia pentru mine toate câte le-ai avut, De viața ta întreagă pe deplin te-ai lepădat, Încât șters este trecutul... LAIS (la pieptul lui) O, noroc neașteptat!... E un vis? Deșteaptă oare sunt? Ah, nu mai pot pricepe... Însă haide. Haide-afară, casa asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi-o (ea dă haina ei sclavei și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe mine, dară încă neciodată nu-mi făcuse invitațiunea de-a-i face o vizită. El locuia într-o casă mare, cu totul singur, și nu primea neciodată străini. Caracterul său nu atrăgea pe nimeni, îi respingea pe toți, căci puțini pricepeau sau cunoșteau valoarea sa, și încă mai puțini puteau să aibă plecarea de-a-i urma în zborul său curagios în sferele fantaziei. Pinguinii adevărului fără aripi și lipiți de pământ nu pot să urmeze pe vulturul geniului, care zboară cătră
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toată firea; dar cată să vă observ că, dacă unul dintre d-voastră nu e înzestrat c-o minte estraordinară, poate să se ducă de unde a venit, pentru că lucrurile înalte și subtile cari se vor produce numaidecât nu le va pricepe. Așadar luați seama d-voastră, domnilor cari sînteți oameni de duh! Va apărea numaidecât vulturul lui Joe, care vorbește și argumentează, cum se și cuvine unui asemenea animal, glumește ca Zoylus și înghimpă cu vorbe ca Aristarch. Nici o vorbă nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vrei să te faci de batjocură? N-ai voie să spui altceva decât că e vultur, chiar dac-ai crede contrariul. Crede ce vrei, numai zi ca noi! - Nu observați, strigă șarlatanul, finețele ce le produce? Cine nu le-ar pricepe și nu le-ar simți ar trebui să fie lipsit de orice scânteie de geniu! - Admirabil, strigă un bacalaureat. Ce mari gîndiri! Escelentisim! Ce sentențe! Voi să le scriu. Ar fi păcat de posteritate să piarză o iotă din ele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
distras și înstrăinat cu spiritul. Vorbește ceva, rogu-te. Trist, fără entuziasm zisei: Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Amicul meu se uită la mine încurcat și zise: "Nu pot spune, Mark, că sânt în stare să-ți pricep intenția ta. Ceea ce-ai zis tu nu prea pare a avea mult înțeles și-n orice caz nu e trist și 002D cu toate acestea - n-am auzit niciodată ceva care să sune așa de patetic ca aceste versuri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asemenea unui șarpe pe lângă ea, cu ziduri înalte, cu turnuri tari și prevăzută cu întărituri îndrăzneț înaintate și lucrate cu tot meșteșugul cuvenit, cetatea asta dădea un puternic punct de razim pentru baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era priceput întru ale războiului și se mărginea numai la defensivă. Acest căpitan prețui pe deplin marea însemnătate a acestui loc întărit, pîn-acuma în părăsire și făr-de nici o garnizoană din partea romeilor; deci el încunjură cetatea cu mașine de zvârlit proiectile de piatră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a înaltei sale demnități, cari papuci ajungând în mâna îndrăzneților români, ei făcură haz și râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împăratul Theodor Comnen. Preste tot vorbind, raportul între Epir și Nicea devenea tot mai complicat și mai problematic ruptura neapărată. Despotul din Epir, Mihail Comnen, numit și Angelos, avea trei frați, Constantin, Theodor și Manoil, dintre care numai cel era priceput întru ale războiului și destoinic a domni, calități ce și le câștigase în serviciul și după modelul împăratului Theodoros mijlociu Laskaris din Niceea. După rugămintea lui Mihail, acest împărat îngădui lui Theodor Comnen atât întoarcerea în Epir cât și urmarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
titlul și demnitatea unui împărat, apoi despotul Constantin Angelos, iar pe de altă parte Mihail Asan, nepotul celor doi despoți numiți mai sus. Război cu îzbîndă al lui Vatatzes contra Comnenilor. Împrejurarea că după moartea lui Ioan Asan, atât de priceput întru ale statului, se suise pe tronul româno-bulgar Calliman Asan, un băiat abia de zece ani, veni foarte la-ndemîna planurilor ambițioase ale împăratului Ioan Vatatzes, care căuta cumințește să tragă un folos foarte spornic din ea. Înainte de toate Vatatzes își
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mod mai potrivit și mai puțin delicat retrocesiunea acelor orașe. Deși din toate pretextele acestea se vădea ușor reaua voință și vicleșugul, Constantin Tichus răbdă totuși în liniștită resignațiune și se tânguia numai că soția de care avea parte își pricepea misiunea astfel că, în privirea acestei cereri, dădea mult mai mult ajutor romeilor decât persoanei sale. Dar, cum născu pe fiul Mihail din căsătoria ei actuală, regina Maria se turbură mult de necontenitul și îndărătnicul refuz al împăratului și acuma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sinod chiar, dogme despre a cărora înțeles, cuprins și mod de esprimare vuia mereu o logomachie și insipidă, și plină de contraziceri, și fără nici un rezultat hotărât. Voiau să aprofundeze neaprofundabila ființă a lui Dumnezeu și, fiindcă nimeni nu pricepea cum, fiecine se credea în drept de-a o tâlcui cu vorbe goale, cari erau recunoscute de toți de adânci adevăruri. Cine nu credea că vorbele sânt adevăruri descoperite era eretic, deci scos din biserică și pedepsit cu asprime. Puținii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de împrejurări ca să ia o hotărâre, rândui totuși în sfârșit pe fiul său Mihail împărat în campanie în fruntea unei oștiri nu tocmai numeroase și-i dete de sfătuitor, alăturea cu el, pe protostratorul Glawas Tarchaniotes, om și viteaz, și priceput întru ale războiului și știutor de sama lucrurilor. Când trupele ce i se dăduseră se strânseră la Vizya, numărul lor părea că nu va ajunge pentru a întreprinde cu ele o lovitură puternică asupra vrăjmașului superior în puteri; cu toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra bărbatu-său. A se apropia de Marea Neagră, predominând Principatele dunărene românești era un punct în programa politicei polone, al cărei ideal era să se întinză cu cuprinderea între cele două mări: Baltica și Marea Neagră. Aceasta e cheia pentru. a pricepe pretențiile Poloniei asupra Moldo-Valachiei. Ca și pe tată-său Mircea, perechea regală a Poloniei mrejui acum pe Vlad, fiul său cel mai mare, cu îmbunări subțiri, făgăduințe și daruri. Spre a se asigura și în generația viitoare contra supremației ungurești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neautentice locurile citate mai sus, pentru că, după cum crede el, aci ar fi vorba numai de materia imitandi, vocea însă e instrumentum imitationis, nu materia. Aristotel însă (concepe) își cugetă tocmai vocea ca material al actorului, precum tot în acel sens pricepe colorile de material al pictorului. Și Stahr s-a declarat cu drept cuvânt contra concepțiunei lui Ritter în dejudicarea nouăi edițiuni. (... ). Compară încă ed. Muller în opul citat, II, pag. 346. {EminescuOpXIV 226} {EminescuOpXIV 227} cum unul care e dotat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
materia, tot așa puțin i se pierde unui geniu de artist puterea originală când se ridică prin laboare dasupra fondamentului unei creațiuni de care nu-și poate da seama (nepremeditate, involuntarii, fără cunoștință de, conștiință). E treaba științei de-a pricepe (de-a coprinde) procesul de dezvoltare al artistului dramatic în momentele sale necesarii, la care se-nțelege că e tot ecuivalent daca cineva în parte esperiază cu conștiință aceste trepte sau daca le percurge cel puțin. Varietatea individualităților în privința facultăților
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
joc de cercetarea unor categorii simple, cari să prevadă pe scurt totul, în mijlocul acestei avuții dăm totuși de trei trepte de dezvoltare a artistului reprezintator, trepte ce par puse prin necesitate de idee însusi, cari ne rămâne de-a le pricepe ca legea secretă care se repetă necontenit, fie cât [de] divers, cât de variu modul aparinței ei. 1. STADIUL SIMȚIREI NEMIJLOCITE Tema artistului dramatic e reprezintarea omului, o reprezintare însă în care se pătrund (confundă) reciproc adevărul vieței reale cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a realiza caracterul intuit conform intențiunilor. Aici e locul propriu al (lucrărei) creării (Schaffen) artistice. Astfel rezultă ca o a doua activitate mai înaltă al stadiului nostru pătrunderea operei de arte poetică până-n fibrele sale cele mai secrete, spre-a pricepe caracterul ce-avem a-l reprezintă în referința sa organică la generalitatea ideei poetice (ideea poetică generală, în gene[ral]) și la specialitatea celorlalte tipuri dramatice (în speție). Reprezintarea (jocul) de caracter e așadar adevăratul rezultat al întregei mijlociri, pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe o viață dispărțită de-aceea a reprezintatorului, așadar prin momentul reflexiunei ce-și pune-n față obiectul și-l primește apoi în sine cu-ntreg organismul său. Acest proces al pătrunderei reciproce al amîndoror momente, pe care filozofia-l pricepe ca pe sufletul denăuntru al naturei și al lumei spirituale, acest proces îl esecută neconștiut și artistul adevărat în sine însuși, pentru că artea împarte în adevăr cu filozofia ținoarea absolută. (Cunoștința) Convingerea conștiută că orce viață nu e decât o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din partea naturei, ni prezintă după firea sa două formanțe deosebite. Însemnând acest stadiu ca pe unitatea celor două trepte de mai nainte, el va putea să se arăte într-o direcțiune îndoită. Artistul sau prin privirea intuitivă a întregului se pricepe apoi și la cele speciale, sau el readuce la unitatea intuițiunei bogăția tipului conștiut lui prin reflexiune. Ceea ce-i comun amîndor direcțiunilor e totdeuna facultatea specifică de-a elibera din sine caracterul intuit ca pe-o (viață) esistență deosebită și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și gestul (Gebarde) ce zugrăvește, a cărui lege nu se poate înțelege daca nu anticipăm diferite stări ale sufletului și nu [le] (atragem) întrebuințăm spre lămurire. În dezvoltare însuși cine știe daca poate fi un moment care să poată fi priceput complect fără de-a avea nevoie într-un înțeles oarecare de anticiparea unei trepte mai nalte. Căci și aci, ca în orce dezvoltare științifică, treapta mai naltă e adevărul și întemeiarea proprie a celei de mai nainte. adică aceste momente
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
molecule pentru a-și esplica fenomene a căror cauze zac dincolo de marginele empiriei (Lindner, Psychoiogie). (Toate sânt adică una - sufletul - presupunând în acelaș timp și reprezintarea de caracter numai rațiunea, spre-a-și esplica legile, până la un grad oarecare și pricepând din tonul fun-o desparte în diferite momente). După această privire precursorie să trecem la membrarea (Gliederung) momentului celui dentîi. Materialul vorbirei este sunetul. În arte însă materialul nu trebuie lăsat în starea (Beschaffenheit) lui naturală (primitivă), ci trebuie spiritualizat (begeistigt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
copt al acestei pătrunderi este reprezintarea ideală a caracterelor, personalitatea nobilă care se dezvălește înaintea noastră în deplinul ei adevăr și-n deplina ei frumusețe. Reprezintarea de caractere (Caracterizare) se dizmembră iar, după ființa ei, în trei momente: Cel dentîi pricepe-n sine arătarea esterioară, caracteristică a personalității, moment pe care-l vom numi c-o espresiune generală: Masca caracterului. Momentul al doilea ni dă o manifestare mai adâncă a personalității în atitudinea (ținuta) ei corporală și-nainte de toate în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celei mai fine. {EminescuOpXIV 290} dezvoltare peste tot pe acest teren. Cât de mult cadă aceste elemente, tocmai pentru că sânt elemente, în categoria lucrurilor celora ce se pot duce și învăța, totuși rădăcinele unei pronunții frumoase nu vor putea fi pricepute neci aicea decât de un organ a priori preaparat, cultivat de-un simț estetic fin. Chiar pe terenul acesta, în ambitele declamațiunei dăm deja de lucruri care zac afară de marginea celor ce se pot învăța, lucruri cari vor rămânea pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]