6,400 matches
-
acoperirea oferită de misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, Cantemir pregătea de fapt propria defectare. În mai 1711, armata turcească condusă de vizir a părăsit Adrianopolul; către capătul lunii trupele rusești au intrat în Moldova, și Cantemir și-a proclamat public trecerea de partea țarului, ceea ce a alienat mai toți boierii țării, dar a entuziasmat populația, domnul moldovean reușind să recruteze 17.000 de voluntari. Dar dacă moldovenii aveau la graniță armata rusă aliată, situația în Țara Românească era complet
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
amanta și cei doi fii - a părăsit Bucureștiul spre Brașov. A fost instituită o locotenență domnească alcătuită din Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiană, dar acesta nu a acceptat coroana. Provizoratul locotenenței domnești a luat sfârșit abia după ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat să devină principe al României, la 10 mai 1866. Proclamarea domnitorului
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
importante înfăptuite de acest guvern (Reforma agrară, unificarea monetară și financiară, refacerea industrială), cariera politică a lui Averescu își atinsese apogeul și intră în declin. Constantin Argetoianu intră în conflict deschis cu generalul Averescu în 15 decembrie 1923, când se proclamă șef al Partidului Poporului. Exclus de Averescu din partid, facțiunea sa fuzionează în 1924 cu Partidul Naționalist-Democrat al lui N. Iorga. La 8 martie 1925, în absența lui N. Iorga, noua construcție politică - Partid Naționalist al Poporului, condus de Iorga
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
cerului senin, iar la mijloc o roată, denumită "chakra", simbolizând soarta și succesiunea vieților, dar și nomadismul, în relație cu spațiul originar al Indiei. Ziua internațională a romilor este marcată în fiecare an pe data de 8 aprilie. A fost proclamată în 1990, în cadrul celui de-al IV-lea Congres al Uniunii Internaționale a Romilor, care s-a desfășurat la Varșovia. A fost aleasă această dată în amintirea zilei de 8 aprilie 1971, când a avut loc, lângă Londra, prima reuniune
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
stabilit aici în sec. al IV-lea î.Hr. și să-i fi dat numele sub care a fost cunoscut orașul, "Singidūn", înaintea romanizării acestuia cu numele "Singidunum", în primul secol d.Hr. La mijlocul secolului al II-lea, orașul a fost proclamat municipium de autoritățile române, evoluând într-o colonie complet dezvoltată (cea mai mare clasa de oraș român) până la sfârșitul secolului. Constantin cel Mare, primul împărat creștinat, s-a născut în Șerbia, la Nis, în anul 280, iar Iovian, un împărat
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
a Bisericii Ortodoxe. Cea mai mare parte a orașului a rămas sub ocupația germanilor până pe 20 octombrie 1944, când acesta a fost eliberat de partizanii iugoslavi comuniști și de Armată Roșie. Pe 29 noiembrie 1945, mareșalul Iosip Broz Tito a proclamat la Belgrad Republică Populară Federativa Iugoslavia, care avea să devină, la 7 aprilie 1963, Republica Socialistă Federativa Iugoslavia. În timpul perioadei postbelice, Belgradul a progresat rapid în calitate de capitală a reînnoitei Iugoslavii, dezvoltându-se că un important centru industrial. În 1958 a
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
În timpul Evului mediu orașul a crescut devenind un centru industrial. În această activitate a participat de o formă activă și populația evreiască până la expulzarea ei în 1492. Regii Catolici au urbanizat și mărit orașul și în catedrala toledană au fost proclamați Juana și Felipe Hermoso ("Felipe cel Frumos") ca moștenitori ai coroanei casteliene în 1502. Toledo a fost unul dintre primele orașe care s-au unit în revolta comunităților în 1520, cu șefi ca Lasso de Vega și Padilla. După înfrângerea
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
creștinii spuneau: „creștin este numele meu, catolic este prenumele meu”. Ulterior, s-a folosit termenul „catolic”, pentru a face diferența față de unele grupuri creștine ale căror doctrine diferă de dogmatica creștină (cum ar fi gnosticii). Biserica se consideră și se proclamă ca fiind însărcinată de Isus Cristos pentru a ajuta credinciosul creștin să parcurgă drumul spiritual către Dumnezeu, cu ajutorul tainelor (sacramentelor): botezul, mirungerea, euharistia, spovada, maslul, preoția și cununia, prin intermediul cărora credinciosul se întâlnește cu Isus Cristos. Biserica Catolică consideră că
Biserica Romano-Catolică () [Corola-website/Science/297536_a_298865]
-
pe cei 14 șefi de resort extensiv ai Cabinetului Renner I care conduceau "oficiile de stat" (în ) numite mai târziu "ministere". În 28 octombrie 1918, cehii au preluat fără vărsare de sânge puterea în Praga de la autoritățile cezaro-crăiești și au proclamat Republica Cehoslovacă; membri ai Consiliului Național Cehoslovac au preluat conducerea reprezentanței guvernului de la Viena, a comisiei pentru administrarea țării ("Landesverwaltungskommission"), a poliției și a instituției pentru aprovizionarea cu cereale în vreme de război. Galiția s-a alipit nou înființatei Polonii
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
cezaro-crăiesc devenit superfluu al Ministerpräsident-ului Heinrich Lammasch (al cărui cabinet fusese numit încă din 26 octombrie „cabinetul lichidării”). În 12 noiembrie 1918 a avut loc în Viena ultima ședință a Consiliului Imperial și în aceeași zi Adunarea Națională Provizorie a proclamat Republica Austria Germană. În 13 noiembrie, ultimul monarh Habsburg al Ungariei, regele Carol al IV-lea, s-a retras în aceeași măsură. Trei zile mai târziu, Ungaria devenea în mod efemer republică și a rămas mai târziu un regat fără
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
această dată reușind să elibereze Lombardia, cu Giuseppe Garibaldi înlăturând monarhia bourbonă în sud. În 1860-1861, generalul Giuseppe Garibaldi s-a aflat în fruntea mișcării pentru unificare în Neapole și Sicilia, permițând guvernului sard condus de contele de Cavour să proclame regatul Italiei la 17 martie 1861. În 1866, Victor Emmanuel al II-lea s-a aliat cu Prusia în Războiul Austro-Prusac. Participarea Italiei la acest conflict este considerată a fi un , Italia reușind de această dată să anexeze Veneto. În
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Național Fascist, condus de Benito Mussolini. În octombrie 1922, „cămășile negre” fasciste au încercat o lovitură de stat („Marșul asupra Romei”). Lovitura de stat propriu-zisă a eșuat, dar în ultimul moment regele Victor Emmanuel al III-lea a refuzat să proclame starea de asediu și l-a numit pe Mussolini prim ministru. În următorii ani, Mussolini a interzis toate partidele politice și a restrâns libertățile personale, instaurând dictatura. Aceste acțiuni au atras atenția opiniei publice internaționale, și au inspirat dictaturi similare
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și la căderea lui Mussolini la 25 iulie. La 8 septembrie 1943, Italia a capitulat. Germanii au reușit pentru scurt timp să cucerească Italia nordică și centrală. Țara a rămas câmp de luptă tot restul războiului. În nord, germanii au proclamat Republica Socială Italiană (RSI), un stat-marionetă nazist, condus de Mussolini. Perioada de după armistițiu a adus apariția mișcării antifasciste de rezistență, denumită "Resistenza". Ostilitățile au luat sfârșit la 29 aprilie 1945, când forțele germane din Italia au capitulat. Aproape jumătate de
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri de către barbari. În acea perioadă, puterea romană părea șubrezită: în 260 s-a proclamat un imperiu al galilor care a scăpat de sub controlul roman până în 274. Cu toate acestea, situația s-a îmbunătățit în prima jumătate a secolului al IV-lea, care a fost o perioadă de reînnoire și prosperitate pentru Galia. În 312
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
constituantă. Regele nu a putut, astfel, împiedica adunarea constituantă să declare abolirea privilegiilor nobiliare în , după care, la 26 august, să adopte o „declarație a drepturilor omului și cetățeanului”. După o tentativă de monarhie constituțională, în septembrie 1792, s-a proclamat , iar Ludovic al XVI-lea, acuzat de trădare, a fost ghilotinat la 21 ianuarie 1793. Franța revoluționară s-a lansat după aceea în și de , până la instaurarea directoratului în 1795. La 9 noiembrie 1799, generalul Napoleon Bonaparte a răsturnat Directoratul
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și căilor ferate. Înfrângerea Franței în fața unei Germanii în curs de unificare, în 1870-1871, a fost un dublu punct de cotitură în istoria țării: împăratul a capitulat,în 2 septembrie 1870, la Sedan, și două zile mai târziu a fost proclamată republica, în timp ce Prusia a anexat Alsacia și Lorena. În ciuda nașterii ei din haos, a Treia Republică Franceză a fost cel mai îndelungat regim politic cunoscut de Franța după 1789. Republicanii și-au instaurat proiectul politic pas cu pas: în 1881-1882
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
pe parcursul sec. XVII (este sediu al căpitanului de Ploiești), devenind un important centru urban al țării. Ridicarea sa a provocat decăderea unui alt oraș aflat în apropiere, Târgșor, ce va deveni un simplu sat. În august 1870 aici a fost proclamată, pentru o zi, Republica de la Ploiești. Până la instaurarea regimului comunist în România a purtat numele de „"Ploești"” și a fost reședința județului Prahova (interbelic). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul a fost vizat de avioanele de bombardament sovietice
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
se bazează pe fapte istorice reale "(Postfață Aprilie spulberat, p. 476)". Agasat de manifestările de independență ale micii nobilimi albaneze, Mahmud II, sultan, calif și iman, emite un firman de la Istanbul prin care anulează toate decretele emise în timpul luptelor și proclamă un unic, înalt firman. Pentru a restabili vechile raporturi cu Albania, se declară amnistie generală pentru toate căpeteniile albaneze care au arătat nesupunere pentru cârma otomană și au ridicat armele împotriva acesteia, și se va organiza o mare serbare, unde
Aprilie spulberat () [Corola-website/Science/316975_a_318304]
-
aeriene ale Regatului Italiei ("Regno d'Italia"). Forțele Aeriene Regale au devenit o armă independentă după desprinderea din cadrul Armatei Regale Italiene în 1923 și și-a încetat existența în 1946. Monarhia a fost abolită în 1946, iar Italia a fost proclamată republică ("Repubblica Italiana"). Numele forțelor aeriene s-a modificat în "Aeronautica Militare" . La începutul secolului al XX-lea, Italia se afla în avangarda puterilor aeriene militare: în timpul colonizării Libiei din 1911, avioanele italiene au efectuat prima operațiune de recunoaștere aeriană
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
II, la parastasul de la mănăstirea Sosandra, Georgios Muzalon și cei doi frați ai săi au fost înconjurați în biserică de mercenarii marelui conostaulos și, din porunca acestuia, au fost tăiați cu săbiile chiar acolo. Noul tutore, Mihail Paleologul, s-a proclamat, în curând, el însuși împărat și s-a încoronat, iar încoronarea solemnă pentru domnie a lui Ioan IV a fost amânată. Patriarhul a pus condiția ca, la atingerea majoratului, Laskaris să devină autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
un asalt și s-a retras în Asia Mică. Dorind să își asigure supremația pe mare, Mihail a încheiat un acord cu principalul concurent al Veneției, anume cu Genova. La 13 martie 1261 era semnat memorabilul tratat de la Nymphaion, care "proclama" supremația genovezilor în orient, similar celui din 1082 pentru Veneția. Genovezii se angajau să acorde ajutor armat Imperiului pe timp de război; acesta le acorda privilegii extrem de extinse: exceptarea de la impozite și taxe în tot imperiul, fiindu-le asigurate colonii
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în 1942. Pe 29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ a proclamat Federația Democratică Iugoslavia, în timp ce negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au declarat la 29 noiembrie 1945 că Regele Petru a fost detronat, proclamând Republică Federativa Populară Iugoslavia. În 1963, statul a fost
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
1942. Pe 29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ a proclamat Federația Democratică Iugoslavia, în timp ce negocierile cu guvernul regal aflat în exil au continuat. După eliberarea Belgradului, guvernul comunist au declarat la 29 noiembrie 1945 că Regele Petru a fost detronat, proclamând Republică Federativa Populară Iugoslavia. În 1963, statul a fost redenumit în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. După 1974, Iugoslavia a fost condusă de un "colectiv prezidențial" alcătuit din reprezentanții celor șase republici, cele două provincii autonome ale Șerbiei și Președintele Ligii
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
pretutindeni, mereu mai apreciat de cronicarii de specialitate. Cele peste treizeci de prezențe pe scena New York City Opera, unde realizează nenumărate creații ce culminează cu rolul lui Tonio din opera „Paiațe” îl făceau pe cronicarul de la New York Times să-l proclame „...unul dintre cei mai buni baritoni”, iar în ianuarie 1969, după premiera mondială a operei Stiffelio, de G. Verdi, din a cărei distribuție face parte, în Gazeta di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecinează
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
Barberini (1629) si Palazzo Chigi-Odescalchi (1664), ambele din Roma. Principalul rival al lui Bernini din capitala papală a fost Francesco Borromini, ale cărui proiecte se abat de la compoziția comună a lumii antice și chiar mai puternic de la cea a Renașterii. Proclamat de generațiile următoare un revoluționar al arhitecturii, Borromini dezaproba abordarea antropomorfică a arhitecturii secolului al XVI-lea, bazându-și proiectele pe figuri geometrice complexe (module). Spațiul arhitectural creat de Borromini se dilată și se contractă după nevoie, demonstrând o afinitate
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]