8,125 matches
-
cea amară a nopții. Râul turburat rumpe și duce floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o numește în balada ei floarea mormântului. Când viața mea nu e decât o brună floare de mormânt, de ce, copilă care semeni cu poezia cea vergină și visătoare, privești în caliciul ei și plângi cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și sur de praf, mă acațăr în hainele rupte, mai mult gol, de zăbrelele de aramă și-mi espun fața și pieptul la câte - o aurită rază de soare care de mila mai ajunge până la mine. și-ntr-acest caos urâcios și pustiu să nu am pe nimeni! Adânc sub ziduri curg verzile unde ale Nevei amestecate cu mari bolovani de gheață. Cum nu îs și eu un bolovan de ghiață? Vântul urlă înghețat și-mi aruncă ninsoarea cea măruntă-n față - o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nălucă a văzduhului prin câmpia cea albă sub cerul arămiu. Zburam mereu asemenea viselor teribile a poeților norvegieni pin câmpii numai de neauă, în urletul cel departat și flămând al lupilor, în vâjâitul geros al vântului, zburam la Sibir. Din ce în ce mai pustiu, din ce în ce mai șes, neci lupii nu se mai auzeau, cerul era mai senin și luna era mai moartă, nimica nu se mai auzea în pustia de zăpadă decât pocnetul șuierător, vâjâitor a cnutei de cazac plumbuite. Numai din când în când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cavalerul meu își grăbi calul spre măgura unui deal departat, ca să treacă bălțile și mlaștinele periculoase ale Bugeagului. Dar abia isprăvise jumătatea drumului și drumuri multe veneau în cruce și oriîncotro se-ntorcea nu vedea în zare decât ponor, ponor pustiu și sur îl înconjura și nici mai știa încotro s-o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o apuce. Îl apucă noaptea. Era una din acele nopți negre în care luna plutește ca o pată abia văzută pe cer. Numai din când în când ea reînvia deodată în toată puterea ei, pentru a lumina șesul sur și pustiu, pentru a dispărea iar pe ceasuri întregi. Îi era frică de hârtopuri și gropi, calul era obosit, lui însuși îi venea să cadă din șea. Se dădu jos de pe cal și-și puse urechea la pământ. Stătu multă vreme astfel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumina - și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fie care colț și cu o poartă uriașă în mijlocul zidului. Era o ruină mai mult, părea pustie, acoperământul se surpase pe - alocurea, murii păreau a se înclina neproptiți, ferestele sparte, lemnăria putredă și năruită. Un podeț mișcător, mai mult putregăit, ducea peste șanț la curtea castelului. El merse-năuntru. Lumina apăru în fereasta unuia din turnuri, apoi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
femeie, {EminescuOpVII 246} AVATARII FARAONULUI TLA 2255 Sara... sara... sfânta și limpedea mare își întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălțimea departată a cerului trece ca un mare măr de aur neținut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu - sur ca câmpii de gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țărei... parecă-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Voi... o umbră ce mi-a plăcut a zugrăvi în aer... voi vreți să mă prindeți pe mine... Nebuni! Apoi se limpezi oglinda și eternitatea din cer se uită în ea însăși... și se miră de frumusețea ei. În singurătatea pustiilor se-nalța piramida sură c-u fruntea ajungând nourii... Luna o ningea, încît părțile lovite de ea păreau de zăpadă, părțile umbrite păreau de cărbune, și lungă, țuguietă, gigantică, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele își? făcu drumul pe dunga
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îl dusese în această vizunie... el găsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn mohorât, lucrat cu fel de fel de sculpturi, era pe jumătate deschis, o candelă de steclă roșie închisă vărsa raze slabe de rubin în cămara pustie... el deschise dulapul... scoase un pergament vechi și-l desfășură dinaintea lui... Era o cartă a Spaniei. În un loc al ei era mânjită cu coloare galbenă ca aurul... El s-apropie de fereastă și se uită mult la locul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
parecă simțeai că, dac - ai [fi] plâns, ai fi atins acel fond de mândrie și de întuneric din sufletul ei... Angelo o privea și parcă-n sufletul lui se născu asemenea o sălbatică, viguroasă mândrie, își părea că e leul pustiilor, că inima-i bate cu putere la or [ce] sunet îl aude, dar c-o putere mândră, generoasă, nu în modul femeiesc, cu care moleșește amorul unei copile, căreia ai voi să-i săruți mînile și să-i sufli-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca o ceară mărmurită, moartă era iubita lui. El nu auzi nimic, nimic - numai valurile sânte ale Gangelui vuiau cu un răsunet depărtat și ironic în urechile lui - își plecă fruntea și zise: "La ce? La ce? " - apoi o apucă-nspre pustii și nimenea n-a mai auzit de el. {EminescuOpVII 278} ARCHAEUS 2269 Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea cărora nu-l ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un subcomisar de poliție - deși aceștia sunt în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un sfârșit insuportabil... - Ei bine? - Ei bine, au trecut zece ani de-atunci, a trecut douăzeci. Venisem în acest oraș mare... Câte - a trecut de atunci peste capul meu!... Când, într-o noapte, tot de vară, trec pe-o stradă pustie... și... aud deodată dintr-o fereastră glasul de porumb al Mariei... Dacă * am rămas uimit... mi-am răzimat fața de zidul acelei case... gândeam că-nnebunesc... Toată feeria nopții de pe lac, toată durerea copilăriei se nfățișară deodată înainte-mi... Eram
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se pune pe foc, ca să ardă, ci, dacă nu încape-n părete, i [se] dă drumul, cel mult, pe pârâu la vale... căci sfântul [știe] ce să facă dacă i [se] dă drumul în lume. Găsește pe drum vo biserică pustie și intră[-n] ea și se face preot... or intră-ntr-un copac și, după multă vreme, ciobanii îl găsesc sub coajă și fac în acel loc mănăstire închinată lui... și icoana face minuni, lumea se miră. "De aceea s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
NEMĂSURAT... "] 2257 Șesul nemăsurat seamănă în adevăr cu marele ocean în formă solidă. Milă cu milă se-ntinde în apăsătoare monotonie care te-nfiorează și nu e întreruptă nici prin sat, nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează pustie. și-ntr - adevăr e pleșuvă, goală, deșartă și n-are nici măcar apă curgătoare. Ici și colo se ridică în văzduh capătul lung al unei fântâni cu cumpănă, ca brațul unei fantasme sau ca catargul unei corăbii înecate. Din când în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
exagerat, dar și dorința Puterii Înseși, care prefera ca În lumea evreiască să aibă o singură „adresă” ce să-i Înlesnească astfel capacitatea de control. Și Încă o cauză, uitată, poate de mulți În mod voit, și anume existența unui „pustiu” uman În jurul rabinului. Nu au lipsit În lumea evreo-română a vremii personalitățile, dar unii au avut prudența de a se ține departe de viața evreiască, alții au decis să facă aliya și nu au mai fost interesați de ce se Întâmpla
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
teatrele, și comportîndu-se peste tot mult mai zgomotos?"292 În ceea ce ne privește, cunoaștem foarte bine lipsa de atracție a omului modern pentru locurile publice. Oricine străbate astăzi satele și orașele poate constata că băncile din fața caselor sînt goale, cafenelele pustii, piețele depopulate, toți locuitorii fiind reținuți acasă, la oră fixă, de către televiziune. Mulțimea de antene care a răsărit pe acoperișurile tuturor caselor este cel mai grăitor semn al acestei schimbări. Toți știu ce dificil poate fi astăzi să îi smulgi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
agresați prin aplicarea de cătușe la mâini și la picioare. În mașina care îi ducea în capitală, ei au fost transportați în condiții animalice. La un moment dat li s-a imprimat spaima că mașina va opri într-un loc pustiu, astfel încât arestații să fie împușcați fără martori. Din pricina lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în masă. Nu în ultimul rând, în diferite etape ale transportului, arestații au fost păziți de soldați cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă lingușiți fiarele ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu.”2 Sfinții care nu au pătimit acest martiriu public, au ales - precum marele Antonie, părintele pustiei - „martirul conștiinței”3. Asceții Bisericii au putut spune, împreună cu Sfântul Pavel, „mor în fiecare zi!” (1Cor. 15,31). În interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, martiriul conștiinței are o profundă dimensiune doxologică: „Slăvește pe Dumnezeu în sine nu cel ce-L laudă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și dobândirea pocăinței ontologice în fața lui Dumnezeu. Biserica îi face pe creștini să înțeleagă că „fiecare este răspunzător pentru păcatele tuturor”. Întrucât totul în această lume îl privește și îl interpelează, un adevărat creștin speră pe bună dreptate - precum Părinții pustiei, odinioară - ca în fiecare dimineață să pună început bun vieții sale. Biserica nu își poate permite luxul nostalgiei, căci timpul istoric în care îi este dat să trăiască rămâne, până la parusie, nemijlocit aproape de Dumnezeu. Trupul Bisericii, îmbrăcat în cămașa lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorît și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini În toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, În „desfrunziri”, și „despletiri” tînguitoare. CÎte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig În odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzînd, poate sînt frunze, Pásul tău prin amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Între șlepurile gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trîmbițele succesului suind În sînge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfîrșind fără răspuns că fluturii Într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. CÎt de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
universului imaginar ca spațiu Închis, stagnant și inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă În lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului Întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri În putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, În atmosfera-i mohorîtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Astăzi mă întreb cum se poate ca fetele să facă o instrucție atât de dură, cu marșuri de noapte și mult stres fizic. Apoi a urmat una dintre cele mai frumoase perioade - am întemeiat o nouă colonie într-o zonă pustie de la graniță, eram chiar primii care au ajuns acolo. Ce priveliște! Eram zece fete, locuiam în corturi. Popota și clubul erau în corturi mari; totul era în corturi acolo. Noi, fetele, am învățat cum să ne înțelegem una cu alta
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
absolut incredibile”. În această clasă, Sara se vede pe sine ca fiind o „elevă extraordinară”. Acesta poate fi motivul pentru care este dezamăgită de notele de la bacalaureat. În armată trăiește experiența pionieratului: „Am întemeiat o nouă colonie într-o zonă pustie de la graniță, eram chiar primii care s-au așezat acolo”. Ca studentă la colegiul de institutori, din nou, este aleasă să-și desfășoare practica pedagogică la școala-model și e singura absolventă căreia i se oferă flori la ceremonia finală. Când
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
atemporale”266. Pe bună dreptate, Marjorie Perloff observa, discutând funcția elementului narativ în scrierile unor poeți ca Eliot, Stevens ș.a.m.d., că nucleele epice - apărând adesea într-o formă relativ închisă și egocentrică, așa cu se întâmplă în Tărâmul pustiu al lui Eliot, de pildă - nu reușesc să favorizeze accesul către ceea ce este vag, contingent, neformat, incomplet în limbaj sau în experiență. Către ceea ce este, cu alte cuvinte, foarte uman. Mai mult chiar, aceste nuclee narative - rotindu-se în jurul unor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]