7,913 matches
-
3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale (vezi, de exemplu, Waltz, 1979, p. 131; Morgenthau, 1985, pp. 34-36). Atunci când ipoteza materialismului este atribuită realismului, trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest om de paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la fel cum teoreticienii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt materiale (vezi, de exemplu, Waltz, 1979, p. 131; Morgenthau, 1985, pp. 34-36). Atunci când ipoteza materialismului este atribuită realismului, trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest om de paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la fel cum teoreticienii formaliști tratează preferințele. Pentru realiștii clasici, puterea este cel puțin parțial endogenă: nu este posibil să știm ce putere avem fără a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă; devine ceva existent acolo, măsurabil și independent de activitatea politică directă. În mod similar, teoria formalistă trebuie să considere preferințele actorilor ca exogene jocului jucat. Astfel, prin materializarea puterii, realismul este „raționalizat” atât pentru raționaliști, cât și pentru criticii lor (vezi, de exemplu, Legro și Moravcsik, 1999; Wendt, 1999). Discuția anterioară implică faptul că puterea este un element central și comun al teoriei realiste. Dintre cele patru concepte incluse în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru raționaliști, cât și pentru criticii lor (vezi, de exemplu, Legro și Moravcsik, 1999; Wendt, 1999). Discuția anterioară implică faptul că puterea este un element central și comun al teoriei realiste. Dintre cele patru concepte incluse în definițiile contemporane ale realismului, centralitatea analitică a statelor și interesul de a supraviețui sunt derivate din accentul pus inițial de realism pe putere; al treilea concept, raționalitatea, sugerează de asemenea o concentrare asupra puterii, atunci când este utilizată în sensul realist, nu al teoriei alegerii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anterioară implică faptul că puterea este un element central și comun al teoriei realiste. Dintre cele patru concepte incluse în definițiile contemporane ale realismului, centralitatea analitică a statelor și interesul de a supraviețui sunt derivate din accentul pus inițial de realism pe putere; al treilea concept, raționalitatea, sugerează de asemenea o concentrare asupra puterii, atunci când este utilizată în sensul realist, nu al teoriei alegerii raționale. Al patrulea, primatul capacităților materiale, este mai curând un efect al transformării behavioriste din cercetarea științelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
patrulea, primatul capacităților materiale, este mai curând un efect al transformării behavioriste din cercetarea științelor politice de la jumătatea Războiului Rece decât o exprimare a unei idei-nucleu realiste. și totuși, aceasta este deseori invocată pentru a argumenta incompatibilitatea dintre constructivism și realism, mai curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști acceptă explicit faptul că puterea contează în relațiile internaționale. De exemplu, Wendt (1999, pp. 13-14) observă că, în măsura în care realismul se referă la putere, și el este realist. El și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un efect al transformării behavioriste din cercetarea științelor politice de la jumătatea Războiului Rece decât o exprimare a unei idei-nucleu realiste. și totuși, aceasta este deseori invocată pentru a argumenta incompatibilitatea dintre constructivism și realism, mai curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști acceptă explicit faptul că puterea contează în relațiile internaționale. De exemplu, Wendt (1999, pp. 13-14) observă că, în măsura în care realismul se referă la putere, și el este realist. El și alți teoreticieni constructiviști se separă deseori de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este deseori invocată pentru a argumenta incompatibilitatea dintre constructivism și realism, mai curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști acceptă explicit faptul că puterea contează în relațiile internaționale. De exemplu, Wendt (1999, pp. 13-14) observă că, în măsura în care realismul se referă la putere, și el este realist. El și alți teoreticieni constructiviști se separă deseori de realiști din cauza convingerii că, în esență, teoria realistă privește politica ca având „o bază mai curând materială decât socială” (Wendt, 1999, pp. 13-14
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Acuzația conține trei elemente. Că teoria realistă: 1) pune accentul pe capacitățile materiale; 2) are o concepție materialistă despre natura umană; 3) este empiristă. Aceste trei acuzații sunt distincte și, dacă una ar fi adevărată, ar indica o incompatibilitate între realism și constructivism. Dar, la o analiză mai atentă, nici una nu se susține. În ceea ce privește prima acuzație, că viziunea realistă despre putere favorizează concentrarea asupra capacităților materiale, s-a făcut mai sus o sugestie. Este cu siguranță adevărat că mulți dintre cei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sugestie. Este cu siguranță adevărat că mulți dintre cei care se consideră cercetători realiști au încercat să reducă ideea de putere la măsurători cantitative. Însă nu există nici un motiv pentru ca o asemenea procedură să fie privită drept o caracteristică inerentă realismului. Într-adevăr, transformarea behavioristă și deci calitativă a relațiilor internaționale se consideră în genere că s-a produs la câteva decenii după cea realistă, astfel ultima neputând fi derivată din prima (Bull, 1972; Vasquez, 1983; Holsti, 1985). În plus, mulți
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aspectelor nonmateriale, precum doctrinele (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1983; Posen, 1984). Faptul că unii cercetători realiști folosesc evaluări cantitative ale capacităților materiale brute nu ar trebui deci să fie interpretat în sensul că materialismul de acest tip este inerent în realism. A doua acuzație este că logica realistă necesită anumite presupuneri materialiste despre natura umană și despre nevoile care guvernează comportamentul actorilor în politica internațională (Wendt, 1999, p. 30, pp. 131-133). Ipoteza specifică atribuită realiștilor include deseori prezența insecurității și a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Într-adevăr, după cum a remarcat Wendt (1999, p. 131), toate teoriile sociale trebuie să înceapă cu un fel de teorie a naturii umane, fie ea și că natura umană este maleabilă la infinit. Există teorii ale naturii umane incompatibile cu realismul, inclusiv cele care susțin că natura umană este maleabilă la infinit și, în cele din urmă, perfectibilă. Dar putem identifica, de asemenea, un grup mare de teorii compatibile atât cu realismul, cât și cu perspectiva constructivistă, din care fac parte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la infinit. Există teorii ale naturii umane incompatibile cu realismul, inclusiv cele care susțin că natura umană este maleabilă la infinit și, în cele din urmă, perfectibilă. Dar putem identifica, de asemenea, un grup mare de teorii compatibile atât cu realismul, cât și cu perspectiva constructivistă, din care fac parte și cele care susțin că indivizii sunt diferiți (pentru o discuție generală privind aceste lucrări, vezi Sterling-Folker, 2000). Logica realistă nu cere ca toți indivizii să fie agresivi sau egoiști, ci
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Schweller (1998) între puteri statu-quo și revizioniste. Criticii ar putea răspunde că, astfel prezentată, logica realistă este suficient de generală și de evidentă ca să se apropie de banalitate; această critică va fi abordată mai jos. A treia acuzație susține că realismul este, în diferite interpretări, „pozitivist” sau „empirist” și, în consecință, incompatibil cu metodologia constructivistă (vezi, de exemplu, Pettman, 2000; Wendt, 1999). Aparent, obiecția este metodologică, dar anumiți constructiviști au transferat-o la nivelul ontologic. Critica este uneori legată de realismul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realismul este, în diferite interpretări, „pozitivist” sau „empirist” și, în consecință, incompatibil cu metodologia constructivistă (vezi, de exemplu, Pettman, 2000; Wendt, 1999). Aparent, obiecția este metodologică, dar anumiți constructiviști au transferat-o la nivelul ontologic. Critica este uneori legată de realismul „științific” (Wendt, 1999) sau „critic” (Patomäki și Wight, 2000), un concept din filosofia științei care nu are nici o legătură cu cel „politic”. Esența conceptului aplicat în științele sociale este că există în realitate structuri sociale independente de observatori. Pe scurt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe cea postmodernist-deconstructivistă că, deoarece toată cunoașterea socială este creată discursiv, nu pot exista structuri independente de discursurile noastre (de exemplu, George, 1994). Ambele curente au în comun premisa că nu se pot cunoaște fenomenele sociale separat de observator, în timp ce realismul științific afirmă că ele pot exista independent și că acest lucru se poate demonstra, chiar dacă ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră pozitivist și, în consecință, incompatibil cu noile tendințe din relațiile internaționale. Dar un asemenea refuz este problematic dintr-o perspectivă constructivistă, deoarece orice fel de acuzație suficient de generală pentru a include teoriile realiste (de exemplu, Walt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asemenea refuz este problematic dintr-o perspectivă constructivistă, deoarece orice fel de acuzație suficient de generală pentru a include teoriile realiste (de exemplu, Walt, 1987; Snyder, 1988) va cuprinde și o mare parte a cercetărilor constructiviste contemporane. Multe critici ale realismului îl reduc la neorealism, lucru de înțeles, având în vedere proeminența operei lui Waltz (1979) din ultimele două decenii, dar și problematic, dacă ținem cont de faptul că lucrarea sa este o contestare directă a realismului clasic 4. Heikki Patomäki
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contemporane. Multe critici ale realismului îl reduc la neorealism, lucru de înțeles, având în vedere proeminența operei lui Waltz (1979) din ultimele două decenii, dar și problematic, dacă ținem cont de faptul că lucrarea sa este o contestare directă a realismului clasic 4. Heikki Patomäki și Colin Wight (2000) argumentează că realismul politic este prea apropiat atât de poziția pozitivismului logic, cât și de cea deconstructivistă, în sensul că împărtășesc o concepție antropocentrică a cunoașterii, incompatibilă cu realismul științific, pe care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înțeles, având în vedere proeminența operei lui Waltz (1979) din ultimele două decenii, dar și problematic, dacă ținem cont de faptul că lucrarea sa este o contestare directă a realismului clasic 4. Heikki Patomäki și Colin Wight (2000) argumentează că realismul politic este prea apropiat atât de poziția pozitivismului logic, cât și de cea deconstructivistă, în sensul că împărtășesc o concepție antropocentrică a cunoașterii, incompatibilă cu realismul științific, pe care-l consideră a fi la baza constructivismului. Patomäki și Wight (2000
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contestare directă a realismului clasic 4. Heikki Patomäki și Colin Wight (2000) argumentează că realismul politic este prea apropiat atât de poziția pozitivismului logic, cât și de cea deconstructivistă, în sensul că împărtășesc o concepție antropocentrică a cunoașterii, incompatibilă cu realismul științific, pe care-l consideră a fi la baza constructivismului. Patomäki și Wight (2000, pp. 219-223) regăsesc originile acestui antropocentrism, trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de cea deconstructivistă, în sensul că împărtășesc o concepție antropocentrică a cunoașterii, incompatibilă cu realismul științific, pe care-l consideră a fi la baza constructivismului. Patomäki și Wight (2000, pp. 219-223) regăsesc originile acestui antropocentrism, trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul al XVIII-lea5. Altfel, ei asociază dezvoltarea realismului politic și introducerea sa în relațiile internaționale americane de către Morgenthau cu empirismul lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi la baza constructivismului. Patomäki și Wight (2000, pp. 219-223) regăsesc originile acestui antropocentrism, trecând prin lucrările fundamentale ale realismului de la jumătatea secolului XX, în operele ontologice ale lui Hume și Kant din secolul al XVIII-lea5. Altfel, ei asociază dezvoltarea realismului politic și introducerea sa în relațiile internaționale americane de către Morgenthau cu empirismul lui Hume și cu postmodernismul lui Nietzsche. Obiectivul acestei genealogii este de a prezenta o distincție radicală în gândirea realistă între domeniul lucrurilor observabile și gândirea morală. Într-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de a prezenta o distincție radicală în gândirea realistă între domeniul lucrurilor observabile și gândirea morală. Într-un anumit sens, este o reluare a criticii că doctrina realistă este pozitivistă și că acest curent este incompatibil, în sens restrâns, cu realismul științific. Lucrările lui Morgenthau despre „știința” din științele politice par, într-adevăr, confuze, la o lectură superficială. În Scientific Man Versus Power Politics (1946), susține că „omul de știință” care ar rezolva problemele gândirii politice prin rațiune este incapabil să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lectură superficială. În Scientific Man Versus Power Politics (1946), susține că „omul de știință” care ar rezolva problemele gândirii politice prin rațiune este incapabil să-și atingă obiectivul. În schimb, în Politica între națiuni, Morgenthau (1985, p. 5) consideră că realismul „crede în obiectivitatea legilor politicii” și în „posibilitatea de a dezvolta o teorie rațională care să reflecte” acele legi. Unii critici constructiviști ai realismului politic susțin că Morgenthau și-a schimbat radical opiniile între momentele scrierii celor două cărți. De
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]