6,870 matches
-
oare că Theodor Herzl a încercat aceeași greață în momentul debarcării la Jaffa? Fobia inveterată de microbi și de păduchi proprie ambilor acestor hiperoccidentali reprezentând unul spiritul de ordine germanic și cealaltă igiena nord-americană la granițele fetide ale ecumenismului civilizat. Reflexul profilactic al omului alb la debarcare: să-și șteargă cu grijă tacâmurile, să bea apă fiartă și să-l salute de departe pe băștinaș. Venisem de mai multe ori la Ierusalim, dar nu mă plimbasem încă niciodată prin Tel-Aviv. Hoinărind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noul Israel? Un confident al Providenței care are pe deasupra și prima armată și cea mai puternică monedă din lume ar trebui să inspire celor slabi, națiunilor mijlocii, care n-au șansa să poată da nebuniilor cauțiunea unui Manifest Destiny, un reflex de salvgardare. Absența frontierelor comune cu țările pe care Statele Unite le agresează sau le ocupă îl justifică pe agresorul îndepărtat (chiar și după 11 septembrie) să dea prima lovitură fără să se aștepte la o ripostă. Când casa vecinului ia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
omenește, cum se zice. Captivați cum erau de visul unei umanități light, fără mămică și grai local, care se autogenerează, înaintașii noștri ne-ar fi fost de mare ajutor dacă și-ar fi dat seama la timp de persistența acestui reflex întristător. Evreu și refractar, Maxim Rodinson nu-și ascundea, spre sfârșitul vieții, dezamăgirea de a vedea în juru-i atâtea spirite care inițial detestau naționalismul și care, odată trecuți de vârsta de cincizeci de ani, îmbrățișau cauza unui "naționalism teologic". Cum
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
israeliene. Sau când afli că zidul de protecție care separă Israelul de teritoriile palestiniene se construiește cu ciment din Egipt și cu materiale oferite de Uniunea Europeană și revândute Israelului la prețuri de nimic de către unii mari notabili palestinieni. Și atunci, reflexul de apărare îi împinge pe acești năpăstuiți ai soartei spre explozii de neputință, spre o fugă înainte; pe alții pe descurcăreți să ia discret calea exilului în țările Golfului sau în America; pe activiștii în vârstă să se retragă la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dar dacă dau peste un baraj volant? La ce oră închid? Pe unde s-o iau azi? Și cum voi proceda la înapoiere? Nu e prea târziu? Oricât voi fi eu de protejat prin pașaportul meu de străin contra acestor reflexe condiționate de șobolan nimenit într-un labirint, sunt deja ros de anxietatea legată de genul de permis de care dispun, de blocarea fără preaviz a căilor de acces, de valabilitatea numărului de înmatriculare al mașinii mele... Pentru palestinieni, permisul de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe an, îmi spune el, numai că am observat că sunt din ce în ce mai reticenți. Ultima dată, jumătate din cei sosiți aici cu autocarul au rămas afară. Chiar dacă după halakha, nu-i o nelegiuire pentru nimeni să intre în grădina unei mănăstiri, reflexele de respingere se dovedesc a fi mai puternice. E ca si cum ar refuza să învețe o limbă care-i străină de a lor. Ba chiar o limbă nefastă, gândesc ei. Cei mai ortodocși dintre ei ne consideră a fi un fel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
indicații sumare și poartă și povara convențiilor scenei. Artistul e și om: constatarea asta ar rezolva în patru cuvinte dispute între arta pentru artă și arta cu tendință, în înțelesul că arta pentru artă nu există. Arta primește prin poet reflexul societății din care el face parte ca om. Legile artei ne duc forțamente la legile vieții. Dacă uiți că e frumos, ca să observi goliciunea, înseamnă că nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sfârșitul secolului al XVI-lea, prin înscăunarea Movileștilor în Moldova și în Țara Românească. Polonia nu a avut resursele militare pentru apărarea celor doi domni, Ieremia și Simion Movilă, iar campania lui Ion Sobieski în Moldova poate fi considerată un reflex târziu al acestui plan, la sfârșitul secolului al XVII-lea, eșuată și ea. Regele Ioan Albert a fost sfătuit să încerce să recucerească Chilia și Cetatea Albă, să restabilească hotarul creștinătății la Dunăre, dar în colaborare cu Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ce conține localizarea magică: „Un lucru numai am să-ți spui: Vezi tu muntele acela de acolo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap”. Fie că încalcă voit sau din neatenție (încetinire a reflexelor cotidiene) granița cu haosul, flăcăul trebuie să cucerească prin vânătoare tărâmul numinos. O ipostază ofidiană a haosului ce amenință creația trebuie înfrântă de Iovan Iorgovan, iar proporțiile șarpelui devin cosmice, în acord cu funcția personajului, adevărat „erou cultural” din clasa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dovadă că nu își învață fiii ocupații profane care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat al înălțimilor. Vânătoarea con¬stituie acțiunea în timpul căreia se transfigurează sinele prin ascuțirea simțurilor și a reflexelor masculine, dar și prin comuniunea implicită cu sălbăticiunile rezervor de energie magică. Numărul fiilor conține deja premisa reușitei inițiatice, din momentul plecării lor pe munte trecând puțin până vor descoperi urma catalizatoare a mutației, „puntea” spre noul statut ontologic. Rătăcirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am gustat o prăjitură și ne-am dat Întâlnire pentru după-amiază, ca să mergem Împreună la serbarea muncitorească de pe malul Târnavei Mari. Ne-am Întâlnit, am discutat pe drum circa un kilometru și jumătate, am discutat la umbra sălciilor și În reflexele argintii ale Târnavei. Câte nu ne am destăinuit În acea zi luminoasă de primăvară. Milica voia să știe și eu simțeam nevoia să-i mărturisesc cât mai multe despre mine și despre visurile mele. N-am simțit cum s-au
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mașina, dar totul a fost instinctiv și inima Îmi era gata să-mi sară din piept. Cumnata Aneta mai trecuse prin asemenea momente și.... totul este bine când se termină cu bine. Conducând zilnic, Încet, Încet mi s-au fixat reflexele și n-am mai trecut prin emoțiile Începutului. Am folosit-o pe Marița zilnic vreo 13 ani, devenindu-ne componentă a familiei. În timpul săptămânii o duceam pe Milly la Policlinica Industrială și apoi urcam Dealul Copoului, la Facultate. Duminica fugeam
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o "generație" folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80". Nu vă e teamă că pierdeți "vechimea literară"? Dacă vă situați în afara generației, vedeți mai bine fenomenul care se dezintegrează? Poate că e doar reflexul celebrei ziceri: "Vrei să vezi un lucru? Privește-l de aproape! Vrei să-l cunoști? Privește-l de departe!" Mi-am înaintat, e drept, alături de Alexandru Mușina și Virgil Podoabă, o "demisie" din generație. Nu atât de mediatizată pe cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care România să devină mai funcțională. În ideea noastră, localizarea unor competențe ar fi fost o soluție. Dar în România nu există o cultură a dialogului, a colocviului. Aici toată lumea pornește de la prezumția de vinovăție sau cel puțin de fariseism. Reflexul e cam de acest tip: "să vă spun eu ce e, de fapt, în capul lor", pentru că legea românească a limbajului disjunge radical ceea ce spui de ceea ce gândești. Limbajul, la români, servește doar la disimulare. Dacă vrei să știi cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ivănescu, Dumnezeu să-l odihnească în colțul cel mai frumos al Raiului. Era un mare poet, dincolo de orice conjunctură și dincolo de orice discuție. Dar, nu suporta știi bine nicio rezervă față de ce scria el. Atunci, și criticii își creează niște reflexe așa, de siguranță, dintr-un fel de instinct de conservare. Eu nu fac critică propriu-zisă. Dar, primind la redacție în medie o carte pe zi, încerc să citesc cât mai mult din ce primesc. Acum, știi și tu cum e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Regretabil, "misiunea socială" a scriitorului român a luat, după '89, o turnură care ține seama mult mai puțin de paradigma momentului pașoptist decât de un fanariotism inculcat acestei categorii în doze noi, considerabile, în răstimpul perioadei comuniste. S-au creat reflexe durabile în acest sens păgubitor. Cârmuirile ce s-au succedat după prăbușirea lui Ceaușescu, începând cu cea a lui Iliescu, au poftit o trenă "culturală", iar o bună parte din literați abia aștepta să muște din nadă. Au fost mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fel sau altul rigorile epocii totalitare spre a face pe plac cui? unor privilegiați de ieri ca și de azi, care pozează în victime. Cineva zicea așa: în Occident, ca să ai succes, trebuie să fii evreu, negru sau homosexual! Un reflex masochist (efect al unui sentiment de culpă reală sau imaginară) ne face excesiv de exigenți (la modul biografic-etic, dar și la cel al judecății stricte a operei) față de un Mircea Eliade sau de un Cioran, în schimb rămânem cât se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o literatură de tot dragul, pe bune, o literatură din păcate puțin și deformat cunoscută de "europeni", lucru pentru care îi compătimesc sincer. "Ce-ar zice Europa" e o replică de personaj caragialian și nu-mi pot reprima un anume reflex de respingere a întrebării. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar cu poezia? Cioran disprețuia, într-un eseu, literatura română, ca fiind "eminamente poetică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Neagu sau Doina Popa, dar și Iordan Grecu, azi Părintele Ignatie, ieromonah la Mănăstirea Cernica). N-am avut nici profesori care să aprecieze ceea ce scriam. M-au influențat relativ lecturile, dar nu în bine adică și cu ele am avut reflex invers, poezia mea (să rămân numai la ea) a fost o reacție negativă la poezia care se scria în anii 70 ai secolului trecut, numai calofilie, metaforă elaborată, "ruptă de viața reală". Nu spun că poezia mea a fost extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceva mai bine pe străini la noi în România, atunci și cultura română și viața culturală din România s-ar "vedea" mai bine de la Paris. Dacă hotelurile nu ar fi atât de scumpe la București, dacă n-ar exista acest reflex al taximetristului de a-l jupui pe străin, precum și reflexul similar al unor chelneri...! Ce vreau să spun este că de fiecare dată când am venit cu prieteni francezi în România ei au rămas îndrăgostiți de această țară, în ciuda numeroaselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și cultura română și viața culturală din România s-ar "vedea" mai bine de la Paris. Dacă hotelurile nu ar fi atât de scumpe la București, dacă n-ar exista acest reflex al taximetristului de a-l jupui pe străin, precum și reflexul similar al unor chelneri...! Ce vreau să spun este că de fiecare dată când am venit cu prieteni francezi în România ei au rămas îndrăgostiți de această țară, în ciuda numeroaselor peripeții de ordin... tehnic. Dacă am reuși să nu ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ți se pare cu totul straniu că nimeni până acum nu m-a întrebat serios, cum o faci tu acum, despre acest fenomen, în istoria noastră s-au întâmplat și se întâmplă lucruri ieșite din comun și în loc ca primul reflex al conștiințelor evaluatoare să fie elucidarea acelor fenomene, din toate punctele de vedere, cum se întâmplă peste tot în istoria altor popoare, la noi funcționează parcă un consens al tuturor să se îngroape și să se uite cât mai grabnic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fie autoritatea dinafară, fie cea din grup. Asemenea celor singuri și ai nimănui, în spațiile închise în care am crescut, mi-am tăiat de nenumărate ori brațele cu lama, cum am văzut târziu că fac și cei din închisori, din reflexul dureros al izolării în mijlocul agresivității generale, când absența ocrotirii și dragostei se convertesc în regresul psihic de afirmare prin autodistrugere. Aș fi fost în stare în adolescență să mă automutilez în văzul celorlalți, oricât de grav, să-mi tai o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de exagerările specifice unor ziare de stânga, o imagine de ansamblu asupra situației generale arată utilaje ruginind sub cerul liber, comenzi onorate în funcție de persoana solicitantului, în detrimentul celor ale statului, suplimentarea programului de lucru, fără o creșterea aferentă de salariu. Din cauza reflexelor târzii ale ideologiei comuniste, unele nuanțări se impun. Cu toate că retorica de partid a epocii comuniste accentua asupra luptei muncitorilor ceferiști pentru amelioararea condițiilor de trai și de muncă, imediat după încheierea războiului, guvernele românești s-au confruntat cu un val
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
război. Cu deosebire, alimentele se procurau din greu. În procesele-verbale, încheiate în ședințe de partid, la loc de cinste se regăseau până și porcii, cei 70 de porci, pe care Comisia Interaliată îi furnizase Serviciului de Aprovizionare pentru muncitori. Ca reflex de supraviețuire, în șirul consecințelor nefaste ale poverii economice, aceleași procese-verbale semnalau ca practici uzuale, „campaniile de speculă” la care recurgeau negustorii, în mare parte evrei, în condițiile în care salariile muncitorilor erau insuficiente asigurării unui trai decent. Situația a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]