7,041 matches
-
rând ea cuprinde în nord cetățile Propontidei, în sud pe cele din Caria și din insula Cipru. Din nefericire, Aristagoras nu avea tăria de caracter pentru a face față dificultăților care s-au ivit. Părăsind cauza pentru care luptase se refugiază în Tracia, la Myrkinos, unde, în urma unei consfătuiri cu partizanii săi, decide să urmeze un plan mai vechi, și anume, strămutarea ionienilor nemulțumiți în Sardinia. Dar nu mai izbutește să aducă nimic la îndeplinire, căci este ucis la asediul unei
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
veche”", unde a ascultat o omilie a Sfântului Hippolyt. La vârsta de 25 de ani a început să studieze limba ebraică. Faima sa a trecut granițele țării. În urma persecuției dezlănțuite de împăratul Caracalla, prin anii 215 sau 216 s-a refugiat în "Cezareea Palestinei", fiind invitat de către episcopii din "Cezareea" și din Ierusalim să predice în bisericile lor. Demetrius, episcopul său, a fost nemulțumit de acest fapt, mai ales că Origene nu era preot, dar l-a invitat să-și reia
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
au batjocorit cadavrul ziaristului legionar anti-codrenist Mihai Stelescu) îi asasinează în pădurea Tâncăbești, din apropierea Capitalei pretextând o încercare de evadare, dar motivul real a fost un ordin al lui Carol al II-lea. Horia Sima și numeroși alți legionari se refugiază în Germania Nazistă unde organizează "Comandamentului Legionar" din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borșa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant și Constantin Papanace. Sima primește resortul legăturilor cu România. Pe 15 august 1939 Sima revine
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
unii legionari s-au întors la fața locului pentru a aduna îmbrăcămintea celor uciși și lucrările dentare de aur. Antonescu a scos Garda de Fier în afara legii și a dispus judecarea și întemnițarea liderilor legionari care nu reușiseră să se refugieze în străinătate. Horia Sima a fost condamnat la moarte în contumacie. Potrivit versiunii legionare a istoriei evenimentului, rebeliunea legionară a fost calificată drept „lovitură de stat a lui Ion Antonescu împotriva Legiunii”. Rolul jucat de Sima a fost departe de
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
internați în lagăre de prizonieri după 23 august 1944, prizonieri din luptele ulterioare și legionari. În 1945, cu înaintarea frontului spre Viena, Sima se ascunde la Alt-Aussee, în munții Tirolului, cu acte false, pe numele de Josef Weber. Apoi se refugiază în Italia, Franța și Spania, unde se stabilește. Regimul fascist al generalului Franco îi oferă statutul de refugiat politic și posibilitatea de a preda un curs la universitatea din Barcelona. A murit în 1993, potrivit unora la Madrid, potrivit altora
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
declară demisia, dar își va retrage peste o zi această declarație, în urma demonstrațiilor masive în favoarea sa. 10 iunie - Încetarea ostilităților. După război, Israelul domină un teritoriu de aproape patru ori mai mare decât la începutul războiului. 400.000 palestinieni se refugiază în Iordania. Cu excepția Iordaniei, arabii se bazau, în principal, pe echipament militar sovietic. Armata Iordaniei era echipată cu arme americane și forțele sale aeriene erau compuse din avioane de producție britanică. Armele israeliene erau, în principal, de origine occidentală, forțele
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
înainte de luptă, de frică să nu fie trădat, Mircea a pus să fie uciși 47 de boieri chiar la masa sa. Lupta decisivă s-a dat la Mănești în 16 noiembrie 1552. Radu Ilie a câștigat, iar Mircea s-a refugiat cu familia la Giurgiu. La 11 mai 1553, Mircea Ciobanul sprijinit de domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu personal, și-a recâștigat tronul. Domnia a fost scurtă, deoarece același Alexandru Lăpușneanu, bănuindu-l de rea credință, l-a trimis pe Nădăbaico, marele
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
cauzată de problemele din nord-vest, s-au văzut obligați să folosească trupele neregulate de "bașibuzuci" pentru a restabili situația din Bulgaria. (11 mai-9 iunie 1876) Aceste trupe neregulate erau formate din locuitori musulmani ai regiunilor bulgărești, dintre care mulți erau refugiați cerchezi expulzați din Caucaz sau refugiați tătari crimeeni expulzați în timpul Războiului Crimeei. Ambele grupuri erau fie exilate de ruși, fie suferiseră din cauza rebelilor. Nefăcând distincția între rebeli și țăranii pașnici, bașibuzucii au suprimat sângeros revolta, masacrând între 4000 și de
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
pașnici, bașibuzucii au suprimat sângeros revolta, masacrând între 4000 și de oameni, fiind numărul cel mai des avansat. Kinross spunea: „Orgia de măcel, incendieri și viol a culminat în satul de munte Batak. Aici, o mie de creștini s-au refugiat într-o biserică, pe care trupele neregulate au aprins-o cu cârpe înmuiate în petrol, ucigându-i pe toți cu excepția unei bătrâne. În total, peste cinci mii din cei șapte mii de săteni din Batak au pierit de mâna lor
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
cele mai mari orașe bulgărești din Imperiul Otoman. Pe toată valea râului Marița, el a ordonat spânzurarea la colț de stradă a oricărui bulgar care îi ajutase în vreun fel pe ruși. Ca rezultat, până la de civili bulgari s-au refugiat în nord în teritoriile ocupate de ruși. Ulterior, forțele otomane au intenționat incendierea Sofiei după ce Gurko a reușit să îi învingă în trecătorile din vestul Munților Balcani. Doar refuzul consulului italian Vito Positano, a viceconsulului francez Léandre François René le
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
din armata regulată otomană, bașibuzuci și cerchezi) . Antisemitismul rusesc tradițional a dat naștere la valuri violente de represiuni. Când ocupau un oraș, forțele rusești declarau evreii element ostil și îi supuneau persecuțiilor. Numeroase comunități evreiești au fost forțate să se refugieze împreună cu turcii. "Bulletins de l'Alliance Israélite Universelle" a relatat despre mii de evrei bulgari care s-au refugiat în capitala otomană Constantinopol. 130 de ani la eliberarea Plevnei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
ocupau un oraș, forțele rusești declarau evreii element ostil și îi supuneau persecuțiilor. Numeroase comunități evreiești au fost forțate să se refugieze împreună cu turcii. "Bulletins de l'Alliance Israélite Universelle" a relatat despre mii de evrei bulgari care s-au refugiat în capitala otomană Constantinopol. 130 de ani la eliberarea Plevnei
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
românești. În comuna Chiajna din județul Ilfov, la jumătatea lunii noiembrie, în organizarea autorităților locale, se serbează Ziua Doamnei Chiajna, cu depuneri de flori la statuia realizată de sculptorul Nicolae Popa. În septembrie 1559, după ce Mircea Ciobanul a murit, boierii refugiați în Ardeal, de frica crudului și nemilosului voievod, au răsuflat ușurați, au adunat în mare grabă o mică oaste și, trecând munții, s-au îndreptat spre București cu gândul de a prelua ei puterea. , văduva lui Mircea, dorind cu orice
Doamna Chiajna () [Corola-website/Science/302522_a_303851]
-
În Spania, se află de un an. Are brațul amputat. Membru PCR. A fost de mai multe ori arestat și bătut. A fost în închisoare. Are o mamă bătrână, văduvă”. După încheierea războiului civil din Spania, Leonte Tismăneanu s-a refugiat împreună cu soția sa în URSS și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat în capitala URSS în calitate de redactor la secția română a postului de radio "Moscova", fiind coleg cu Leonte Răutu, Ana Pauker și Vasile Luca. Vladimir Tismăneanu
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
României cu spade în grad de cavaler". Regimentul său s-a retras apoi în Moldova. De teama rigorilor războiului și cum Brăila devenise un oraș nesigur, Virginia, surorile sale și cei doi copii ai săi Cristian și Virgiliu s-au refugiat, înainte de Crăciunul anului 1916, la Huși. Au plecat din oraș cu mare greutate, cu ajutorul a doi ofițeri răniți. Au găsit găzduire la Huși la familia inginerului Loghin. În curtea casei, Cristian aduna toți copiii din vecini, "regizând" mici piese de
Cristian Vasile (muzician) () [Corola-website/Science/302558_a_303887]
-
data de 30 august corpul principal al armatei turce, urmând cursul Dunării avansează spre Buda, iar la data de 11 septembrie intră in orașul de reședintă a regilor maghiari.Cetatea regală și orașul practic sunt abandonate, Regina si Curtea se refugiază la Pozsony, exemplul lor fiind luat de burghezia germană și maghiară. După ce oastea otomană a prădat orașul și vecinătățile ei ,sultanul,in data de 14 septembrie ordonă incendierea orașului. Prada de război, încărcată pe nave fluviale, a fost transportată pe
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
devine pedagog la Liceul Internat pentru a-și asigura situația materială. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire de critică socială, cu final ce alunecă spre tragic. Pentru tematică se refugiază în lumea burgheză, sătească, viața pitorească, sau în liniștea târgului patriarhal. Victor Ion Popa a considerat că piesele sale au nevoie de cultivarea tradiției patriarhale, respectiv de combatarea arivismului și a prostiei. Din variata sa creație dramaturgică se desprind câteva
Victor Ion Popa () [Corola-website/Science/302600_a_303929]
-
avea Karelia Răsăriteană în momentul sosirii finlandezilor au mai rămas în regiune, și, dintre aceștia, doar jumate erau karelieni. Cam 30% (24.000) din populația rusescă rămasă a fost internată, 6.000 de ruși fiind capturați când încercau să se refugieze peste lacul Onega, iar 3.000 au fost evacuați din zona de la sud de râul Svir pentru a îndepărta pericolul atacurilor partizanilor sovietici din spatele frontului. În primăvara anului 1942, 3.500 prizonieri ruși au murit de foame. Condițiile de detenție
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Matia Corvinul, fiul său, devenit rege al Ungariei în 1458. În primăvara anului 1457 Ștefan, susținut de partida boierească din Țara de Jos și un corp de oaste muntean, l-a învins pe Petru Aron, interpusul polon, care s-a refugiat în Polonia împreună cu susținătorii săi. În aprilie 1459 Ștefan l-a recunoscut pe regele Poloniei ca suzeran, și i-a lăsat cetatea Hotinului. A promis că se va închina personal când va veni regele în regiunea de graniță. Jurământul a
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Ștefan a reușit să ocupe Chilia, cu ajutorul târgoveților din cetate, care au fost răsplătiți cu privilegii. Relațiile cu regele Ungariei s-au acutizat în jurul anului 1467. Pretendentul la tron, Petru Aron, era adăpostit de câțiva ani în Ungaria, unde se refugiase după jurământul de vasalitate prestat de Ștefan față de Polonia. Poziția regelui Matia față de Ștefan era neschimbată, anume pretenția omagiului și supunerii din partea domnului moldovean. Acesta, închinat regelui polon, a profitat și de conflictul ivit între Cazimir al IV-lea și
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
IV-lea și Matia Corvinul, regele polon pretinzând pentru sine coroana Ungariei. În 1467 Ștefan a sprijinit răscoala sașilor și a marii nobilimi transilvănene împotriva regelui Matia. După ce acesta a redobândit controlul asupra situației, unii dintre capii răscoalei s-au refugiat la curtea lui Ștefan. Matia Corvinul a profitat de venirea sa din Ungaria în Transilvania însoțit de o oaste compusă din 8.000 de călăreți și 4.000 de pedestrași, și a intrat în Moldova cu scopul de a tranșa
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
cu dânșii până din gios de Movila lui Constantin-vodă, i-au lăsat Constantin vistiernicul pe tătarî supuși în Valea lui Aron-Vodă și au venit să spue lui Mihai-vodă; că era lucru de taină, de nu știia nime că vin tătarî."" Refugiat la Mănăstirea Cetățuia, unde era asediat de oștenii lui Ferentz, domnitorul a cerut să se tragă clopotele cele mari, ""iară tătarîi de la Aron-vodă, cum au audzit pușca și clopotile, oaricum să îndoia dintâiu, să nu fie vreun vicleșug, iar apoi
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
au opus o rezistență puternică, superioritatea aeriană germană și mobilitatea forțelor blindate au copleșit defensiva. Trupele germane au învăluit Linia Maginot și au avansat adânc în teritoriul francez. Italia a declarat război Franței pe 10 iunie. Guvernul francez s-a refugiat la Bordeaux la scurt timp după acest eveniment. Paris, capitala Franței, a fost ocupat pe 14 iunie. Pe 17 iunie, mareșalul Philippe Pétain, noul șef al cabinetului, a anunțat public faptul că Franța va cere semnarea unui armistițiu. Pe 22
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
se întoarcă în patria istorică. Evacuarea germanilor a început chiar din 1939 și a continuat în 1940, ei fiind strămutați după un plan riguros, sub lozinca „Heim ins Reich” („acasă în reich”). Peste 93.000 de nemți basarabeni s-au refugiat în Polonia și în Prusia de Vest, ajungînd mai tîrziu în Germania. După procedura de înregistrare, germanii basarabeni încetau să fie cetățeni români și intrau sub protecția Reich-ului. Ulterior, prin proceduri individuale, fiecare a primit cetățenie germană. Carol Schmidt, primar
Germani basarabeni () [Corola-website/Science/302669_a_303998]
-
militare ale Guvernului majoritar musulman al Bosniei-Herțegovina și ale croaților bosnieci au declanșat ofensiva contra forțelor armate ale Republicii Srpska din Bosnia-Herțegovina. În patru zile, Republica sârba Kraina s-a prăbușit, iar populația civilă sârbă a părăsit în masă teritoriul, refugiindu-se în teritoriile deținute de sârbi în Bosnia și în Serbia. Ca urmare a intensificării conflictului și a pericolului izbucnirii unui război pe scară largă, prin implicarea directă a Republicii Federale Iugoslavia, Grupul de Contact (format din Statele Unite, Rusia, Marea Britanie
Acordul de la Dayton () [Corola-website/Science/302658_a_303987]