6,309 matches
-
se învinovățea uneori și-și spunea că poate nu reușea ea să-l înțeleagă, sau poate el avea nevoie de un alt gen de femeie. Casa lor era ca un iad și totul era ofilit. Fiecare se simțea singur, trist, regretând că sunt împreună. Totul era ca ultima zvâcnire a unei inimi urmând să cedeze pentru totdeauna. Promisiunile lor de odinioară erau acum ca un bulgăre de zăpadă care în timp s-a topit și nu a mai rămas nimic. Doamne
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sfredeleau capul, transmițându-i emoții ce-i invadau inima și întreg trupul. Ochii îi ardeau ca niște cărbuni aprinși și avea senzația că o dor toate componentele corpului său. Își dăduse seama că pătrunse prea mult pe un teritoriu străin. Regreta, deja, că acceptase atâtea avansuri și cu câtă ușurință se lăsase sărutată. Noaptea era pe sfârșite. Simți atingerea lui când o sărută și genunchii i se înmuie dorind ca sărutul acela să nu se fi sfârșit. De data asta nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
respiră. Visele ei nu aveau deloc de a face cu banii, bogății sau altceva. Ea voia doar dragoste și iubire. O cuprinse un sentiment de neliniște, fiindcă avea să intre pe un teritoriu nou și nu ar fi vrut să regrete vreodată faptul că acceptase invitația lui, așa că începu să se roage în taină: „ Doamne, ajută-mă să nu-mi rătăcesc pașii în iubire, să nu am o soartă tristă! Sunt lucruri care nu se mai pot îndrepta. Pașii greșiți într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și se gândi că nu mai avea casă, nu mai avea nimic. Avea de înfruntat o realitate, un nou început în viața ei. Nu mai voia să plângă pe la colțuri. Îi era milă că îl părăsise pe Valentin, dar nu regreta. Îl iubea și îl ura. Nu știa cine avea să sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alt bărbat așa cum se obișnuia la vremea aceea în unele cazuri, nu fugise de responsabilități ca o lașă, fugise de Valentin, cel pe care odinioară îl iubise atât de mult. Acum totul se transformase în ură. Valentin, pe parcusul anilor, regreta că se căsătorise cu ea, considerând că merită o altă persoană în viața lui deși nu avea nici un motiv, decât ura pentru femei. De cele mai multe ori o subestima, folosind-o ca pe un obiect de care avea nevoie la orice
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
avut de-a face cu comerțul, pur și simplu sunt un medic veterinar din mediul rural. Am întâlnit multe persoane în drumurile mele, dar tu ești specială. M-am gândit că ne-am putea asocia. Îți jur că n-o să regreți niciodată! Carlina continuă să fie uimită de atitudinea lui. Era ca o insectă suflată de pe o frunză ce cade pe pământ. Tăcu. Nici un răspuns. Pur și simplu nu pricepea de ce se oprise la ea. Dar de ce nu accepta? Avea nevoie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o bucată de carne cu garanția expirată și pusă pe o lespede de scurs urmând a fi dată ca rebut într-un container. Prezența lui devenise un clopot de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar să-l ajute. Astfel, Carlina își amintise cu nostalgie, că încă din perioada când era o adolescentă faină, așa cum îi spuneau vecinii, își făurise ca orice tânăr ce visează
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai unor copaci ce păreau ca niște pete risipite icicolo pălind într-un verde deschis observă că sezonul cald începuse cu o strălucire. După cum vedea el lucrurile cu mintea limpede și înviorată, ajunse la concluzia că în viață trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai făcut. De exemplu, unii oameni se căsătoresc să-și petreacă viața alături de soție, după care se răzgândesc și regretă ceea ce au făcut. De multe ori bărbații și femeile își defăimează partenerii și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu mintea limpede și înviorată, ajunse la concluzia că în viață trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai făcut. De exemplu, unii oameni se căsătoresc să-și petreacă viața alături de soție, după care se răzgândesc și regretă ceea ce au făcut. De multe ori bărbații și femeile își defăimează partenerii și se descotorosesc de ei ca de o pereche de pantofi uzați. Diferența este că femeile rabdă și tac, suferind mai mult decât bărbații. Alin nu trecuse prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gând să iște o bătaie de proporții carcteristică băieților înșelați. Bunul lui prieten Vas, un fost sportiv de performanță, reuși să aplaneze situația ca nu cumva dintr-o prostie trecătoare care avea rezolvare, să cadă într-un gol și să regrete toată viața. Se poate spune că în viață poți primi ajutor de unde nici nu te aștepți, atunci când ai nevoie să depășești un moment critic al unui ceas rău. Când revenise în țară o cunoscuse pe Nicole. Era adolescentă când i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
băiatul? - Vei merge cu mine, iar copilul îl lăsăm în continuare în grija Lucianei. Putem conta pe ea, e verișoara mea și știu că e o mamă bună. O să le trimitem bani și tot ce au nevoie. Sper să nu regretăm niciodată hotărârea asta. - Mi se rupe sufletul că trebuie să-l las aici. Nu are decât doi ani și jumătate. Înțelegi? - Parcă eu nu știu! Dar gândește-te, dacă stăm în țară, când va fi mare nu o să fie nici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl făceau să se simtă încordat ca un arc. Ochii îi scânteiau devenind niște mici faruri. Îi rămăseseră multe probleme familiale nerezolvate, iar îndatoririle lui de tată față de Victoria, îi dădeau senzația că va fi departe de a le onora. Regreta că se căsătorise așa de tânăr când împlinise douăzeci de ani, și habar nu avea de obligațiile familiale. Carlina nu îl pregătise absolut deloc pentru acest pas uriaș. Acum, privind în urmă cum stăteau lucrurile se întreba ce ar trebui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iubită, o duc la produs? Așa crezi tu? Termină cu aberațiile astea! - Nu știu ce crezi tu, dar eu vreau să cobor aici în vamă. Nu merg mai departe. Nu pot și nu mai vreau. - Vrei să te întorci înapoi? Ai să regreți! Voiam să fim amândoi să avem grijă unul de altul. Chiar nu înțelegi că te iubesc!? Departe sunt cu gândul de toate aberațiile tale. Voiam să te păstrez lângă mine. - Nu te cred! - Ești așa de horărâtă? Chiar vrei să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și am adormit. Nu am reușit să mă trezesc la timp. - Acesta nu este un motiv! Nu ai fost interesat de mine!? Asta este! Trebuie să fiu prea proastă să nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că am venit la tine! Adevărata valoare din lumea asta este familia. Unde este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
diverse obstacole ca să ajungi unde țiai dorit? Nici un munte nu poate fi escaladat decât pas cu pas și prin eforturi. Acceptă viața ca pe o experiență, cândva să poți spune: „Am făcut tot ce mi-a stat în putință”, nu regret nimic. Viața e un proiect pentru fiecare de genul „ Descurcă-te singur”, nu aștepta de la alții să primești. Atitudinea ta te-a adus unde ești în momentul de față. Nicky rămase pe poziția lui, dovedind un calm de neclintit. La
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
părea rău că venise. Situația de față părea fără precedent și explica totul, fără cuvinte. Ce tâmpenie! Ce prostie! Știu ce am de făcut! Nu voi mai face nimic de azi înainte de care să îmi pară rău. Nu voi mai regreta nimic. O să stau pe picioarele mele, o să am grijă de mine însumi și de Victoria. Nu o să mă mai proptesc de nimeni. Voi reuși într-o bună zi, înfingându-și această promisiune ca pe o țeapă în inimă. Voi scăpa de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
au dat mai multă încredere în mine. Am învățat să privesc cu optimism spre viitor. Ochii lui erau fixați asupra ei și nu clipeau deloc. O privi cu insistență, mușcându-și buzele ușor, lăsând impresia că vorbise prea mult. Acum regretau amândoi că timpul trecuse atât de repede și mai aveau atâtea să își spună. Le-ar fi trebuit mult timp să pună cap la cap toate întâmplările și trăirile lor, dar se clădeau încetul cu încetul și nu aveau să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Hârtia va fi albastră, care mi-a plăcut foarte mult. Povestea din Boogie este despre un tânăr care e căsătorit, e deja tată și care se-ntâlnește cu foști colegi de liceu într-o stațiune de pe litoral. Pare să-și regrete tinerețea furtunoasă, deși e pe drumul spre maturitate. ți se pare că este altceva : o mișcare diferită, un accent nou poate ? Alex. Leo Șerban : Cu siguranță. Deși primul său lungmetraj, Furia, era tot o poveste contemporană și avea lucruri interesante
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu (Adrian) sau regreți pur și simplu dicția actorului român nu spun nici o noutate dacă observ că dialogurile sunt în mare parte ininteligibile , soluția nu poate fi decât una
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu (Adrian) sau regreți pur și simplu dicția actorului român nu spun nici o noutate dacă observ că dialogurile sunt în mare parte ininteligibile , soluția nu poate fi decât una : filmele românești ar trebui subtitrate ! Asta
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te face să regreți apariția sonorului.) Fie că-i regreți pe Bell, pe Marconi, pe Enescu (Adrian) sau regreți pur și simplu dicția actorului român nu spun nici o noutate dacă observ că dialogurile sunt în mare parte ininteligibile , soluția nu poate fi decât una : filmele românești ar trebui subtitrate ! Asta în caz că lucrurile care se spun în film mai au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
branșă, m am tot întâlnit (inevitabil) cu Caranfil, în special la festivaluri. Nu mi-a reproșat obrăznicia până de curând, anul trecut, la Cannes, când am avut o discuție pe-această temă ; i-am spus și o repet aici că regret tonul (juvenil, dat cu barda... on connaît la chanson), dar că nu retrag nimic din acuzații. Tudor Caranfil iubește Cinematograful, dar iubirea lui are iz de romanță... , scriam acum aproximativ 12 ani. S-a schimbat ceva ? N-aș crede : Caranfil
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de viață a lui Moravia și colaboratoarea lui Pasolini la scenariul celor O mie și una de nopți , care vorbește cu căldură despre acest mare și magnific prieten care i-a fost Pier Paolo Pasolini. (Prilej pentru mine de a regreta încă o dată că, plecat fiind la Salonic, am ratat [re]vizionarea acelor câteva capodopere și rarități pasoliniene aduse la București de infatigabila Veronica Lazăr : Evanghelia după Matei, Mama Roma, Medea, Păsăroi și păsărele, Cașul, Ce sunt norii...) Maraini povestește : Mi-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-și stăvilească suprapopularea! Să le dăm sfaturi pentru că mari suprafețe cu plante și animale rare să devină parcuri naționale, în regim de severă ocrotire, în care omul nu poate interveni cu nimic, învățându-i că dispar specii după care vor regretă?! A treia voce este cea a căutării echilibrului. Cum să facem pentru a opri rapid degradările esențiale, fără a compromite nici progresul, nici dezvoltarea? Cum să împăcăm preocupările legate de menținerea echilibrelor naturale și logica dezvoltării economice? Cum să facem
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
au devenit atât de importante pentru orice activitate intelectuală, didactica sau de cercetare, încât lipsa lor dintr-o lucrare științifică este echivalentă cu lipsa de documentare a autorului ei”. (Bibliografie, în nr, 51/ 3 iunie 1972, p. 5). Costache Olăreanu regretă că școala și chiar universitățile neglijau instruirea elevilor și studenților, cu atat mai mult, cu cât, în cultura noastră, a existat „o veche și durabilă tradiție bibliografica”. Pare-se că astăzi ne găsim într-o situație similară, daca nu cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]