6,798 matches
-
lui Petru Cercel adaogă o lojă prevăzută cu scară de acces spre grădină, iar pe latura de vest o altă lojă de acces spre Biserica Mare. După Constantin Brâncoveanu, palatul de la Târgoviște este aproape părăsit ajungând la mijlocul secolului XVIII o ruină. Câteva reparații sumare și de proastă calitate le face Grigore al II-lea Ghica (1748-1752) iar în timpul primei domnii a lui Mihail Șuțu (1791-1793), Enăchiță Văcărescu l-a convins pe acesta să repare biserica domnească. În urma cutremurului din 1803 și
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
având patru camere dispuse câte două de-a lungul unui colidor central. Pardoseala este de cărămidă roșie, iar bolțile sunt "în cruce". Ca o curiozitate, Casa Bălașa este singura clădire civilă care păstrează o pisanie a ctitorului. Foișorul, a cărui ruine sunt situate la 60m de spre est de zidul de incintă, a fost prima oară construit de Matei Basarab, fiind folosit lemnul ca material. Constantin Brâncoveanu reface construcția, din zidărie, astfel devenind un superb loc de odihnă și recreere pentru
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
cu ștampila legiunii a V-a Macedonica, Cohorta I Cilicum, Cohorta a II-a Mattiacorum și Classis Flavia Moesica, numeroase fragmente ceramice și monede din sec. I — III d.C. confirmă existența unei fortărețe române la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate. În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
d.C. confirmă existența unei fortărețe române la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate. În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute în timpul lui Anastasius și Iustinian. Un număr destul de mare de cărămizi, unele descoperite în pavajul superior al bazilicii, poartă ștampila cu numele împăratului Anastasius, câteodată însoțit de
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
forme de literatură și primul tratat de pace cunoscut, întocmit cu Imperiul Hitit. Egiptul a lăsat o moștenire durabilă. Arta și arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitori și turiști timp de multe veacuri. Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice din perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a civilizației egiptene, punându-se bazele unei noii științe: Egiptologia
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
în același timp stilul balzacian, cel proustian, joycean, și mai mult decât atât, stilul radupetrescian, acela al scrierii în transparență, scriere ce generează, în același timp, mai multe registre de sensuri. Titul, În Efes, are o triplă trimitere existențială: moartea (ruinele din orașul Efes), sacralitatea (templele de cult) și planul uman, al curgerii oarbe a existenței cotidiene (Efesul de azi, de care nu se mai prea aude nimic), toate coexistând în timp și spațiu. Aceasta viziune cu toate planurile ce le
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
a existenței cotidiene (Efesul de azi, de care nu se mai prea aude nimic), toate coexistând în timp și spațiu. Aceasta viziune cu toate planurile ce le implică este regăsibilă în proza propriu-zisă. Radu Petrescu tocmai asta face, dă viață ruinelor, prin personajul Mihai, care reușește să iasă din spațiul uman spre cel... celest. E singurul personaj ce descoperă sacralitatea existenței prin iluminare, trăind experiența deja-vu-ului, prin vederea calugăriței de la mânăstirea Pasărea, prin realizarea propriei staturi când se vede în geamul
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
stârnește în bietul suflet omenesc numai întrebări, dar nu e în stare să-ți ofere nici un răspuns! Fiece „cucerire” a civilizației a dărâmat câte-o bucățică din fericirea omului, până ce nu i-a lăsat în suflet decât un morman de ruine... (...) Zece mii de ani de civilizație nu prețuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească!”". Limbajul eroului dobândește, potrivit lui George Călinescu, „un misticism profetic, cu o puternică sentențiozitate ibseniană, ceea ce dă cazului său o și mai cețoasă obscuritate cazuistică”. Numit
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
-se și un rând nou de chilii, așa cum reiese dintr-un document din anul 1641. În anul 1691, au intrat în Moldova oștile poloneze ale regelui Ioan Sobieski al III-lea. Atunci, mănăstirea a fost jefuită și a rămas în ruină timp de o jumătate de secol. Războaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea au fost însoțite de jafuri, arderi și distrugeri, iar mănăstirea a fost pustiită. Abia pe la începutul secolului al XIX-lea se iau măsuri de repopulare a Mănăstirii
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
a domnitorului construită în anul 1561. Clădirea era inițial mult mai spațioasă, având fațada principală cu o lungime de 40 m. După Revoluția din 1821 au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura estică, lungimea clădirii reducându-se la jumătate. Ruinele de fundații ale încăperilor dărâmate au fost scoase la iveală de săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Tot atunci au fost modificate tavanele încăperilor și acoperișul. În această clădire a fost amenajată trapeza mănăstirii. Casa
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
mai ales către munții Făgăraș și Parâng ce par "că-i atingi cu mâna", după cum spunea bunica! Cel mai important obiectiv turistic al localității este Biserică parohiala Valea lui Alb, care deși nu este veche (construită în anul 1906 pe ruinele unei vechi biserici de lemn ce se "prăpădise"), prin grijă preotului Sandu Grigorescu este deosebit de frumoasă și îngrijita. Prin deosebită dăruire a preotului Grigorescu, incepand cu 1960 biserică a fost permanent îmbunătțită: înconjurată cu gard din zid, s-a construit
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
Vestire”, ridicat de Climent, episcopul Râmnicului și al Noului Severin, la mijlocul veacului al XVIII-lea . Tradiția spune că biserica a fost ridicată pe o moșie a părinților săi, construită la începuturi din lemn și metoh al mânăstirii Bistrița, aflată în ruină la moartea tatălui și a mamei sale. Lăcașul a fost reconstruit în același loc sub isprăvnicia fraților lui Climent - Popa Mihul și Simion Vătășelul. Pisania săpată în piatră deasupra intrării, în pronaos, are următorul text: "“Această sfântă și dumnezeiască biserică
Comuna Pietrari, Vâlcea () [Corola-website/Science/302038_a_303367]
-
nu păgubi pe altul. Răspunderea poate fi stabilită pentru faptele proprii: pentru faptele ilicite și prejudiciabile comise de cei aflați sub supraveghere, pentru pagubele cauzate de animalele sau lucrurile pe care persoana le are în pază, pentru paguba produsă prin ruina unui edificiu. Răspunderea contractuală intervine în cazul când debitorul nu a executat ori a executat necorespunzător obligația pe care o avea în baza unui contract. În cazul răspunderii contractuale, întinderea obligației este stabilită în contractul încheiat de părți, legea permite
Instituție () [Corola-website/Science/302097_a_303426]
-
părul blond", doamna Miclea începe să plângă (Eminescu o vede cum își șterge cu o batistă fină și brodată ochii umeziți de lacrimi)"”. Grădina mai apare în proza lui Cătălin Mihuleac - „"Golda întoarce capul. E mai rău ca în Iași. Ruine și iar ruine; chiar și lângă spital e o clădire distrusă de bombe. ... Parcul Wäringer, la câteva străduțe mai la deal. Ah, iar se apucă amintirile de boscorodit! Nu, proastelor, nu seamănă cu Parcul Copou din Iași ... Nu are voie
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Miclea începe să plângă (Eminescu o vede cum își șterge cu o batistă fină și brodată ochii umeziți de lacrimi)"”. Grădina mai apare în proza lui Cătălin Mihuleac - „"Golda întoarce capul. E mai rău ca în Iași. Ruine și iar ruine; chiar și lângă spital e o clădire distrusă de bombe. ... Parcul Wäringer, la câteva străduțe mai la deal. Ah, iar se apucă amintirile de boscorodit! Nu, proastelor, nu seamănă cu Parcul Copou din Iași ... Nu are voie să semene. Ăla
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
mai influenți oameni din Milet, și anume îndemnul de a-și asigura mai întâi dominația mării și de a strânge fondurile necesare unei campanii. Grecii au atacat orașul Sardes, fără să-i poată cuceri fortăreața, arzându-l și lăsând numai ruine în urma lor; dar în preajma Efesului au fost învinși, și atenienii s-au întors acasă, unde, spre surprinderea tuturor, Hipparchos, fiul lui Charmos, un Peisistratid, este ales arhonte (496), ceea ce avea o anumită semnificație dacă se ținea seama de sprijinul dat
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
străveche a Bucureștiului, ale cărei vestigii arheologice atestă așezări omenești încă din perioada paleoliticului. Mărturii ale unei civilizații preistorice descoperite în Dealul Mihai Vodă sau urmele culturii geto-dacilor de pe malurile Dâmboviței, bisericile și așezămintele domnești renăscute de atâtea ori din ruine, drumurile comerciale și evoluția târgului medieval până la crearea urbei moderne, toate acestea vorbesc de identitatea sectorului V, care, alături de perimetrul sectoarelor III și IV, formează zona cea mai veche a Bucureștiului. Această zonă încărcată de istorie, supusă multor încercări și
Sectorul 5 () [Corola-website/Science/302514_a_303843]
-
domnitorul Ghica îl cinstește cu caftanul de mare spătar, numindu-l caimacam al Craiovei. Romanul se impune prin forța dramatică a primei părți, a acțiunii, prin tensiunea unei scene. Eroii romanului sunt străluciți luceferi ai viciilor care se ridică pe ruinele acelora care nu i-au lăsat să moară. Nicolae Filimon prezintă procesul istoric al formării burgheziei în România. Dinu Păturică reprezintă ciocoiul nou, tipul arivistului, care se îmbogățește prin mijloace necinstite, portretul acestuia fiind prezentat chiar pe prima pagină a
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
tot prin lingușiri și intrigi, însă din cauza pasiunii pentru Chera Duduca nu mai vede realitatea. Tuzluc este capabil de o pasiune puternică, ceea ce îi dă o normă de realitate. Tuzluc este un bogat parvenit, iar Păturică s-a ridicat pe ruina casei lui. Chera Duduca, sinteză greco-turcească, frumoasă și inteligentă, se pierde datorită desfrâului. Chir Costea Chiorul, bogasierul, vinde de toate, este trădător, gazdă de hoți, cămătar, își parvenește propriile fiice, folosindu-le ca momeală pentru clienți. Gheorghe este opus vicleanului
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
între 1700-1750 drept reședință a conților de Nassau în cartierul Biebrich, direct la malul Rinului. În spatele lui se află un parc elegant în stil englez, mare de circa 50 ha, cu copaci decorativi impresionanți, pajiști întinse, lăcușor și râulețe precum și ruina unui mic castel (Mosburg). În acest parc are loc anual de Rusalii un turnir de călărie (dresură și parcurs cu obstacole), internațional, de mare tradiție și renume. Alte palate din Wiesbaden: palatul Platte; palatul Freudenberg. În sfârsit, la marginea nord-vestică
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
se află la o înălțime de 10,10 metri de la bază. Sub atică, pe porțiunea din friză corespunzătoare arcuirii turnului, este înscrisă cronograma IsthaeC tVrrIs trIstI prostrata rVIna restItVit CLeMente aVgVsta theresIa Dono (acest turn era căzut într-o tristă ruină, Augusta Theresia printr-un dar mărinimos l-a refăcut), cu valoarea 1782. Frescele de pe tavan au fost pictate în 1908 de Francisc Lohr și restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu. Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller (protector al
Catedrala Schimbarea la Față din Cluj () [Corola-website/Science/302613_a_303942]
-
mănăstirii distrugeri atât de mari, încât a adus-o în pragul desființării. În anul 1263 mănăstirea a fost reconstruită de către regele Béla al IV-lea. Săpături arheologice efectuate la nord de corul gotic al actualei biserici au scos la iveală ruinele unei rotonde romanice din secolul al XIII-lea. Rotonda avea diametrul de 8,60 metri, construită la exterior cu un soclu profilat. În interior avea șase absidiole bine conturate. Lucrări de restaurare au avut loc și în anul 1342. În
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
a lui Lăpușneanu. Domnitorul Iancu Sasul (1579-1582) i-a dăruit câteva sate la 20 februarie 1581 , această danie fiind întărită la 5 aprilie 1584 de către Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591). Din cauza faptului că mănăstirea ajunsese într-o stare de ruină, Petru Șchiopul a adunat materiale (pietre și lemne) necesare reconstrucției sale. După cum rezultă dintr-un document din 25 mai 1606, domnitorul a închinat-o la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos , ""pentru că acea sfântă mănăstire a sfântului Nicolae ajunsese la pustiire
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
N.A. Bogdan presupunea că atunci s-ar fi înlăturat, astupat sau distrus și piatra care conținea pisania. Proasta administrare a mănăstirii și lăcomia călugărilor greci au dus la ruinarea complexului monahal. Un document din 20 ianuarie 1734 consemna starea de ruină a mănăstirii, ""mare lipsă și slăbiciune, din tâmplarea vremurilor"". Acoperișul bisericii a fost reparat la 1742, învelitoarea fiind din șindrilă. Reparațiile efectuate au fost insuficiente, iar într-un act din 16 august 1784 se menționa că mănăstirea era ""stricată și
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]