6,492 matches
-
satele Grebănu (reședința), Homești, Livada, Livada Mică, Plevna și Zăplazi. Comuna se află în nordul județului, în apropiere de Râmnicu Sărat, în zona primelor dealuri ale Subcarpaților Curburii și a unei câmpii piemontane dintre cursul Câlnăului și cel al Râmnicului Sărat. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203A, care leagă municipiul Râmnicu Sărat (DN2) de Murgești, în valea Câlnăului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grebănu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
află în nordul județului, în apropiere de Râmnicu Sărat, în zona primelor dealuri ale Subcarpaților Curburii și a unei câmpii piemontane dintre cursul Câlnăului și cel al Râmnicului Sărat. Comuna este străbătută de șoseaua județeană DJ203A, care leagă municipiul Râmnicu Sărat (DN2) de Murgești, în valea Câlnăului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grebănu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,54%), cu o minoritate de
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,64%). Pentru 5,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Grebănu, Homești, Herăști, Fântâna Turcului și Zăplazi, având în total 2397 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 104 elevi înființată în 1876 de Mihai Negru, și 4 biserici ortodoxe (două în Grebănu
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
comuna Grebănu, aceasta numărând acum 3279 locuitori și fiind arondată plășii Orașul a aceluiași județ. Comuna Putreda era în aceeași plasă, formată doar din satul Putreda, cu o populație de 910 locuitori. În 1950, autoritățile comuniste au desființat județul Râmnicu Sărat, iar comuna Grebănu a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Anul 1964 a adus redenumirea comunei Putreda în "Livada", și a satelor Pudreda Mare și Putreda Mică, în "Livada", respectiv "Livada
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
de la stația CFR din apropiere, de pe magistrala 500 București - Suceava, unde opresc trenurile personale. Se află pe magistrala 500 CFR București Nord - Suceava - Vicșani. Are stație de oprire a trenurilor personale, aflată la de Gara Buzău și de Gara Râmnicu Sărat. Prin sat trece drumul județean DJ 220 ce permite legătura auto cu orașul Buzău, aflat la . Există curse regulate de autobuze, pe ruta Buzău-Bălăceanu și retur. În raza teritorială a satului se află Școala de Aplicație pentru Aviație Aurel Vlaicu
Gara Bobocu, Buzău () [Corola-website/Science/300815_a_302144]
-
județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona de câmpie din nord-estul județului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul se numea "Socariciu" și era unicul sat al comunei cu același nume din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat. Comuna Socariciu avea 820 de locuitori, o biserică ortodoxă fondată în 1864 și o școală mixtă înființată în 1874. În 1925, comuna fusese trecută la plasa orașul din același județ și avea 736 de locuitori. În 1931, comuna purta numele
Lanurile, Buzău () [Corola-website/Science/300824_a_302153]
-
pârâului Hârboca (un alfuent al acestuia). Principala cale de comunicație ce leagă satele comunei este DJ203A, un drum județean ce duce spre vest către satul Dogari (comuna Beceni) și valea Slănicului, iar către est spre comuna Murgești și municipiul Râmnicu Sărat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mărgăritești se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,85%). Pentru 2,15% din populație, apartenența etnică nu este
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,85%). Pentru 2,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
satele ei au fost incluse în comuna Mărgăritești, care făcea parte din plasa Dumitrești a aceluiași județ. În 1931, comuna este consemnată cu numele de "Câlnău" și cu satele Cărătnău de Sus, Câmpulungeanca, Mărgăritești și Șchiopeni. În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat, iar comuna (denumită din nou "Mărgăritești") a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Satul Șchiopeni a luat în 1964 numele de "Fântânele". În 1968, regiunile și raioanele au
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
în trecut, Cioranca) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Cioranca, Limpeziș și Movila Banului (reședința). În 2011 avea 2. Comuna se află în sudul județului, într-o zonă de câmpie, pe malul stâng al râului Sărata și este traversată, prin satele Cioranca și Limpeziș, de șoseaua națională DN2, care leagă Buzăul de București prin Urziceni. Prin satul de reședință trece șoseaua județeană DJ203C, care o leagă de Amaru, spre sud-est, și de Pietroasele, spre nord-est. Conform
Comuna Movila Banului, Buzău () [Corola-website/Science/300830_a_302159]
-
România, formată din satele Batogu, Murgești (reședința) și Valea Ratei. Ea se află în nordul județului, în zona Subcarpaților de Curbură, pe cursul superior al Câlnăului. Ea este traversată de șoseaua județeană DJ203A, care o leagă spre est de Râmnicu Sărat, iar spre vest de Mărgăritești în susul râului Câlnău și, peste niște dealuri, de Beceni, în valea Slănicului. La Murgești, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ220, care leagă comuna în josul Câlnăului de Zărnești și Poșta Câlnău. Conform recensământului efectuat
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,69%). Pentru 3,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Valea-Raței", făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din cătunele Chiperu, Batogu, Murgești și Valea Raței, având în total 765 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
satul Chiperu fiind transferat comunei Pardoși. În 1950, comuna a fost arondată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, la reorganizarea administrativă, s-a revenit la organizarea pe județe, dar județul Râmnicu Sărat nu a mai fost reînființat, comuna fiind transferată la județul Buzău. Tot atunci, satele Mocani și Motohani au fost desființate și incluse în satul Murgești. Singurul obiectiv din comuna Murgești inclus pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monument
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
se învecinează la est cu municipiul Buzău, în sud-est și sud cu comunele Stâlpu și respectiv Ulmeni, la vest cu comuna Pietroasele, iar la nord cu Tisău și Vernești. Clima este temperat continentală. Comuna se află în zona izvoarelor râului Sărata, apă cu o lungime de 63 km, care izvorăște din dealurile din nordul comunei și curge spre sud, urmând să se verse în râul Ialomița. Extremitatea sudică a comunei este aproape de zona străbătută de șoseaua națională DN1B, care leagă Buzăul
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
pe Ion Nestor să definească și să introducă în cercetarea arheologică cultura de tip Monteoru, care durează de la sfârșitul perioadei timpurii și până în cea târzie a epocii bronzului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Merei făcea parte din plasa Sărata și era formată doar din cătunele Merei, Odăile și Valea Puțului, având în total 1300 de locuitori ce trăiau în 288 de case. În comuna Merei funcționau 2 școli de băieți și una de fete în satul de reședință, 2
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
regiunea Ploiești. În 1964, satul Atârnați a luat numele de "Dealu Viei". Forma acutală a luat-o comuna în 1968, odată cu reformarea organizării administrative a României comuniste, prin alipirea la comuna Merei a fostelor comune Izvoru Dulce (fosta Gura Sărății), Sărata Monteoru și Lipia. Atunci mai multe sate au fost și comasate, satul Ciuhoiu fiind inclus în Dobrilești, Oizan și Nenciu în Ciobănoaia, Odăile în Lipia, Sărata-Nenciulești în Sărata-Monteoru, Turturești în Nenciulești, Valea Botei în Izvoru Dulce. Comuna a fost arondată
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
mai multe sate au fost și comasate, satul Ciuhoiu fiind inclus în Dobrilești, Oizan și Nenciu în Ciobănoaia, Odăile în Lipia, Sărata-Nenciulești în Sărata-Monteoru, Turturești în Nenciulești, Valea Botei în Izvoru Dulce. Comuna a fost arondată județului Buzău, reînființat. Localitatea Sărata Monteoru este o stațiune balneară, cunoscută pentru băile sărate și băile de nămol de acolo. În stațiune există o unitate de tratament balnear a Ministerului Muncii, precum și mai multe locuri de cazare (pensiuni, campinguri). În localitate se poate vizita parcul
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
fiind inclus în Dobrilești, Oizan și Nenciu în Ciobănoaia, Odăile în Lipia, Sărata-Nenciulești în Sărata-Monteoru, Turturești în Nenciulești, Valea Botei în Izvoru Dulce. Comuna a fost arondată județului Buzău, reînființat. Localitatea Sărata Monteoru este o stațiune balneară, cunoscută pentru băile sărate și băile de nămol de acolo. În stațiune există o unitate de tratament balnear a Ministerului Muncii, precum și mai multe locuri de cazare (pensiuni, campinguri). În localitate se poate vizita parcul dendrologic amenajat în curtea vilei Monteoru, fost proprietar al
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
secolele al X-lea-al XII-lea. În rest, în comuna Merei se află alte nouăsprezece obiective incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Nouă dintre acestea sunt situri arheologice: situl „La Huioabă” de la Sărata Monteoru, cel de la „Hula Pităresei” de la sud de satul Valea Puțului Merei, cel de la vest de satul Dealu Viei, cel de la Izvoru Dulce, cel de la Movila Drumul Oilor și cel de la Movila de la Baltă (ambele lângă Lipia), așezarea geto-dacică de pe
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
biserica de lemn „Sfântul Pantelimon” de la Ciobănoaia datând din secolul al XVIII-lea; pivnița brâncovenească de la sfârșitul secolului al XVII-lea din satul Izvoru Dulce; biserica „Sfânta Troiță” cu clopotnița, din același sat (construită la 1813); mina de petrol de la Sărata Monteoru (1874) și ansamblul „Băile Monteoru” cuprinzând bazinele vechi (1888-1895) și vila Monteoru (1903). Alte cinci monumente sunt clasificate ca monumente memoriale și funerare, toate fiind vechi cruci de piatră răspândite pe teritoriul comunei: la Dealu Viei (secolul al XVIII
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
subsolul localității se găsește un masiv de sare. Principalul obiectiv turistic din jurul localității este "Rezervația naturală „La Sărătură”". Rezervația este localizată la aproximativ de centrul localității, înspre Nord, într-o zonă sărăturoasă. Aici, în zona din jurul unei fântâni cu apă sărată amenajată încă de prin secolul XIX de către sașii care locuiau în zonă, crește o plantă foarte rară în această parte a Europei, pe nume Armeria Maritima Wild. Aceasta este singura rezervație naturală de acest tip din România în care se
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
Românești este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Dămideni, Românești (reședința), Românești-Vale și Sărata. Localitatea Românești este una dintre cele mai vechi așezări din județ, fiind situată într-o zonă colinară, cu dealuri domoale orientate de la nord, nord-vest spre sud, sud-est. Localitățile care formează comuna sunt: Românești, centru de comună, Sărata și Dămideni. Numărul
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
reședința), Românești-Vale și Sărata. Localitatea Românești este una dintre cele mai vechi așezări din județ, fiind situată într-o zonă colinară, cu dealuri domoale orientate de la nord, nord-vest spre sud, sud-est. Localitățile care formează comuna sunt: Românești, centru de comună, Sărata și Dămideni. Numărul total al locuitorilor din comuna Românești este de 2250. Drumul național DN 24 face legătura între comună și celelalte localități din județul Botoșani. Satul Românești, reședința comunei, este unul din cele mai vechi sate din zonă, menționat
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
de condițiile de ceață și gheață din mările necartografiate. Echipajul a avut de suferit și fenomenul de , în care înaintarea unui vas este împiedicată de frecarea cauzată de un strat de apă dulce aflat deasupra unuia mai dens de apă sărată. Cu toate acestea, , cel mai nordic punct al masei continentale eurasiatice, a fost depășit la 10 septembrie. Zece zile mai târziu, când "Fram" s-a apropiat de zona în care fusese distrusă "Jeannette", s-a observat banchiză groasă pe la 78
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
cultivate cu ierburi din categoria păiușului și a coliliei cu predominanță ierburile din categoria păiușului. O mare parte a pajiștilor este degradată datorită alunecărilor de teren și a pășunatului intensiv. Pe terenurile sărăturoase se întâlnește vegetația specifică alcătuită din iarba sărată, limba peștelui și altele. Fauna este specifică vegetației de silvostepă fiind reprezentată în special prin rozătoare ca: popândăul, cățelul de pământ, șoarecele de stepă, șobolanul de câmp, iepuri de câmp. Aceste rozătoare sunt specii dăunătoare culturilor agricole. Dintre păsări, cele
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]