6,083 matches
-
părea că vor să-i îmbete. Apoi i-au despărțit, culcându-le pe mamă și pe fiică într-o cameră la etaj, iar pe Pelerin și pe tânăr într-un grajd. Spre miezul nopții, auzi strigăte puternice venind de sus. Sculându-se să vadă ce se întâmplă, le găsi pe mamă și pe fiică jos în curte, în lacrimi, plângându-se că soldații încercaseră să le batjocorească. Se trezi în el atâta revoltă încât începu să strige: „Poate fi îngăduit așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
foarte temător. În cele din urmă, merse în biserica Sfântul Dominic unde hotărî să plece în felul în care gândise și deja marea teamă că L-ar ispiti pe Dumnezeu se risipi. A doua zi dimineață, în ziua plecării, se sculă devreme și, începând să se îmbrace, îi veni o teamă atât de mare încât i se părea că nu izbutește să se îmbrace. Deși simțea oîmpotrivire, ieși din casă și din oraș înainte de a se lumina de ziuă. Totuși teama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai înainte. 8. ș9 februarieț - (1A Bunei Vestiri. Sâmbătă. Noaptea trecută, fiind foarte slăbit și dormind rău, iar la rugăciunea de dimineață, cu mintea liniștită și multă evlavie și cu o mișcare spirituală care predispunea spre lacrimi. După ce m-am sculat, m-a părăsit de două ori senzația deslăbiciune; apoi, când să merg la liturghie, în timpul rugăciunii, evlavie; și când mă pregăteam să mă îmbrac, de asemenea, fiind înclinat să plâng. La liturghie, cu evlavie neîncetată și slăbiciune și cu diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
șgustț, împreună cu neîncrederea că voi afla har la Preasfânta Treime; într-atât încât, reîntorcându-mă la rugăciune - și se pare că am făcut-o cu destulă evlavie - sfârșitul a fost cu multă dulceață și savoare spirituală. Apoi, dorind să mă scol cu gândul de a amâna masa și căutând să nu fiu deranjat până ce nu voi fi aflat șce doreamț, am simțit din nou căldură și evlavie în a lăcrima, îmbrăcându-mă cu gândul de a posti timp de trei zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
părea Maiestății dumnezeiești mai bine. A PREASFINTEI TREIMI 31. Luni ș3 martieț - La rugăciunea obișnuită, la ora a zecea 1, multă evlavie, fără nici o mișcare sau tulburări, și cu o oarecare durere de cap; într-atât încât, neîndrăznind să mă scol ca să spun liturghia fără a mai dormi puțin, apoi, sculându-mă la ora a paisprezecea 2, aflându-mă greoi, nu mă simțeam nici bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ș3 martieț - La rugăciunea obișnuită, la ora a zecea 1, multă evlavie, fără nici o mișcare sau tulburări, și cu o oarecare durere de cap; într-atât încât, neîndrăznind să mă scol ca să spun liturghia fără a mai dormi puțin, apoi, sculându-mă la ora a paisprezecea 2, aflându-mă greoi, nu mă simțeam nici bine, nici rău, nici șnu știamț cui să mă încredințez; în cele din urmă, îndreptându-mă mai mult spre Isus, la rugăciunea pregătitoare, în odaie, am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ÎN EGIPT, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,13-18. 1. Primul. Irod voia să-L ucidă pe Pruncul Isus, și astfel i-a ucis pe cei nevinovați; iar înainte de moartea lor, îngerul l-a îndemnat pe Iosif să fugă în Egipt: („Scoală-te, ia copilul 1 și pe mama lui și fugi în Egipt”). 2. A plecat în Egipt (Iar el, sculându-se noaptea, a plecat în Egipt). 3. A rămas acolo până la moartea lui Irod. 270. DESPRE ÎNTOARCEREA LUI CRISTOS, DOMNUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
i-a ucis pe cei nevinovați; iar înainte de moartea lor, îngerul l-a îndemnat pe Iosif să fugă în Egipt: („Scoală-te, ia copilul 1 și pe mama lui și fugi în Egipt”). 2. A plecat în Egipt (Iar el, sculându-se noaptea, a plecat în Egipt). 3. A rămas acolo până la moartea lui Irod. 270. DESPRE ÎNTOARCEREA LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, DIN EGIPT, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,19-23. 1. Primul. Îngerul îl îndeamnă pe Iosif să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
noaptea, a plecat în Egipt). 3. A rămas acolo până la moartea lui Irod. 270. DESPRE ÎNTOARCEREA LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, DIN EGIPT, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 2,19-23. 1. Primul. Îngerul îl îndeamnă pe Iosif să se întoarcă în Israel („Scoală-te, ia copilul și pe mama lui și mergi în pământul lui Israel”). 2. Ridicându-se, s-a întors în pământul lui Israel. 3. Pentru că în Iudeea domnea Archelaos, fiul lui Irod, s-a retras la Nazaret. 271. DESPRE VIAȚA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rău tot că și înainte”. Își urmărește organic asaltul bolii asupra organismului și conștientizează că trupul și voință devin neputincioase: „Deși învăț, dar nu-mi ajuta la nimic, căci rană din inimă nu mi-o poate vindeca nimeni” [...], „... m-am sculat, păream dispus, dar tot pesimist, nu mi-e bine, n-am pofta de mâncare, e jale. N-am gust de nimic”. „Am calități dar nu știu să le întrebuințez, sunt capabil de multe lucruri, dar boală mea e mai puternică
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și nu-i găsesc leac, mă voi duce poate la un doctor. Sunt f. enervat” (p. 20). Urmează un tratament medical și, când nu se simte bolnav, face progrese la învățătură, este optimist, vesel, face plimbări: „sunt bine și mă scol în fiecare dimineață cu surâsul pe fata” (p. 22), „foarte rar mă mai apucă câte o durere de cap”. Concluzia, formulată în scrisoarea din 23 martie 1931, este dureroasă și pentru el și pentru părinți: „Sunt veșnic sclavul obsesiei de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
masa de lîngă fereastră. Mihai, zău că mă supăr! E-aproape și-un sfert... Livia a ajuns lîngă pat și trage plapuma de pe mine: simt răcoarea ușii întredeschise lunecînd ca o înviorare peste trupul meu. Bine, bine, iubito, mormăi, mă scol! Mă ia de braț și mă ridică. Oboseala, mormăi, sprijinindu-mă de ușă, m-a ajuns oboseala. Ia să nu mai alergi toată ziua ca un cal, că, de cînd te știu, tot obosit te știu. Hai, intră în baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
greu în sus mîneca groasă de azbest. Al naibii de greu mai trece timpul! Să vezi pe la ziuă ce bine-o să fie! se bucură Vlad rîzînd strîmb. O să dăm mereu aceleași comenzi și-o să facem pe noi de frig. Vorba ceea: scoală-te, bea apă; culcă-te, fă pipi. Am eu un prieten care-și tachinează băiețelul cu vorbele astea. Știi ceva bancuri noi? De bancuri îți arde?! mă mir eu, potrivind scaunul în fața pupitrului. Cum crezi c-o să ne alungăm somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
auzeam cum viscolul urla pe sub streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu din pat, beam o cană de apă din căldarea pusă pe un scăunel sub icoane, ieșeam pe ceardac să fac pipi cîinele nici nu se mișca; dormea făcut covrig -, apoi alergam repede în cameră și mă băgăm sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
separator, spun, căscînd din nou. Scuză-mă! Sînt tare obosit... "Separator"?! se miră Fulvia. Ia stai: care-i numele tău? Vlădeanu. Fulvia începe să rîdă: Ca să vezi! Cu tine m-am certat azi, deci... Pentru separatorul tău trebuie să mă scol mîine la cinci. Nu mai e nevoie, surîd eu. Separatorul a fost deja pornit. A fost o avarie azi la o instalație, s-au mobilizat forțe și s-a încheiat totul. Vorbești serios?! se bucură Fulvia. Pe cuvînt! Aaah! oftează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima mea, Mangalia toată la picioarele tale. Te sărut, Mica! Mamina 5/1947 2 octombrie, joi, 1947, București Monica mea dragă, Am sosit acasă miercuri seara la 11½, sculată de la orele 4½, cu un personal ce părăsea cu regret Mangalia sidefie și albastră. După telegrama Lisettei, n’am mai putut sta; voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile tale. Am călătorit bine și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
discutat. Vezi deci că nu pierd din interesul literar. Andrei vrea să deschidă o anticărie și Ion nu mai poate merge la liceu, din cauza lui Cioflec. Nu râde de vălmășala în care ți-am dat [ex] abrupto veștile; m’am sculat de multe ori de la biurou și mi am pierdut șirul ideilor. Și asta, tocmai când îți vorbeam de literatură și Baudelaire. Azi am suportat greu dumineca și m’a melancolizat. Cred că iar încep să slăbesc și mă simt slăbită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
primit scrisoarea la ora 5½ și am citit-o la 10½, apoi când nici nu se făcuse încă 12 (miezul nopții), apoi la 2½, apoi am căzut într-un somn greu până la 7 fără 10, când a trebuit să mă scol ca să mă duc la școală. Draga mea, mi-e inima grea și tristă; îmi lipsești; te ador; nu reușesc să scad intensitatea durerii și singurătății mele. Curti îmi face iar de-ale lui: mi-a trimis cele două odrasle, mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lumină și de flori de toamnă românească, căci pământul rămâne mereu bun și al nostru, și florile lui lumi nează acum încăperea întreagă. Mâine dimineață la 8½ trebuie să fiu la școală. La ora 10 mă gândesc: acum s’a sculat Monica, acum trebăluește prin casa ei! Mamie drag, te rog nu spăla singură lenjeria ta; va ajunge une loque sordide, și nu e bine și nici nu merge cu tine. Aștept evenimentul adev[ă ratului] Curti ca să pot să-ți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ședința profesorilor membri de sindicat. Vezi că după-amiezele îmi sunt foarte pline, dacă pui la socoteală și lecțiile particulare. Îți scriu, așadar, în pat; e ora 8 dimineața; astăzi e joi și sper să n am ore sâmbătă. M-am sculat din pat să mă duc la bucătărie; am pregătit pentru prânz: budincă cu brânză și smântână, adusă de la Slatina, și friptură de gâscă înfundată, brânză și struguri Slatina, aici kg. e acum 58 de lei, vin Slatina. În cinstea lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scară. Apoi masa și pe urmă, fără radio, fără citit, intrarea în pat. În noapte 10½- 11, un telefon fără glas, care mi-a amintit timpurile bune când tu erai acasă. Și acuma a bătut ceasul 8½. Trebuie să mă scol; îmi încep activitatea, ca întotdeauna, cu tine alături, prezentă și atât, atât de departe. Numai de ți-ar sosi scrisorile! Poetul nostru își clădește o casă extraordinară la mare, în vederea verii viitoare; acolo va putea citi pe Baudelaire în toată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ba nu, acum treizeci; era frumos ca soarele, de o frumusețe de frescă grecească. [...] O să-i dai vești despre Cella, Pica, Riri etc. [...] Marți, 18 noembrie [1947] Mâine. Mâine de dimineață voi cânta în surdină la 6 ½ când mă voi scula, cu nasul în perină, happy birthday to you, voi săruta rând pe rând fotografiile, întâi pe cea de trei ani, apoi pe cea de la mare, apoi pe cea de la [Studio] Color, și la urmă pe cea din passe-port: fugara. Mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de căldură, de amintiri și atracție spre batrânețea ce parcă mă prindea ușor-ușor. Când a venit porția de mâncare modestă și a apărut ca în basm o măsuță mică, curată, cu un rond de servietă și două tacâmuri, m’am sculat, am trecut prin curtea mare, îngrădită de ziduri peste care nu poți vedea și în care creșteau de-a valma trandafiri sălbateci, crăițe ofilite și buruieni, grădină ce prelungea vraja de casă bătrână, părăsită. Am ieșit iar prin ploaie (și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într’o nebuloasă concretă și estompată; ceva opalin: erai în casă. Noaptea am pus paginile sub pernă și am dormit cu mâna pe ele și s’a încercat un vis cu tine, vag... când începuse să se precizeze, m’am sculat. Nu te-am visat niciodată, cred. Și ce e mai ciudat, ți-am mai spus, nu te pot contura, concretiza. Când mă uit la fotografiile tale, e ca și când, halucinant, mi se rupe vălul ce ne desparte, vălul dens, și o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aiurită, mai zăpăcită, îndoindu mă de inteligența mea, de capacitatea mea de înțelegere. Ieri m-am ascuns în spatele unei doamne, de frică să nu mă asculte. [...] 58/1948 13 iunie [1948], duminică, ora 7 seara Draga mea, ce grea duminică. Sculată la 6 dimineața, am plecat la școală pentru munca voluntară de la 8 la 10½; de la 11 la 2 conferință și seminar politic, de la 3 la 6 iarăși muncă voluntară la școală. Când m-am întors acasă, mama lui Mircea [Eliade
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]