6,626 matches
-
am râs atât de ascuțit, încât mi s-a făcut mie însămi pielea de găină. 24 decembrie O voce necunoscută de bărbat la telefon îmi spune „Servus, Reghina!“ și îmi face urări de Crăciun. Desigur, o greșeală. Îi întorc cu simpatie urările, iar la sfârșit îi spun și eu „Servus“. Apoi, Reghina sarmalelor se duce să supravegheze în continuare cratița, că gazele nu au presiune și aragazul se poate stinge oricând. Mariana CODRUȚ Născută în 1956 în localitatea Prisăcani, județul Iași
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
albul perfect al pantalonului care le strânge bine fesele. Sordidul apărea în dificultatea de a avea o aparență atrăgătoare. În comunism, atracția sexuală este sau ar trebui să fie științific programată, ca în Brave New World, nu lăsată la voia simpatiilor și antipatiilor aleatorii. Femeia cochetă era un produs al capitalismului decadent și o femeie supusă... ochiului masculin. Femeia comunistă trebuia să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui (pe celălalt, lipit de podea, își sprijinea corpul) și să stau dreaptă și cu mâinile în sus, ca o statuetă a libertății, ca un porumbel al păcii încordat, prinsă bine de picioare de brațele lui destul de puternice. Horor. Toată simpatia mea pentru el a dispărut din cauza tălpii mele care nu se simțea bine pe genunchiul lui. Talpa mea de fetiță încă pe genunchiul de aproape bărbat al acelui băiat, cu scopul de a servi drept ornament într-o ikebană organică
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe mine ca și copil, o carte pe care am recitit-o de multe ori și care mi-a marcat destul de mult drumul în viață. Tot în acea perioadă simpatizam (eram ,,îndrăgostit”) o colegă cu numele de Victorița, iar această simpatie se manifesta prin faptul că mergeam în spatele ei și o trăgeam de codițe. După clasa a doua îmi amintesc de un amănunt interesant: o verișoară mai mare tocmai terminase clasa a-IV-a unde se învăța Istoria Patriei, iar manualul ajunsese la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
rîdea și ea. Cristi se ținea de burtă. — Care dintre ei vreți să vă dirijeze ? întrebă ea clasa. — Cristi ! Cristi ! strigară toți în cor. învățătoarea se purta tot mai ciudat cu el, ba îi făcea lucruri urîte, ba îi arăta simpatie. În aceste din urmă cazuri, Dănuț uita de toate celelalte și vechile certitudini puneau iarăși stăpînire pe el. Cel mai frumos a fost atunci cînd au ajuns la matematică la operații și elevii trebuiau să inventeze probleme. Tovarășea îl admira
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în parc să-și încânte privirile cu arborii ornamentali și cu florile multicolore, să inspire în voie aerul proaspăt și parfumat, întâlnea la tot pasul foști colegi, cunoscuți, foști elevi, avea cu cine schimba o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor veniți aici cu părinții sau bunicii, încercând astfel să-și stingă dorul de proprii nepoți, aflați la mii de kilometri distanță de țară. De câțiva ani, de când suferințele și neputințele s-au înmulțit este nevoit să
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
31 decembrie 1956, la 82 de ani) convorbea cu Perrault și Descartes, cu Musset, Zola, Rostand, Richepin, Proust și Anatole France, cu Romain Rolland, François Mauriac, Francis Carco, Paul Valéry, cu Pierre Louys și Guyau, cu mulți alții. Privea cu simpatie, pe de altă parte, spre un St.O. Iosif (care locuise câtva timp în Iași); se întreținuse, întâmplător, cu Korolenko care avea rude la Tulcea. Curios e că multe date de biografie externă nu intră în planul evocatorului. Nimic despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nimeni nu-l mai iubește, orașul acesta nefericit. Iar cât despre ieșeni, risipiți în toată țara ca neamul lui Israel între popoare, și umplând lumea cu plângerile și pretențiile lor, nici vorbă că nu se bucură decât de prea puține simpatii. Un mare om politic al nostru a spus cândva, de demult, pe când unitatea noastră națională și politică era încă un vis: "Vreau Transilvania. Dar fără transilvăneni". Cred că sunt astăzi oameni care, vorbind de Iași și ieșeni, își spun tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de alte elemente externe. Dacă închid paranteza aceasta cu relația amatori profesioniști, pot spune că treptat am avut mai ușor accesul în sala de expoziții „Agora”, asta se întâmpla prin anii 96-99, deși trebuia întotdeauna să avem un gir de simpatie și aprobare de la anumiți șefi de la UAP. Oricum a fost o etapă importantă în evoluția pictorilor amatori și naivi din Reșița. Muzeul Țării Crișurilor - Oradea 2002 Din 2001 m-am mutat cu familia la Oradea, datorită problemelor economice pe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ne-am îndreptat cu toții spre restaurantul unde trebuia să servim masa de seară, un loc destul de cald și primitor, unde după ce ne-am potolit fiecare foamea, discuțiile au continuat, formând astfel diferite grupuri și grupulețe formate cum era firesc, după simpatii. A doua zi, fiind și duminică, o zi superbă de toamnă, după o mică plimbare la piață ne-am îndreptat cu toții spre Galerie, unde la orele 12 trebuia să înceapă vernisajul. Zecile de tablouri viu colorate te acaparau cu totul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tendința generală, vom vorbi despre euroturmă. Ce face euroturma? În ultimele săptămâni ale anului 2006, înaintea marelui moment, ea behăie la unison pe tonuri optimis te. Dacă ar fi vorba de câini, am zice că dau din coadă ca să câștige simpatie. Știrile sunt pline de materiale care prezintă realizările revoluționare ale poporului român în drumul spre cele mai înalte culmi de construire a societății europeanocapitaliste multilateral dezvoltate. Combinele și tractoarele muncesc de zor, iar pe fundal se aude o muzică revoluționară
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
îmbunătățit. Îmi voi nota cuminte toate țuțismele lui de operetă, voi considera că fibra poporului român e nuntită cu Duhul Sfânt, voi fi vigilent la conspirațiile pe care cei străini de neam și patrie le urzesc împotriva țărișoarei și, din simpatie subită, voi căuta în garderobă o cămașă verde. Dar voi fi democratic șimi voi depune admirația la picioarele tuturor primadonelor acestui popor. Așa că mă voi îndrăgosti pentru scurt timp, cât țin sărbătorile, de Mihai Gâdea, de Valentin Stan și de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
face concurență vieții. Sunt conștient de romantismul acestei viziuni, însă aș vrea să te întreb dacă putem considera vitalitatea o categorie estetică în cazul filmului de autor ? Alex. Leo Șerban : Hmm, nu știu ce să zic... Cred că, de fapt (cu toată simpatia pentru bietul tău Hazlitt), există formule care ies din uz, și asta cred că este una dintre ele. Nu pentru că ar fi vreo clipă falsă (căci nu e), ci pentru că pur și simplu nu mai numim așa. Nu mai spunem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
avea toate datele unui... film de comandă : povestea despre lupta ilegaliștilor cu regimul capitalist în anii 30 cu comuniști buni și oameni ai Siguranței răi era scrisă de Ion Mihăileanu (tatăl viitorului regizor Radu Mihăileanu), el însuși un evreu cu simpatii comuniste. Sigur pe materialul său politic corect, Pintilie își permite să deturneze obraznic mesajul dorit de autorități printr-o manevră extrem de abilă : se inspiră, pentru partea formală a filmului său, din filmele Noului Val francez. Trebuie spus că, la vremea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
apoi iau telefonul și formez numărul tabloului de comandă de la Sinteză. Salut! Sînt Vlădeanu. Am auzit că m-ai căutat. Ce vrei? Scriitorule, îmi zice el, am auzit că ai fost propus pentru o garsonieră la blocul-turn. Te bucuri de simpatii și sprijin, precum fotbaliștii și eventualele dame de consumație ale șefilor, dacă or mai fi din astea, că-n literatura ta n-am văzut decît femei serioase, în stare să-ți spună "tovarășe" chiar și-n pat. Limitează-te la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
guvern; greva regală va dura până la 7 ianuarie 1946. 22 octombrie 1945 - Gheorghe Gheorghiu-Dej devine președintele Partidului Comunist din România (PCdR), la indicația Kremlinului (înfrângându-i astfel pe rivalii săi Lucrețiu Pătrășcanu și Ana Pauker). 8 noiembrie 1945 - Demonstrația de simpatie organizată de PNȚ și PNL cu ocazia onomasticii Regelui se transformă într-o răscoală spontană (reprimată în aceeași zi, după sângeroase lupte de stradă) împotriva guvernului Groza. 6-17 mai 1946 - Procesul mareșalului Antonescu și al colaboratorilor săi, numit sugestiv „Procesul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zile ne astupă ochii, urechile, nările și dinții cu nisip fin, cernut mărunt. În barcă, izbită furios de vânt, am făcut cea mai bună plaje a zilelor din urmă. - Te înștiințez că de acum înainte când îți voi vorbi de simpatia lui Mihai, de acum 2 ani, de la Mangalia, o voi numi Lucia. - Irène pleacă mâine. Ei i-am încredințat scrisoarea de mai sus, ca să o dea lui Cosmescu, luni, la minister. - Cu acest „intermezzo“ reviu la jurnalul de... bord. Deci
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Curti nu mai vrea să vină? Îl așteptam la masă cu pateu de ficat și friptură de gâscă (Slatina). Mi-a lipsit mult, în momentele grele din săptămâna trecută, mai bine zis de acum două săptămâni, o prezență sigură de simpatie și ajutor. Acum, acalmie. Draga mea, iubită mică și dulce, mă gândesc mereu la tine, obsedant, cum sorb aerul. Mereu alături de tine, cu încredere, cu nădejde că tot ce vei face, vei face mândru, loyal (sic) și vrednic pentru noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sau nu au venit scrisorile? Ai primit Rev[ista] Fund[ațiilor] Reg[ale]? Ai terminat odată o scrisoare cu recomandația: „Fii prudentă, fii prudentă, fii prudentă“. Îți întorc același sfat: în atitudine, în vorbe, în alegerea prietenilor, în discuții, în simpatii. Ce mult îmi pare rău că ești atât, atât de departe. Te iubesc mult, Mamina II Duminecă ora 4½, 9 noembrie [1947] Aștept începerea ședinței cu caldul simțământ pe care mi-l cunoști, de la plecarea ta, pentru această manifestare care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că sunt liberă, că sper să fi aranjat cum trebuie singurul lucru care contează: situația mea în partid. Mi-am pierdut gradul politic (responsabil de grupă, adică un fel de „caporal“), am rede venit simplu soldat, dar mă bucur de simpatia a doi mari șefi de ai mei, ceea ce e imens. Mi-au dat voie, [chiar] m-au îndem nat să fac contestație în legătură cu mobila, și au să inter vină prin sindicat ca să obțină mărturia unor foști colaboratori ai tatei cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
luminat întreaga față și, brusc, pare că a întinerit cu zece ani - și, spre groaza mea, mă trezesc să-mi trag nasul din nou. Pe scaunele din apropiere stau două fete în blugi, și una dintre ele îmi zâmbește cu simpatie. — Sunt foarte drăguți, spune. — Nu credeți că, dacă oamenii ar avea lângă ei familiile, s-ar face bine de o mie de ori mai repede? zic cu ardoare. Spitalele ar trebui să aibă camere de oaspeți la fiecare etaj. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
perfect normal. — Normal? — Da! Toate miresele se ceartă cu mamele lor în legătură cu nunta. Nu ești singura, Becky! O privesc nedumerită. Ce-a zis? — Și înțeleg perfect ce înseamnă toată presiunea asta pe care o simți asupra ta. Mă privește cu simpatie. Cu atât mai mult cu cât tu și mama ta ați fost întotdeauna foarte apropiate. Deci Christina crede că... Am revelația subită că așteaptă de la mine un răspuns. — Ăă... da! zic, înghițind în sec. A fost destul de... dificil. Christina încuviințează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
viața mea cu tine. — Sunt total de acord. Haide, Becky. Îmi ia mâna și eu îl urmez, împiedicându-mă ușor de covor. Chipul lui Elinor zvâcnește iar și, spre stupefacția mea, pentru prima oară în viață, o privesc cu ușoară simpatie. Pe care însă, în clipa în care îi întoarcem spatele și ieșim cu pași mari din apartament, mi-o înăbuș instantaneu. A fost cât se poate de rea, atât cu mine, cât și cu părinții mei. Merită din plin. Coborâm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și chiar xeno- cidul ritual (vezi capitolul cu acest titlu). Cred că există o diferență Între „ospitalitate” și „toleranță”, cel puțin pentru mentalul colectiv românesc din epoca modernă. Ospi talitatea este un fel de „toleranță mai frivolă”, un sentiment de simpatie care nu implică obligații de principiu (legiferate sau insti tuționalizate) și care se manifestă doar din când În când, pe perioade scurte de timp. Este o comuniune „la bine”, o generozitate convivială, care include mâncatul și băutul Împreună. Nu este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Jidul nu e om”)"/>. Și un intelectual evreu ca Felix Aderca făcea elogiul „in-dife- renței” etnice. La sfârșitul anilor ’30, Aderca nu-i blama doar pe antisemiți, ci și pe filosemiți, despre care - spunea el - „se vorbește mult prea bine”. „Simpatia, atracția, afecțiunea pe care le exercită evreul asupra unora nu e, În ochii mei, o satisfacție și nici un temei de liniște sufletească. Cei ce declară explicit și chiar cu bună credință că Îndrăgesc neamul nostru Înaintea tuturor celorlalte sunt și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]