6,281 matches
-
Șase sute de lupi“, mârâi printre dinți Sertorius Macro în timp ce părăsea adunarea, care trebuia să efectueze votul secret. Lupii aceia, cum spusese atât de elocvent Tiberius “înainte ca mintea să i se întunece“, stăteau ghemuiți în scaune; părea ceremonia unei alegeri solemne. „În schimb, e o capcană ca să-și smulgă unul altuia prada din gheare, ca lupii marsicani.“ Așteptă dincolo de ușă, dispunându-și în ordine cohortele. Între timp, tot mai mulți oameni se adunau în jurul Curiei. Potrivit previziunilor lui Macro, senatorii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
salutului și anunțului prefectului cu rigoarea oficială, însă imediat, dintr-un impuls tineresc, îl îmbrățișă. Și văzu că - semn neîndoielnic al puterii sale - ochii luptătorilor străluceau. În jurul lui se adună escorta imperială, care îl separă de ceilalți. Un cortegiu lent, solemn, porni pe drumul spre Roma cu cenușa lui Tiberius, căruia astrele îi preziseseră că nu va intra viu în capitală. Gajus Caesar, princeps proaspăt ales, înconjurat de atleticii Augustinieni cu platoșe de argint, îl însoți așa cum, cu douăzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngrozitorului proces împotriva Agrippinei și a fiului său, Nero? Dar ale celor împotriva lui Drusus, și a tribunului Silius, și a lui Tatius Sabinus, și... Printre judecătorii și martorii acelor procese se ascundeau senatori prestigioși, respectabili, care acum, așezându-se solemn în jilțuri, își dădeau seama că sunt lipsiți de apărare. „Suntem expuși răzbunării unor adversari pricepuți, pe care nu-i cunoaștem“, se gândeau ei. „Cei ce au documentele acelea le vor arunca pe masă la momentul prielnic...“ Încercau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Se știa totuși că anunțarea unor măsuri liniștește adesea poporul, ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și ei, cu inima ușoară. Iar când un senator se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din vârful buzelor. Se expusese iremediabil în ziua aceea. În schimb, senatorul Annius Vinicianus, având experiență istorică și un spirit caustic, își distra colegii spunând că modul cel mai sigur de a nu realiza un lucru era să-l gravezi solemn pe o lespede. Între timp, entuziaștii populares subliniau că tânărul Împărat nu îl pomenise nici măcar o dată pe Tiberius. Nici ca să-l laude, nici ca să-l blesteme. Singura amintire rămasă în urma lui sunt cei ce se întorc din exil sau ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
postură, cu un braț îndoit - la ampla toga fusa, cu falduri și drapaje complicate, din epoca imperială. Cu toate că toga era o simplă bucată de pânză, aranjarea ei era o adevărată artă ce necesita mâna unui sclav priceput, pentru realizarea efectului solemn pe care îl putem admira în statuile romane din epoca imperială. Până și aceste schimbări discrete li se păruseră exagerate tradiționaliștilor. Celebrul Terentius Varro - care, pe lângă faptul că luptase în numeroase războaie, găsise timp să scrie o Enciclopedie a științelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atunci nu existau imensele edificii ale dinastiilor Flavia și Severiana -, se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina tuturor străzilor. În dreapta ei, în apropiere, misteriosul mons Aventinus, apoi solemna colină Janiculus. Iar în fund, dincolo de fluviul leneș din cauza uscăciunii verii, se ridica mons Vaticanus. „Roma mea“, se gândi Împăratul, „Roma mea, care va trăi peste secole, cu numele meu legat de ea. Din măruntaiele ei de piatră voi ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un somn profund, se trezea cu speranța că se iviseră zorii, descoperea că era încă noapte. Și înțelese că de fapt aștepta să vadă chipul unuia dintre oamenii care o trimiseseră pe mama lui la moarte. Arvilius intră în Curia solemnă, cu marmură strălucitoare, plină de senatori nemișcați, care îi intimida pe ambasadorii prieteni și îi îngrozea pe ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai presus chiar decât ura lor. Dintre optimates, nici unul nu îndrăzni să vorbească primul. Împăratul lăsă tăcerea să se consume, apoi se ridică, și mulți oftară ușurați. Spuse că a constatat, spre dezamăgirea lui, că și printre ei, cei adunați solemn acolo, existau mulți ce susținuseră niște acuzații pe care le știau false și pe care Tiberius probabil că le crezuse adevărate, mărturisiseră fapte despre care știau că nu se întâmplaseră și condamnaseră oameni pe care îi știau nevinovați. Discursul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar lumina cerul. Marea corabie de aur îi capta reflexul pe dale, balustrade, metopele în formă de animale, suprafața netedă a coloanelor, basoreliefuri și statui. Din grădina vilei o puteai vedea ivindu-se puțin câte puțin, ca și cum ar fi apărut solemn din apă. — Privește, îi spuse Împăratul Miloniei, parcă un zeu ar crea-o chiar acum. Se îndreptă spre puntea de îmbarcare, îndepărtă escorta cu un gest care spunea că vrea să fie singur și, liber cum nu mai fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
domniei lui Tiberius, nimeni nu știa unde se afla Împăratul. Vestea despre complotul eșuat veni ca un uragan. Faptul că intervenția Împăratului fusese extrem de rapidă fu confirmat de puținele zile care se scurseseră între plecarea sa de la Roma și riturile solemne îndeplinite de fratres arvales pentru a aduce mulțumiri zeilor care îi apăraseră viața. — S-a apărat singur, comentă Callistus, pentru prima oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clasică -, avea să fie evocată de-a lungul secolelor. Scrierea istoriei consta adesea în reluarea unor mituri, a unor citate sau în copierea unor texte. În plus, era o activitate masculină; glasurile femeilor erau înăbușite cu dispreț. Zeci de istorici solemni și austeri, orbi în fața contradicțiilor, au descris acea perversă tragedie a regimului ca pe o pedeapsă obligatorie aplicată de un tată nobil fiicei sale „desfrânate“. Vila din insula Pandataria. S-a descoperit că, pentru a construi portul din insula numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au ieșit la lumină fresce splendide, printre care și cea reprezentând victorioasa bătălie navală din insulele Egade: Augustus stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cum și de ce, acum douăzeci de secole, a fost adusă din Egipt la Roma, traversând o jumătate din Mediterana. Podul cu patru arce s-a prăbușit însă în timpul unei revărsări a Tibrului. După nouăsprezece secole a fost înlocuit cu podul solemn care duce astăzi la San Pietro. O neobișnuită scădere a nivelului apei în timpul verii a scos la iveală, la doar câțiva metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care străbat astăzi grandioasele ruine, jefuite sălbatic, ale colinei Palatinus, unde tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
putea scrie cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a lui Maxim Gorki („Alexei Maximovici Peșkov“, în Facla, an V, nr. 87, 3 ianuarie 1914), cu trimiteri în linia vitalismului nietzschean, vestind apariția unei „noi credințe”: „astăzi e scriitorul celebrat, primit solemn în țara care îl gonise; e filozoful ultimelor doctrine, deși niciodată nu s-a gîndit să profeseze o credință. E frate spiritual - cu toată deosebirea dintre ei - cu Kipling, căci amîndoi simpatizează cu personajele brutale și impetuoase cari nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de astăzi în Elveția neutrală, în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și francezii au «mărșăluit» în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în România: „Succesul ăsta m-a făcut să mă gîndesc la tine și la posibilitatea unei vizite oficiale a ta aici, spre toamnă-iarnă. Ce spui? Am găsit platforma? Relațiile noastre de aici ne-ar permite să organizăm un tam-tam modernist solemn de nuanță franceză. (...) Poate să vii cu cineva de acolo care e cunoscut și el aici, dar să fie francez autentic. (...) Două-trei conferințe, o înscenare teatrală cu o piesă de tine (sic!), aduci și ceva tablouri moderne pentru o expoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice placate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
perete. Nu au vrut să fie nici 9 mai, ziua independenței Principatelor Unite, nici 10 mai, zi care are mai multe conotații în istoria românilor, Pe 10 Mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclama solemn Independența absolută a României, 10 mai 1881 când Principatele Unite au devenit regat, deci o nouă țară pe harta lumii, o țară numită nu Principatele Române, ci România. Nu sa vrut să fie, hai să zicem, de exemplu 11 iunie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de alarmă că totuși oamenii, nu sunt doar niște cifre și pot fi tratate ca atare. Câți dintre groparii acestei țări, prezenți acolo, se mai așteptau să se întâmple așa ceva, când însăși groparul șef de la Cotroceni, le garantase în mod solemn că masele au fost reduse la amorțeală și apatie și nu mai reacționează în nici un fel, chiar călcate pe cele mai dureroase bătături. Au văzut, că de la acest popor blând și răbdător manifestațiile, mitingurile și moțiunile, nu le mai periclitează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
două săptămâni, oamenii din localitate îl văzură pe picioare, arăta destul de bine și se minunară. Fiind în Săptămâna Mare, începuseră deniile. Joi seara este una dintre deniile cele mai importante și anume, citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Nu era așa multă lume. Frusina îl zări pe Petre. La sfârșitul slujbei preotul ieși în față și spuse enoriașilor să mai zăbovească puțin că unul dintre cei de față are să spună ceva. Petre ieși
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Gheorghiu-Dej și-am să discut cu el oficial problema Pătrășcanu! Direct și deschis, în calitatea mea de reprezentant al Partidului Comunist Italian!... Ia ascultați ce scrie aici și judecați singuri... Am să vă traduc... Ascultați cu atenție, le ceru el solemn și își puse degetul arătător pe unul dintre documente, pregătindu-se să citească. Ticu își întoarse pentru o clipă capul spre nevastă-sa și tuși cu tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
secretarul general savura în sinea sa efectul pe care îl produsese cu vorbele sale aparent nevinovate. Ceaușescu își scoase chipiul de general și îl trânti cu năduf pe masă. Eu vă spun deschis aici, în fața dumneavoastră, tovarășe Dej, declară el solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are mai bun și mai înaintat partidul nostru, atunci... Faci cult, Niculae, faci cult!... îi reteză Gheorghiu-Dej vorbele măgulitoare, zâmbind pe sub mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]