6,212 matches
-
sau bucurat de zilele libere și se bucură în continuare de minivacanță. Au venit cu toții cu mașinile, au ascultat muzică, au încins grătarele, sau simțit foarte bine cu familiile sau cu prietenii“ (Realitatea TV); „Faptul că a fost o zi superbă și reușită o dovedește că încă mai sunt bucureșteni care nu se dau duși spre case, ba mai mult, au încins un al doilea grătar pentru masa de seară. Au făcut și ceva mișcare, însă nu prea multă, până a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
aventuri galante. Un seducător mediocru În comparație cu enigmaticul Don Juan, o frumusețe care evită ideile, ca dealtfel și celebrul, dar prea Îndulcitul Hermes al lui Praxitele de la muzeul din Olimpia care anunță o decadență ce nu va mai ști să regăsească superba demnitate a statuilor lui Policlet. SÎnt destine care nu ne propun nimic. Paris rămîne un biet băiat frumos și nimic altceva. Soarele arde atît de tare Încît aș spune ca poate cicatriza orice rană. Mai precis, ar putea-o ajuta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
libațiile se făceau celorlalți zei cu vin curat. Amintindu-mi acest detaliu Îmi regăsesc brusc un surîs al altei vîrste, pe care credeam că-l uitasem. Sofocle mai poate să aștepte. Acum pot să spun liniștit: Don Quijote e trist, e superb și ridicol, dar nu-mi imaginez un tribunal care să-l condamne. Antigona Antigona, se știe, nu s-a mulțumit să-și ducă de mînă tatăl spre Colonos. Ea a avut propriul ei adevăr pe care l-a exprimat presărînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se zice chestia asta de vreo trei ori), descoperă că este good material pentru a-i face un copil... Pictorul se-ndrăgostește de doctoriță sau cel puțin asta ar trebui să-nțelegem din privirile languroase și replica repetată : Ce parfum superb ! (sau super, sonorul filmelor românești fiind ăla care e...). Dar doctorița nu se-ndrăgostește de el : ea nu vrea decât să se distreze și să-l folosească, punându-și în aplicare planul (comunist-fascist) de a-l utiliza la însămânțare... La
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Mădălina Ghițescu (Marilena din filmul celui care nu mai este) ia totuși premiul pentru debut sau tânără speranță. (Mădălina îmi șoptește cochet la ureche că are 29 de ani !) Premiul pentru cel mai bun film european se duce spre Volver, superbul film al lui Almodovar, pe care l-am și nominalizat, și votat. Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii raflează mai multe premii mai mici (scenografie, costume, muzică), Ryna pentru actrița Dorotheea Petre (nominalizată pentru rolul din filmul Ruxandrei Zenide, și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dragoste ce m-a cuprins. Căci odată îndrăgostit de doamna Teona, îmi zic, oare nu devin ținta sigură a cinismului pe care vrea să și-l descopere acuși-acuși?! Ce sînt eu pentru ea mai mult decît șoricelul cu care ea, superba felină, ar vrea să se joace, amuzîndu-se cît e de grozavă?!... Și totuși mă reține un gînd obsesiv -, dacă doamna Teona mă iubește?! Ori, poate, numai mă dorește. Poate... De ce nu?!... Dacă doamna Teona mă iubește, n-ar fi păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
filamentelor de douăzeci. Întîmplarea cu doamna Teona a rămas undeva în urmă, parcă ar fi fost vis. Doar pentru o clipă, în mintea mea, răsună șoapta ei: "...mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă" superbă comparație! Va trebui, neapărat, să mi-o notez și s-o folosesc în vreo lucrare literară, deși acum, știind cine a spus-o, mi se pare falsă. Dar ce importanță are că a spus-o doamna Teona?! Da-da! Iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cele două țigări. Pe urmă a plecat, că era obosit de atâta alergătură prin oraș. Mâine are să aducă, sper, haine pentru Șucuran ca să-i completăm garderoba pe care am cercetat-o astă-seară, după plecarea lui Shaga: trei rochii frumoase, două superbe compleuri, fustă cu bretele și bluză, „bocanci“ Lapaut noi, ciorapi lungi și șosete de lână (trei perechi). Îți dai seama ce trusou și ce bucurie va fi pe ea. Ți-ar plăcea și îți va plăcea melodia „Pentru tine, draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe doamna Râmniceanu luând masa într-un colț cu GB, ale cărui articole le-ai tradus tu; mai erau și Daisy Kern și Bubi G. În orice caz, sunt vreo sută de persoane oarecum cunoscute care profită de vremea asta superbă, făcută din sidef și azur sclipitor. Am stat pe plajă până la douăsprezece și jumătate, apoi toaletă prelungită; pe urmă la Delureanu, tot singură la masa mea, prima pe stânga după obișnuita masă mare; pe rând au sosit: Miracovici, care vrea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Asta sunt: turbure, închircită în mine ca într’o pivniță fără soare, fără umbră, fără ferestre... Tu nu te supăra pe mine din pricina acestei tristeți nostalgice. Fii bună cu tine; apără-te, ferește-te; aibi grije de tine. Fii egoistă superb. Tu, pe primul plan; totul pentru tine. Îmi pare că strigând sumbru și feroce toate astea, te apăr. Scrie-mi; mă gândesc cum să fac să-ți trimet mai repede bani. Fii fără grije. Vor veni. Te vei descătușa de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
8½ la 1½. Câtă vreme se menține timpul bine, totul e lumi nos și clar. De la Poștă, am mers pe Calea Victoriei și pe Bulevard, acasă. Aci, copiii: masă, cinematograf imediat și întoarcerea acasă, copiii au plecat iar, eu am rămas superb singură. Au început să vină Sbur. crezând că e ședință; am stat de vorbă cu Bonciu, care îți predă (sic) complimente, a vorbit foarte afectuos de tine și despre tine. Apoi iar masa, iar copiii, cărora gazda cu care fusesem
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în zdrențe murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera grea, apăsătoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a vorbit extrem de mult de tine și că „Colette avea în programul săptămânii întâlnirea cu tine“. Va veni în cursul săptămânii să afle vești ample de la tine, cu lectură din scrisori, cere ea. A venit Dimitrie cu trei crisanteme ruginii superbe, cu frunze verzi grase ca de smalț; am reînnoit florile din fața fotografiei tale, iar pe cele galbene, în vasul Rosenthal cu reflexe roz-aurii, le-am așezat pe biuroul tău; odaia ta e înflorită ca și când te-ar aștepta. Am vorbit despre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dintr-un capăt în celălalt. Am demolat un mare număr de clădiri și avem acum o Piață Roșie (fosta Piață a Victoriei); am lărgit Bulevardul Colțea, tăind și demolând totul, încât acum se intră direct în biserică; și Cișmigiul arată superb, atât de bine întreținut: s-a cimentat fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eu am să pot să mă aranjez în altă parte, cu mobilele pe care am să le pot lua [din casă] și care sunt ale mele. [...] 12 iulie [1948], marți [...] Am dat la legat toate scrisorile tale într-un caiet superb cu scoarțe de creton, în care am pus și fotografiile tale de la Paris. O să-l am mâine; va fi cartea mea de căpătâi. Te iubesc, Mouette. Încheie repede căsătoria aia „croazieră albă“, dacă se poate. Dar să știi că ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inefabil pe buze, țiganca învinsă o întrebă cu mândrie pe servitoare: «Făcu?» - «Îhî... o fată». Și baba Ioana, înduioșată: «Urzicuța mumii, urzicuță». Era 28 februarie. O mulțime de puișori umpleau curtea, iar Matei, vizitiul, se ntorcea de la adăpătoare cu doi superbi cai ungurești; cum trecea din nou, ducând două găleți pe cobiliță, Mitrana, cărând la rândul ei niște apă caldă, i-a șoptit duios, fără să mai aștepte întrebarea care țâșnea din ochii lui: «Îhî: o coconiță mică». Iar el, lăsând
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
abia] la 55 de ani am creat casa visurilor mele, și încă nu perfect! Tu, scumpa mea, ai înai ntea ta viitorul și tinerețea. Știi, dulcea mea dragă, tot prin acest curier am să încerc să-ți trimit o rochie superbă, de un verde ca jadul, pe care Maria mi-a dat-o pentru tine în contul lecțiilor. Dacă ți-o ajustează croitoreasa, poate că o s-o porți de Revelion. Am să încerc să-ți mai trimit un inel cu două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am dus la vamă. Pachetul de la Christiane, pentru ziua mea, expediat pe 26 noiembrie, a sosit în sfârșit. Am stat [la rând] la vamă și la 1 și jumătate l-am adus acasă, cu o bucurie aproape copilărească. Pantofii sunt superbi. Le-aș fi găsit imediat cumpărător. Îi spuneam unei doamne de lângă mine: „Măcar de ar fi măsura mea“. Atunci, cu voce suavă, a intervenit o altă doamnă, propunându-mi să i-i dau ei, dacă va fi cazul; voia să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
altă doamnă, propunându-mi să i-i dau ei, dacă va fi cazul; voia să-mi dea numărul ei de tele fon. Pe urmă, cum defilam prin fața ghișeelor cu pachetul deschis, au mai venit și alte doamne. Zău că sunt superbi. Am să-i scriu Christianei o scrisoare lungă ca să-i mulțumesc, dar fii tu mesagerul meu pe lângă ea, sărut-o tare de tot și spune-i că în ziua aceea am simțit-o lângă mine, pe stradă, în casă. Am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
minunată ca să răspund scrisorii tale, scumpa mea prietenă de departe. O fac imediat, ca să înnădesc gândurile noastre, fără odiosul interval dintre nota sfâșietoare a strigătului și cealaltă notă, care răspunde chemării. [...] Urna. Și în privința asta, mă deosebesc de Tine. Este superb felul în care vezi tu lucrurile; ai dreptate, ai vrut să-mi alini suferința, ai vrut să pui balsam pe rana mea de burgheză ticăloasă, încremenită încă în vechile prejudecăți, în pofida a tot... Dar eu m-am gândit că destinul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pepit nu ajungea, am dat și câteva benzi de piele roșie pentru cotor. Au să aibă înscrise numele tău mic și anul. [...] c. p. 13 iulie [1950], joi [...] Ieri am aranjat nișa lui Papà. Mătușa Corina mi-a dat un superb brocart catifelat, negru cu auriu. Am capitonat nișa pe cele trei laturi, iar în spate am agățat icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
icoana italienească și crucea, una peste cealaltă; am acoperit urna cu același brocart; deasupra arde candela de aramă lucrată în cloisonné și email negru. Ieri, când am aranjat toate astea cu tapițerul, am dus și patru gladiole galbene - efectul era superb. O simplă carte de vizită, știi care, doar cu numele lui. Draga mea, șapte ani. „Morții se duc repede.“ Dar nu și pentru noi, nu-i așa, iubito? Îi păstrăm, amândouă, o adâncă și pioasă amintire. Ți-am mai scris
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea cu toate astea, mi se prelingeau între gulerul paltonului și gât, făcându-mi pielea de găină, cădeau ca un potop; eram năucă de parcă m-aș fi învârtit în jurul meu, de parcă aș fi avut căpiala oilor. La urmă, o pledoarie superbă a lui Sandu, într-adevăr de înaltă clasă, și amânare cu o săptămână, pe 7, a hotărârii. Rămâne de văzut (și asta se va hotărî) dacă aveam dreptul, conform zecilor de articole citate, să îndrăznesc să fac contestație împotriva unei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuvânt, iar m-am sculat ca să aprind draga de Azurea neagră; trebuia să vină mecanicul s-o aranjeze, să-i ridice fitilul, dar, ca de obicei, a uitat să urce. Însă nu sunt supărată pe el, fiindcă datorită lui am superba sugativă verde - în oraș nu se mai găsește - și hârtie și caiete. Poate din cauza gazului ținut la rece, se degajă de ieri un miros grețos care aseară mi-a dat o amețeală destul de neplăcută. Cuplul, nici nu-l simt; umblă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dansa pe melodii vechi și vom privi apusul de soare. Ce atmosferă de vis! O să trebuiască să ne cumpărăm și un patefon din ăla cu pâlnie mare, să începem să colecționăm discuri pe 78, iar eu să port rochii clasice superbe pentru după-masă. Și poate că lumea va începe să se oprească la noi în fiecare seară, să bea un cocktail. Și vom deveni celebri pentru soiréele noastre rafinate. New York Times va publica un articol despre noi! Da! Ora cocktailului a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]