6,276 matches
-
la întoarcere în prezența comandantului navei, găsi coordonatele stației interplanetare a omuleților verzi și îndreptă „Bourul” într-acolo. În curând, văzură profilându-se prin hublou inelul luminos ce înconjura stația. — Seamănă cu Saturn! zise Getta 2, ce-și pusese o superbă rochie de seară croită la spate în așa fel încât permitea să se observe o părticică din frumosul ei tablou de comandă. — Seamănă - răspunse comandantul Felix S 23 -, dar la ei inelul e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră un asemenea oraș ciudat, unde parcă se adunaseră toate semințiile Universului, rămăsese, aproape fără grai; pe lângă ei treceau fără să-i bage în seamă, într-un du-te-haida neîncetat, saturniene superbe, fără picioare, dar care luptau pentru emanciparea femeii, neptunieni mici, păroși, îmbogățiți peste noapte din vânzarea gustoșilor gogoșari, centauri din Proxima Centauri cu trup de cal și cap de taur, dansatoare lungi, subțiri, de prin părțile Andromedei, ce-și puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în cazul meu e mai complicat, pentru că eu am avut patru mame, fiecare dintre ele interzicându-mi, învățându-mă sau lăudând altceva, dându-mi fiecare daruri diferite sau lăsându-mi povara altor frici. Lea mi-a dat naștere și totodată superba ei aroganță. Rahela mi-a arătat unde se pun cărămizile de moașă și cum să-mi aranjez părul. Zilpa m-a făcut să gândesc. Bilha, să ascult. Nici una dintre mamele mele nu condimenta friptura la fel ca alta. Nici una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi umplu gura cu dinți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
energiile Îngrijirii și poate vindecării scriitorului suferind, care, “Înălțându-se din nou timp de o clipă, pe aripile convalescenței și Încă bântuit de ideea fericită a unei salvări organizate, mai găsi un izvor de elocință pentru a susține cauza unei superbe «maniere târzii», citadela Însăși, după cum avea să se vădească a fi, a reputației sale, fortăreața În care avea să Își adune Întreaga comoară.“ Era un vis recurent al lui Henry Însuși, menit să se Împlinească după ce se va fi ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți superb, straturile de flori din parcuri incendiate de culori. La Salon des Indépendants era deschisă o expoziție controversată, iar la Comédie Française juca un Mizantrop excelent. Timp de câteva zile, În mod neobișnuit pentru el, Henry nu scrise nimic, nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și invitata ei, actrița Lily Hanbury, nu Își părăsiră loja În pauză. Era loja specială a lui Florence Alexander, rezervată Întotdeauna pentru ea la premiere, cu o priveliște excelentă asupra scenei și a sălii. Un decor minunat, Florence, și costume superbe, ca Întotdeauna, spuse dra Hanbury. Ai contribuit cumva la rochii? — Da, le-am dus lui Savage și Purdue niște desene din epocă, să le dau idei. Și, ca de obicei, am aprobat materialele și culorile, să fiu sigură că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oarecum condescendente. Cu toate acestea, În cartea sa, Moscheles se prezentase, poate prea insistent, drept un prieten devotat. În prefața sumară descria felul În care primise vestea morții lui Du Maurier În timp ce corecta șpalturile pentru carte, la Veneția. „Lumea mea, superb Însorită, s-a pierdut pe neașteptate În Întuneric. Omul cel mai ușor de iubit dintre toți, a cărui prezență era suficientă pentru a face ca viața să merite trăită pentru toți cei apropiați și dragi lui, dispăruse dintre noi.“ Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt Iașii între occident (de unde au luat eleganță, maniere, stiluri arhitecturale noi-vezi Luceafărul) și ceea ce este mai frumos și mai pur din ceea ce este românesc. Un oraș cu viață de noapte, viață de zi, muzee neprețuite și, mai nou, falnicul, superbul Hotel Europa al oglinzilor. Ghidul Iașilor nu va fi niciodată complet. Starea aceea de frică și neliniște datorată liniștii prea mari dintr-o zi de vară în care se făcu frig. Drama omului ce trăiește fără diversitate. Drama celui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el reprezentativ. Palatul Culturii, superbul palat, teatrul modern Luceafărul, hotelurile Orizont și Moldova, magazinul Moldova sunt partea cea mai pitorească și mai îngrijită a Iașului, Iași orașul pe care îl iubesc. Biserica Bărboi mi-e familiară, scumpă și prețioasă. Iar Trei Ierarhi e o bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zic. Cred că ai dreptate. Faci tu pregătirile? Îhm. Petrecurăm câteva ore minunate împreună, până veni timpul să mă pregătesc pentru petrecere. Nu uita să-i scrii prietenului tău pe felicitare, spusei înainte de a intra în cameră. Când ieșii arătam superb. Coborâi scările să primesc îmbrățișarea lui Angi, care mă aștepta deja cu mâinile întinse. Cum îmi stă? Ești încântătoare. Purtam o rochie nouă, bleu, lejeră, scumpă poate puțin cam extravagantă la croi, dar nu indecentă. Îmi scotea în evidență nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce mă evită toată noapte. Însă când mă duse acasă, deși tăcu, se uită la mine cald și îl simții aproape. Felicitări, Irin, ai fost minunat de talentată, îmi spuse Amèlie, pupându-mă pe obraz cu atenție. Mulțumesc. Ce balerină superbă, spuse o a II-a persoană. Și tot așa, printre felicitări avui timp să mă uit și la Angi. Era cu Amèlie, dar mă privea pe furiș pe mine, știam că sunt doar eu în gândurile sale. Și, deși Amèlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi este simpatică. Îl privii de atunci pe Angi cu mult drag, și cu încredere întărită. Mersei să salut și grupul Eduard, Françoise, Hélène și Charles. Felicitările noastre, Irin. Nu numai că ai dovedit un gust extraordinar în organizarea acestui superb eveniment, dar ești și talentată. Vă mulțumesc din tot sufletul și aș vrea să profit de ocazie pentru a vă invita la un alt eveniment de acest gen, o cină ce va avea loc săptămâna viitoare. Nici nu te gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Totuși, de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe jos. Mă numesc Anca Negru. Într-o noapte, plecai fiind tristă pe viață (citisem și împărtășisem o poveste din "Aventura IV" scrisă de Purcaru Anca). Din multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de atunci l-a privit tot cu suspiciune, doar în caz că s-ar răzgândi. Însă nu o făcu. Totuși, deși la despărțire își dădură mâna, amândoi mințiră în privința destinației. Nemuritorul 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City-ul. Superb. Superbă era și noaptea respectivă. Însă rupsei magia și plecai spre casă, pe jos. Mă numesc Anca Negru. Într-o noapte, plecai fiind tristă pe viață (citisem și împărtășisem o poveste din "Aventura IV" scrisă de Purcaru Anca). Din multe posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poate să fi văzut o sabie ascuțită. Tăioasă. Să o fi atins încet. Și să fi apărut el. Și să-i fi pus acea sabie la gât. 1998 Priveam de la ultimul etaj al Tower-ului N. Y. City ul. Orașul era superb în acea noapte. Deasupra cerul senin pe care se vedeau stelele, dedesubt clădirile înalte, zgârie norii, imensele edificii nu a m-au impresionat de mică, luminat, plin de viață (orașul ce nu doarme niciodată). Câte filme nu văzusem cu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noastră.) Privesc la miezul nopții New York city-ul. E luminat și plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plin de viață. Nu contează ce-am trăit. Trăiesc ce vreau, și povestea o ia mereu de la început când vreau eu. Deși luminile mă îmbracă, (îmi amintesc de acele rochii superbe, diafane, peste care prințesele, contesele își puneau rochii groase, superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un elicopter. Ce? Da, haide, haide, glumi, eu vreau să fie totul o surpriză. Am pregătit ceva foarte frumos. Promit. O.K., râse. Nu mai întreb. Nu era pic de tensiune. Atâta vreme cât evitau să discute despre unde merg, purtară conversații superbe. Doru remarcă ce bine se potrivesc. Am studiat și eu acolo. Doar lucrăm în același domeniu, nu? întrebă Doru. Și nu ne-am întâlnit! exclamă Amanda. Ca să vezi! Ce coincidență de perioada în care-am studiat, noi ne cunoaștem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi putut fi. El e infinitul din care facem toți parte. Pentru hinduși e clar: acel infinit e singurul adevărat(toate lucrurile merg conform unei Mari Înțelepciuni ). Restul e o aparență. Însă noi ne încadram până la urmă intr-o natură superbă și exactă, cu un timp exact și o viață de trăit. Să fim fericiți, iar dacă nemurirea există, o vom găsi. Iar de nu, poate că cineva își va închipui infinitul, și, simțindu-l (lucru ce va ține la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să-i desfac șlițul. Nu aici. Și de n-ai spus până acum? Acolo, îmi arată o casă. Mă ia în brațe și zburăm amândoi. Intrăm prin fereastră direct în dormitor. Nu aici. În living. Bine. Coboram scările. Totul e superb: culorile, obiectele. Există o magie, o vrajă frumoasă. Mă încântă. Facem dragoste și îmi place. E deosebit. Iar când terminăm mă transformă. De atunci ne mai vedem. Însă eu pot să stau la soare, la întuneric, și sunt mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
putea fi singurul pământean de pe la noi care-a cutezat să se aventureze până în viziunea tinerilor tâlhari optzeciști... răzbătu vocea cărnoasă și molatecă a unui bagaj crem și delicat cunoscut sub numele de Gabi cel Norocos. Era confecționat dintr-o superbă piele întoarsă. Rezervat și șters, arbora un facies de bagaj înspăimîntat. Purta printre semeni o expresie schimonosită, de necuprinsă durere, contrazisă pe loc de dexteritatea cu care captură trei din cele patru furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Războiul Troiei acest baraj. - Șaptezeciștii, în schimb, lasă-te păgubaș. Au fost și puțini și bețivi! - Deh, poate erau ei, vah, și puțini și bețivi... Totuși jetul urieșesc al rinichiului celui mai talentat dintre ei a putut traversa, într-o superbă boltă de peste patruzeci de metri, blatul mesei de la care a fost iscat. Jetul de urină străbătând terasa de vară a Uniunii Scriitorilor. Zidurile Palatului Monteoru. Spațiile verzi. 34 DANIEL BĂNULESCU Dintr-o dată, pielea de căprioară de pe trupul meu - mărturisi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin-nainte deasupra contururilor unor ciorapi mătăsoși și electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite reflectîndu-se în acel galantar cel puțin patru hibe, dar când, în cele din urmă, pașii unei tinere superbe, șatene, se suprapun perfect, fie și-o clipită, unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie în vitrină, intră în magazin și, de toată chenzina, târguiește un balot de ciorapi Rendez-vous. Ce dacă? Știe că n-are ce pierde. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
toată viața - două biete bătrâne se vor ruga pentru tine. Nu te duci, te prezinți, diseară, la mine, cu patru sute de lei. Am verificat, au patru L.P.-uri d'ale tale, o să vezi tu pe care... Au și o sculă superbă, trăznită, ai să vezi tu ce fel. Te pup dulce pe fildeș și trăznește-le o piesă dintr-alea și în numele meu... Dacă Andra vine la cinci și eu apar tocmai diseară la zece... Dacă află pe unde-am cântat și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]