8,562 matches
-
restul lumii are nevoie de o reconsiderare profundă. Mînia, frica și resentimentele au luat locul admirației și respectului de care se bucurau pînă de curînd americanii. Percepția oamenilor s-a schimbat mult. În Iran, un american e întrebat de o tînără: "Cum este să trăiești într-un stat teocratic?" Șapte ani de retorică inflamată și maniheistă din partea Administrației Bush au transformat războiul împotriva terorismului într-unul contra Islamului. Generali, pastori, politicieni, toți cei care au vorbit despre o "bătălie spirituală împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
actualei Germanii sunt indiscutabil de natură economică și geostrategică. Într-o perioadă plină de bulversări, geoeconomia a înlocuit geopolitica. Germania este principalul partener comercial al țărilor centrale și est-europene și factorul principal ce poate stimula prosperitatea acestora, ca și consolidarea tinerelor "democrații de piață". Investițiile, profiturile și locurile de muncă germane depind, în bună măsură, de această colaborare, în condițiile în care aproape o treime din populația activă germană lucrează pentru export, iar Germania reprezintă primul exportator al lumii (în 2008
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pricepe mai mult din nuvelă, în lumina descoperirilor fizicii din zorii secolului XX72. Entuziasmul relativiștilor eminescieni a fost temperat, se pare73, chiar de A. Einstein însuși. Savantul a primit o scrisoare în 1928 de la o ferventă cititoare a operei eminesciene, tânăra Melania Șerbu, care scrisese la destinatar "domnului Profesor Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin" și atât. Brașoveanca îi propune omului de știință lectura nuvelei Sărmanul Dionis în cheia teoriei relativității restrânse (1905). Răspunsul lui Einstein nu va întârzia: "Mult stimata
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Anglia cutumă a perioadei elizabetane -, "exilîndu-l", treptat, către alte spații geografice, cum ar fi Italia și, ulterior, Balcanii), în familia Ducilor de Calabria (Ferdinand și fratele lui, Cardinalul). Aceștia sînt preocupați de păstrarea intactă a statutului de văduvă de către (altfel) tînăra lor soră, Ducesa de Amalfi, nu neaparat din rațiuni morale (deși amîndoi le proclamă insistent, în discursuri pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tot ceea ce le trebuie. Totuși, dorește ca guvernanta pe care o angajează să fie, în totalitate, responsabilă pentru educația lor, el refuzînd să fie deranjat cu vreo problemă. Cei doi copii (frate și soră), bizari, enigmatici, o vor atrage pe tînăra derutată în aventura vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
binefăcătorului lui enigmatic. Deși Joe este îngrozit de propunere, Pip acceptă fără să stea prea mult pe gînduri. În sfîrșit, cel de-al patrulea "stadiu" se suprapune, la limită, cu această reacție neașteptată a protagonistului. Întrebat, temător, de Biddy (o tînără din sat, îndrăgostită de el în secret) dacă are de gînd, cu adevărat, să plece la Londra, Pip răspunde brutal că va face negreșit pasul în cauză și nimic și nimeni nu-l vor opri din drum. Va fi gentleman
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
strecoară "diplomatic" printre "riscurile" unei relații "camaraderești" cu domnul Warburton Don Juan-ul "oficial" al tîrgului. În ciuda insistențelor lui Warburton, marcate de gesturi fizice elocvente (se spune chiar că bărbatul ar fi încercat, la un moment dat, să o violeze pe tînără!), domnișoara Hare îl respinge constant, nepunînd totuși capăt, definitiv, întîlnirilor cu el, întîlniri care, aparent, îi produc, pe palierul subliminal, o necontrolabilă (și vinovată!) plăcere. De fapt, intriga așa-zicînd "ideologică" a textului (elaborată de Orwell într-o unitate de timp
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ușor) neverosimil vagabondaj (la început, alături de hoinarul Nobby, mai tîrziu, singură de-a lungul și de-a latul Londrei). Aventurile femeii prin Anglia sînt demne de o pană victoriană, precum cea a lui Dickens sau cea a Charlottei Brontë. Ca tînără neînsoțită, nu poate sta la hoteluri respectabile, ajungnd să să tragă, oripilată, în case de toleranță. Tatăl nu-i răspunde la scrisori și, curînd, puținii bani pe care-i are se termină. Ca atare, doarme în Piața Trafalgar din centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
venit timpul să forțeze ieșirea din inhibiție. Scrie, într-un efort de voință, Guy Domville, o melodramă alegorizantă, cu acțiunea plasată la sfîrșitul secolului al optsprezecelea, într-o comunitate nobiliară catolică. Protagonistul (Domville) devine, prin forța împrejurărilor, tutorele fiului unei tinere și atrăgătoare văduve, doamna Peverel îndrăgostită, în secret, de Guy. Domville visează însă la preoție și viață monastică și, în consecință, comportamentul său vizavi de doamna Peverel rămîne în zona unei castități absolute. Frank, prieten al lui Guy, o curtează
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aștepta, prin urmare, ca teribilul examen existențial să reprezinte, ultimativ, pragul maturizării (violente) a protagonistului. Romanele următoare infirmă însă presupunerea. În Întoarcerea lui Rabbit, Angstrom (acum părăsit el de soția Janice) intră într-un straniu proces "paideic", sub "maieutica" unei tinere bogate, fugite de acasă, și a unui traficant de droguri negru, sfîrșind, paradoxal, în acte similare de nesăbuință și lipsă de răspundere. Rabbit, bogat și Rabbit se retrage nu modifică fundamental contextul, în ciuda faptului că ne confruntă cu un Rabbit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de biografism sau comic negru. Asupra acestora voi reveni eu însumi ceva mai la vale. Interesant de adăugat însă că, în anul tipăririi volumului, au existat și unii comentatori care au mers puțin mai departe cu subtilitățile culturale din jurul demersului tinerei scriitoare, vorbind de un posibil experiment narativ interși hyper -textual, conținut, pre zumtiv, de masivul construct epic. Respectivul experiment ar fi folosit, în accepția lor, trimiteri obscure, subliminale, oculte chiar (ce ar fi trebuit descifrate, se înțelege, de exegeza romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nivel, prin cea a sugestiei. Intriga romanului începe cumva în mijlocul eveni mentelor, în 1972, cînd fiica unui diplomat american în Europa (la Amsterdan) descoperă, în biblioteca tatălui, niște misterioase misive deschise cu formula "dragul și nefericitul meu succesor". Întrucît interesul tinerei naratoare (fără nume de-a lungul romanului) pentru ocult și enigmatic este enorm, tatăl (Paul), o figură clasică de ficțiune gotică (individul solitar și apăsat de nevroze, care ascunde un trecut terifiant), îi povestește o lungă istorie (compusă din propriile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apucat să redacteze noi scrisori ce vor dezlega definitiv misterul lui Dracula. Totuși, deși veniseră pregătiți pentru a-l ucide, Paul și Helen sînt nevoiți să constate dispariția marelui vampir voievodal (anterior sosirii lor intempestive). În alt plan temporal (1972), tînăra naratoare, după o plecare abruptă și suspectă a tatălui ei (similară ocultării lui Rossi), se lansează, alături de un tînăr oxfordian, Stephen Barley, într-o căutare tensionată, populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pecție care domină romanul de la început la sfîrșit. Victimele și agresorii, învingătorii și învinșii (greu de distins acum) se studiază patetic și așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
așteaptă, în încordare, un gest greșit în tabăra adversă. Punctul culminant este atins atunci cînd Baxter îi cere tinerei Daisy să dezbrace. Traumatizată, poeta execută ordinul cu oroare imensă (toți descoperă, cu uimire, că Daisy e însărcinată!). Baxter vede volumul tinerei și, mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o intuiție fabuloasă. Îi cere nepoatei să citească "poemul său favorit" (în fapt, nu se referă la un text al lui Daisy, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
are, în continuare, idealuri prerafaelite (vor bește despre un artefact epic absolut novator, unde muzica și narațiunea se vor combina pentru realizarea proiectului estetic), dar se complace în monotonia unei existențe fără orizont. Singura licărire de dinamism vine din întîlnirea tinerei Malvina, o studentă frumoasă, interesată de discur sul politic, care apreciază, în Ben, calitățile de ascultător, nereacționînd la tensiunea erotică a celui din urmă, ajunsă în pragul unei inhibiții dramatice. Benjamin face greșeala de a o prezenta pe Malvina lui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
propria boală. O doamnă trăiește doar pe jumătate așa-zicînd, întrucît nu are percepția lumii din partea dreaptă a orizontului ei optic. Un tînăr cade din pat în mod repetat, încercînd să-și arunce jos propriul picior stîng, nerecunoscut ca aparținîndu-i. O tînără sportivă "uită", la un moment dat, că are un trup sub cap (apropo de reprezentarea neurală a corporalității sugerate de Antonio Damasio!) și se prăbușește din picioare, nemai fiind aptă de a se contura pe sine din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și 1936 (ianuarie), perioadă în care cei doi scriitori au călătorit în Statele Unite, volumul surprinde, măcar în teorie, imaginea oferită de însăși inima capitalismului decadent unor intelectuali europeni, descinși din centrul comunismului progresist, i.e. prima țară socia listă din lume tînăra (pe atunci) URSS. Totuși, această prezentare, să zicem, "istoriografică" nu trebuie să sur prindă. Ilf și Petrov sînt autori recunoscuți internațional (în ciuda morților lor timpurii: Ilf în 1937, în urma unui TBC galopant, iar Petrov în 1942, într-un accident de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi încîntat (doar) de povestea de suprafață din 19Q4. Ce avem în această "poveste de suprafață" așa zicînd? Intriga se derulează pe două nivele narative, la început disjuncte, apoi tot mai apropiate, pînă cînd intervine suprapunerea propriu-zisă. Primul plan aparține tinerei Aomame, instructoare sportivă, oficial, ucigașă plătită, în particular. Mai precis, ea se află în slujba unei femei foarte bogate (Doamna) a cărei fiică a dispărut de mult, datorită abuzurilor soțului. Ca atare, Doamna și-a dedicat restul vieții reglementării condiției
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vieții reglementării condiției nefaste a sexului slab, într-o societate falocentrică și obtuză. Aomame este trimisă în misiuni "umanitare", unde, paradoxal, asasinarea cuiva (întotdeauna a unui bărbat) înseamnă salvarea uneia ori a mai multor vieți (mereu feminine). Remușcările firești ale tinerei criminale sînt de aceea atenuate de explicația "misionară" a rolului său. În cel de-al doilea plan al cărții, îl vedem pe Tengo, profesor de matematică și prozator (nepublicat încă), în vîrstă de treizeci de ani, solitar și taciturn, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
zi, lîngă ușa sa a găsit o fetiță cu o scrisoare ce demonstra că tatăl ei era nimeni altul decît vechiul amic Fukada. Ebisuno a primit-o și a crescut-o atent, alături de propria-i fiică. Fukaeri a devenit o tînără de o frumusețe ireală, însă cu un trecut întunecat. Prezumtiv, acest trecut este prezentat în teribilul roman Crisalida de aer. Cele două planuri narative se întîlnesc în punctul în care protagoniștii Aomame și Tengo primesc noile misiuni: Tengo să rescrie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și timpul sînt proiectate în ficțional. Litera Q, din structura denominării segmentului temporal, desemnează deruta personajelor captive între cele două falii existențiale -, trimițînd, totodată, abreviat, la sintagma englezească Question mark/Semn de întrebare. Protagoniștii Tengo (profesorul de matematică-prozator) și Aomame (tînăra instructoare de sport, ajunsă asasină plătită) pendulează, constant, inițial fără, însă, ulterior, cu voia lor, între cele două "lumi", pierzîndu-și, treptat, autonomia de indivizi sociali și transformîndu-se, implicit, în eroi textuali. Reperul lor (de ieșire din real și pătrundere în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
grilă de receptare care trebuia să ducă, în opinia ei, în același timp, la cunoașterea mai adâncă a creativității literare, a factorilor care îi determină specificitatea, cât și inserția într-o istorie literară semnificativă din punct de vedere estetic. Cercetătoare tânără, cu vocație culturală autentică, ea a reușit să se informeze interdisciplinar, ajutată fiind de o vie curiozitate intelectuală și cu o capacitate specială de a-și pune câteva probleme esențiale și dificile! privitoare la textualitatea literară, dar și la diacronia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
generos, în același timp, spre ulterioare dezvoltări. Noutatea pe care autoarea a avut-o tot timpul în vedere a solicitat un efort de construcție hermeneutică cu totul remarcabil, cu atât mai demn de subliniat cu cât este vorba de o tânără cercetătoare, aflată la prima ei investigație amplă, pe o temă importantă și actuală. Să amintim, în final, faptul că marele stilistician Leo Spitzer cerea interpreților de literatură talent, experiență și credință, adică aderarea simpatetică la operă, ceea ce Alina-Iuliana Popescu demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stofă. Broderia fină care ajurează baza gîtului se descompune la rîndul ei: firul de mătase necesar și munca pe care brodarea a cerut-o." Funcționarul de birou a început prin a arunca în jurul lui o privire realistă. O examinează pe tînăra așezată în fața lui într-un mod realist. Deodată, totul basculează, privirea lui se transformă, se schimbă natura raportului său cu realitatea cu firul de mătase purtat de străină: "Mai mult decît atît, ghicesc amorurile, tainele și sufletul tuturor acelora care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]