6,861 matches
-
nicio amintire nu vibrează,/ S-ajungi în calea ta văzduhul pur:/ Miraculoasă, veșnică amiază...". Ceea ce se arată acum nu mai sunt norii care trec prin prezentul deja trecut al unui imposibil viitor. E chiar spațiul posibilului care se deschide ca tărâm inedit, fără nicio determinare temporală (nicio amintire nu vibrează), în absența oricărui drum și a plecării spre un unde5. Nu să ajungi pe calea spre văzduhul pur, ci: S-ajungi în calea ta văzduhul pur, în miracolul neplecării, în lumina
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
odihnă, în ed. cit., p. 35); stare extatică ce definește suprasaturarea vizibilului prin care se zăresc formele epifanice ale invizibilului: "Auz și văz. Ochi plini de constelații,/ Și norii străvezii pe frunți, pe voce. (...) E-adevărat? Extaz să te salut/ Tărâm al liniștii" (I. Hotarul de fum, în ed. cit., p. 5). Este vorba de supraabundența "mărimii" infinite a principiului, de inegalabilul non-identității sale cu realitatea; "iar "marele" lui constă în faptul că nicio realitate nu este mai puternică decât el
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
totuși se îndepărtează: fenomenologia rămâne presupoziția de nedepășit a hermeneuticii. Pe de altă parte, fenomenologia însăși nu se poate constitui fără o presupoziție hermeneutică" (Paul Ricœur, Eseuri de hermeneutică, Editura Humanitas, București, 1995, p. 36). 16 Necunoaștere revelatoare ("ce multe tărâmuri nu te cunosc/ ce multe ape nu te scaldă"), întrucât ea înseamnă o smulgere din cunoașterea exterioară, o descojire și o golire treptată a straturilor realului, până la ceea ce se dă ca de sine cunoaștere "a miezului din gol" (Alegerea sâmburelui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p. 314. 48 Tărâmul de mijloc, în Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 364. 49 Vol. Alter ego (1970), în Ștefan Aug. Doinaș, Opere I, ed. cit., pp. 541-542. 50 "Ceea ce poezia realizează, prin domeniul său specific, - notează poetul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un sondaj al adâncimilor obiectului (lumea, Ființa, Absolutul), dar acest sondaj are loc exclusiv în corpul sensibil al metaforicului, adică în "adâncimile" imaginii ca atare" (Lectura poeziei, ed. cit., p. 78). 51 "Un pâlc meșteșugit de semne/ mi-e patria, tărâm de mijloc" (Tărâm de mijloc, vol. Papirus, 1974, în Ștefan Aug. Doinaș, Opere II, p. 74). 1 Cezar Baltag, Paradoxul semnelor, Editura Eminescu, București, 1996, p. 8. "Fără îndoială, tocmai această abolire a caracterului indicativ sau ostensiv al referinței face
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adâncimilor obiectului (lumea, Ființa, Absolutul), dar acest sondaj are loc exclusiv în corpul sensibil al metaforicului, adică în "adâncimile" imaginii ca atare" (Lectura poeziei, ed. cit., p. 78). 51 "Un pâlc meșteșugit de semne/ mi-e patria, tărâm de mijloc" (Tărâm de mijloc, vol. Papirus, 1974, în Ștefan Aug. Doinaș, Opere II, p. 74). 1 Cezar Baltag, Paradoxul semnelor, Editura Eminescu, București, 1996, p. 8. "Fără îndoială, tocmai această abolire a caracterului indicativ sau ostensiv al referinței face posibil fenomenul pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
locul originii. Potrivit lui Plotin, "Patria noastră este locul de unde am venit și tatăl nostru se află acolo. Ce fel de călătorie este, deci, și ce fel de fugă? Nu cu picioarele trebuie împlinită, căci ele te poartă pretutindeni, de la un tărâm la altul; nici nu trebuie să pregătești un atelaj cu cai sau vreo corabie, ci trebuie să lepezi toate aceste lucruri, să nu le mai privești și, ca și cum ai închide ochii, să schimbi cealaltă privire și s-o trezești pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în abis,/ o cale întoarsă,/ un drum răsucit, răsucit./ În mine însumi să încerc/ a mă strecura,/ a mă insinua în gol,/ un vierme răsucit, răsucit" (Aproape Novembre, vol. Vineri, 1971, în op. cit., p. 308). 11 "Luminișul agonic" (Laude), "lumina tărâmului Necunoscut" (Ascultând cântecele), vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., pp. 158, 212. Deseori e o viziune-vedenie, așa cum apare în Vedeniile pădurarului (vol. Întunecatul April, 1937), în Dulciule, ascunsule (vol. Pe-o gură de rai) sau în Pădurencele (vol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1976, vol. II, p. 93. 34 Ibidem, vol. II, p. 96. 35 Vol. Etica (1971), în Mircea Ciobanu, Patimile, Editura Cartea Românească, București, 1979, p. 106. 36 "Intră sub legile frigului, ceața-l cuprinde,/ capătă umbră și nume când trece tărâmul" (Invocație, vol. Cele ce sunt, 1974, în Mircea Ciobanu, op. cit., p. 141). 37 La fel cum lunecarea în "țara răsturnată", în reversul ființei, înseamnă redevenire "ce-am fost când apa, soarele și lutul/ o sarcină cu moartea mea purtau/ în numele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
câteva locuri ale eclipsării sacrului, on-toposuri ale nestării, ale uitării ființei și a chipului ei divin: "Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare/ Să recunoască chipul Focului din care au purces" (Vești dintr-un tărâm de ceață, vol. Trandafirul și clepsidra, în op. cit., p. 76), " Când urmele spre sacru s-au șters și uitarea/ se vădește cu puterea unei stihii" (Fragmentele, 73, în op. cit., p. 118), "un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din care au purces" (Vești dintr-un tărâm de ceață, vol. Trandafirul și clepsidra, în op. cit., p. 76), " Când urmele spre sacru s-au șters și uitarea/ se vădește cu puterea unei stihii" (Fragmentele, 73, în op. cit., p. 118), "un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele sacrului s-au șters" (Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cunoștea, punând-o să sară coarda cu propria-i limită. Și lui îi sticleau ochii în special când coarda trecea pe dedesubtul ei, lăsând-o în afara lumii obișnuințelor, în golful rond al alterității azurii, ca pe o corabie de pe alt tărâm legănându-se la ancoră. "Cârmaciule, lasă veghea și alătură-te chefului nostru", îi striga de pe mal violatorul din Rică, beat criță de prea multa știință a ceea ce-înseamnă să trăiești cu-adevărat. Dar de la bord nu descindea decât tăcerea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu rareori vizitat de insomnie. Îl vedea ca pe o cortină precară de monotonie așternută peste frământul sălbatic al lumii spre a crea o aparență de protecție, cel puțin atât cât sa permită o scurtă răpire regeneratoare a conștiinței pe tărâmul somnului. Regăsi aceeași logică a compensației ca peste tot în viața nomazilor: dacă tihna e acordată doar parcimonios de situație, omul învață să se desensibilizeze protector la suprafață spre a o putea regăsi mai în profunzimea sinelui sau. Primul și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ștergea mereu marginile ce-l deosebeau de noroc. La drept vorbind, nu știau nici ei cât și ce anume aveau, și-atunci, anume ca să scape de chinuitoarea neștiință, se declarau expeditiv prizonierii unui zid potrivnic clădit pe ea. Apistia e tărâmul nisipurilor mișcătoare, spațiul vălurindu-se și contorsionându-se al îndoielilor, țara cea mai de jos și mai inexpugnabilă de dedesubtul oricăror fundații, nebuloasa pe care mersul lucrurilor o îndeasă sârguincios în gândul nostru. Însuși numele ei e cât se poate de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întrebărilor "incorecte". Stingeți lumina, ca să nu mai dea la iveală monștri! A bănui de rea credință anumite bănuieli îmi pare o apucătură de inchizitor paranoic. Și totuși, se învârtește, dragă Ian - vorbesc de ruleta întâmplării, de marele vortex arhimedic, de tărâmul cel mai neașezat al disoluției, de realitatea ce sfidează din demnitate legicul. Tu îți dai seama ce ev întunecat inaugurează cenzurarea politică a ipotezelor? Realizezi la ce preț exorbitant revine nonviolența - la ce violentă refulare obligă? Chestia infinit de incomodă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
revenim. (02.03.2009) Familii și destine De câte ori am scris despre destine frânte sub presiunea unor evenimente sociale potrivnice, despre indivizi, familii sau grupări sociale care au fost marcate pe viață pentru nenorocul de a se fi situat pe alt tărâm decât cel pe care se găseau cei ce au ales bine, mă trezesc cu apostrofări, reproșându-mi-se că nu aceasta a fost trăsătura epocii, că accidentul istoric al unor indivizi nu compromite efectul de modernizare pe care l-a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dintre noi un ajutor: pentru un proiect de colaborare, o participare Într-o comisie de doctorat, un referat de promovare pentru un coleg mai tânăr, pentru o recomandare dată unui tânăr de viitor... Ne făcea plăcere să ne Întâlnim pe tărâmul generozității, al acordării ajutorului de care noi nu prea am avut parte la vremea noastră. De câțiva ani, tema predilectă era apropiata noastră ieșire din context. Ne uitam zâmbind unul la celălalt și ne Întrebam: oare mai putem fi de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Executivului american. În comunitatea profesională în care își desfășoară activitatea și Fundația la care lucrez de peste 10 ani, nu sunt puțini cei care se amăgesc că se ocupă cu exportul de democrație. Sătul de a polemiza cu asemenea „activiști pe tărâmul democrației”, le repet unora dintre ei - uneori, ad nauseum - episodul găsit în niște pagini de memorii. E vorba de o întâmplare care vorbește despre ceea ce li se poate întâmpla celor preocupați prea mult cu exportul de democrație. La o recepție
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Carol și Ferdinand erau practicanți romano-catolici. Atât de bine cunoștea toate teritoriile românești, cu toate minunatele lor frumuseți, încât putea oricând să spună distanțele dintre localități, păduri, ce cursuri de ape sau lacuri sunt în zonă. L-a fascinat Dobrogea, tărâm arheologic al primilor creștini, „pulsul lumii paleocreștine..., acolo unde pământul este încă îmbibat cu sângele martirilor, acolo se găsesc îngropate orașe, sate și vile în care au ținut predici sfinții episcopi ai Tomisului...”. Arhiepiscopul a impus respect în cercurile oficiale
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din lume unde am văzut oameni zîmbind. Despre zîmbetul acesta nu scrie nicăieri, în nici un ghid din lume, dar eu știam că am să pot povesti despre el oricui m-ar întreba ceva despre cei ce trăiesc departe, pe un tărîm unde crește măceșul galben. Drept este că multă lume pribegește, în zilele noastre. Turismul este un microb care "se poartă", se transmite, se dezvoltă și contaminează. Prieteni, cunoștințe, rude sau vecini se duc și vin, încolo și-ncoace, umblă, fotografiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
îndeamnă să se ducă să evanghelizeze Irlanda pe care o cunoscuse ca prizonier. Zis și făcut. Patrick (acesta fiind numele lui de preot, căci mi-a fost imposibil să rețin vreodată numele lui de laic, greu de pronunțat) ajunge pe tărîm irlandez și începe evanghelizarea, cu mult tact și blîndețe, ca să nu înfrunte mînia druizilor celți și pentru ca să înlocuiască, fără înfruntări, vechile rituri cu cele creștine. De aceea Crucea celtică poartă cercul solar, incluzînd simbolul druidic în cel sfînt al religiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
într-o regiune fierbinte a ceea ce avea să devină Imperiul Bizantin, leagăn al credinței noastre creștine; în bisericuța din portul acela minuscul căruia nici măcar nu i-am reținut numele de pe malul Oceanului Indian; în interiorul zidurilor de piatră ale mănăstirii Ghegard de pe tărîmurile primului imperiu creștin din lume (și dacă vă gîndiți la Bizanț, ați încurcat-o fiindcă e vorba de Armenia) sau între cele ale Mțhetei georgiene (al doilea imperiu creștin din lume); peste tot domnește Duhul Sfînt și rugile bieților muritori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am pierdut cunoștința și mai târziu, spre seară, m-am trezit într-o ambulanță, eram dus la Spitalul de boli contagioase, unde după trei zile am fost conștient, apoi timp de o săptămână nu am mai știut nimic, trecusem pe tărâmul celălalt, am fost lăsat în voia Domnului, nu mai eram înfășurat în cearșafuri umede pentru că se știa că trebuie să mor. Pe urmă, încet și greu, m-am trezit, doctorilor nu le venea a crede, nu murisem, dar în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
se întoarcă repede la rolul ei de agent secret.Telefonul din nefericire a scos în evidență tot ceea ce avea să urmeze. Imad o anunță fericit că va sosi cât de curând în România și-i propunea ca loc de întâlnire-Iașul, tărâmul pierdut al studenției lui și avea nevoie imperioasa de glasul ei ca să-și amintească de nouă dimensiune a distanței dintre ei.. Lăură simțise nevoia acută de a-l proteja și nu mințise când îi spusese că în gândul ei va
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
zvon sau de legendă -, azi ne pot influența direct, pot avea consecințe neașteptate și uimitoare asupra vieții noastre de toate zilele. Cartea despre care vă povestesc azi se referă la o asemenea țară. Multă vreme, pentru europeni, China era un tărâm al fanteziei și legendei. Era țara Marelui Dragon, țara Imperiului Celest, în care lucrurile se petreceau cam ca în poveștile noastre cu zâne și balauri. Câteva sute de ani europenii din Vest nu au știut despre China decât ceea ce povestise
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]