9,918 matches
-
poate presupune doar un obiect fizic, întrucât ea este o creație imaginară ce poate rămâne doar la nivelul imaginației așa cum se întâmplă în cazul muzicii. Pentru a exista, muzica nu are nevoie de un obiect fizic evident, ea poate exista temporal pe durata executării (performării) sale. În același timp, o operă de artă, indiferent de forma sa, are nevoie de imaginație pentru a face posibilă concretizarea sa. Un obiect artistic nu poate exista decât prin intermediul experienței sale, adică prin intermediul experienței imaginative
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aceste tipuri de artă par a fi lipsite de o locație spațio-temporală particulară și sunt capabile să-și continue existența indiferent de obiectul natural de care dispun sau de intrepretarea lor. Totodată, literatura și muzica au la bază un obiect temporal pentru că ele depind de înțelesurile sensului comun și de practicile cotidiene ce apar în existență într-un anumit timp, într-o anumită cultură și într-un context istoric. Obiectele care definesc artele au capacitatea de a fi distruse în mod
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
într-o anumită cultură și într-un context istoric. Obiectele care definesc artele au capacitatea de a fi distruse în mod complet. Prin urmare, obiectele de artă ce țin de literatură sau muzică nu sunt determinate spațio-temporal, dar au proprietăți temporale, cum ar fi originea lor istorică. În acest sens Ingarden spune că muzica nu poate fi categorisită nici ca obiect spațio-temporal și nici ca obiect ideal, astfel obiectele artei muzicale nu pot fi structuri pur muzicale, dar pot fi structuri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pictura și sculptura) au o existență dependentă de o anumită intenționalitate umană fără a fi identificate cu creația imaginară a conștiinței individuale sau cu obiectul natural. În cazul literaturii și al muzicii este necesară înțelegerea intervenirii categoriilor determinative în mod temporal, înțelese ca obiecte abstracte dependente de intenționalitatea umană. 3.1. Terminologia ontologiei ingardiene cu privire la opera de artă Sistemul ontologic ingardian pare să aducă echilibrul necesar în tratarea ontologică a operei de artă. Analiza de față nu va elimina experiența estetică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca factor al culturii. Poezia văzută în diversitatea ei culturală este un joc ce se adaptează spiritualității civilizațiilor. Astfel, poezia nu are o formă fixă, ci intră într-o sumă de schimbări relatând superioritatea față de discursurile literare prin puterea spirituală temporală de care dispune. Întotdeauna arta va avea la bază jocul ca manifestare a imaginilor și a cuvintelor. Capitolul II Prezență și absență. Ideea de apariție și ideea de percepție. Transformarea obiectului în operă de artă și rolul contemplației Orice cercetare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de înlocuire a evenimentului cu stări statice ale lucurilor transpuse în scene. Imaginea funcționează ca mediere între lumea subiectivă și lumea obiectivă, prin intermediul imaginii se face descoperirea și contemplarea lumii reale: fotografia reprezintă o stare de contemplație a unei durate temporale definită de simboluri. Fotografia re-trezește și restructurează realitatea pe care o ridică la nivelul unei imagini universale ce servește ca antidot amneziei. Imaginea are puterea de a produce halucinația prin care omul uită de intenția sa primă. Spre deosebire de timpul linear
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
posibilă prin intermediul percepției. Obiectele de artă sunt posibile percepției datorită sensibilității care "asigură și procură intuiții"40. Percepția apare în cadrul artei în urma unor conexiuni de acte și conținuri ce sunt constituite în două trepte, ca trăire momentană și ca experiență temporală. Potrivit esteticii, cele două trepte alcătuiesc unitatea structurală în care se află opera de artă. Ceea ce este perceput este trăit și contemplat. Dacă trăirea înseamnă experiență estetică, contemplare înseamnă procesul de înțelegere a obiectului perceput. Prin creație înțelegem, în mod
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
durabilitatea operei. Întrucât originalitatea poate fi și fără sens ea trebuie să fie însușită în permanență de exemplaritate întrucât produsul final servește ca standard sau regulă pentru artă. Valoarea operei de artă nu poate surveni, astfel, decât în urma unei validități temporale servind ca valoare estetică. Creativitatea are loc în cadrul artei frumoase, pin urmare are atribute estetice. Pentru Kant creativitatea autentică poate fi înțeleasă doar în cadrul operelor de geniu, în timp ce creația prin imitație aparține artistului în general. Creația este procedeul specific geniului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă, aceeași funcție ca metafora. Metonimia este un trop ce se bazează pe contiguitate, adică pe inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte sau ale abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect ideal. Dar, opera literară nu poate fi limitată la limbaj, propoziții și suportul material, care oferă realitatea obiectului său. Simbolul, imaginea, prezența sau narativitatea sunt numai o parte constituentă a literaturii ce-i definesc idealitatea. Altfel spus, dacă orginea temporală este dată de publicarea romanului Ulise, narativitatea sa simbolistică este atemporală și nu constituie, după cum spune Ingarden, doar o parte a sa, ci oferă existența reală autonomă a romanului. Perisabilitatea lui prevede, în special, natura sa materială, reală, în timp ce narativitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ready-made. Natura reală a obiectului de artă vizuală este determinată de trei caracteristici fundamentale. În primul rând, temporalitatea este o caracteristică specifică oricărei opere de artă care îi determină începutul, istoricitatea și posibilitatea distrugerii totale. În al doilea rând, flexibilitatea temporală arată supunerea operei de artă la anumite schimbări sau transfomări ce duc la extinderea anumitor calități artistice. În al treilea rând, flexibilitatea modală prin care putem identifica anumite proprietăți total diferite față de momentul original al apariției sale; de exemplu, o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu există nici un fel de identitate între un model și imaginea sa, însă imaginea reamintește, conservă și dezvoltă atenția anumitor idei sau obiecte. Prin intermediul reconstrucției, imaginea duce la construirea unei lumi ideale în asemănarea sa cu realitatea, având un destin temporal propriu. Relația dintre artă și obiectul real oferă o formă de reprezentare ce funcționează iconic. Prin intermediul conținutului reprezentațional se formează o clasă a formelor artei ce au însușiri asemănătoare. Din acest punct de vedere, fotografia printată sau negativul reprezintă opera
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
apărare”: dacă primul este „urâciune înaintea lui Dumnezeu și oroare înaintea oamenilor”, „războiul de apărare nu este numai îngăduit, ci chiar poruncit de legea dumnezeiască”. Distincția operată de patriarh constituie o dovadă pentru permanenta ajustare a mesajului Bisericii la contextul temporal. Vremurile dominate de pace determină o excludere principială a războiului ca soluție de rezolvare a problemelor. În momentul în care se impune o soluție de forță, nuanțările devin necesare, se operează distincții, se caută circumstanțe atenuante. „Războiul de apărare” este
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
o nouă distincție între „războaie drepte” și „nedrepte”, declarând într-o manieră extrem de concisă: „În fruntea războaielor drepte stă însuși Dumnezeu”. Noua distincție operată de patriarh constituie încă o dovadă notabilă pentru permanenta adaptare a Bisericii ortodoxe române la contextul temporal, precum și un argument esențial pentru existența unei discontinuități flagrante între doctrina socială și discursul promovate de instituția ecleziastică, pe de o parte, și atitudinea practică a ierarhilor și teologilor, pe de altă parte. Această flexibilitate practicată în mod excesiv nu
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
romane scrise de V. alcătuiesc o trilogie: Rămas-bun, Arta conversației și Carnetul din port-hart. Personajul liant, doctorul Daniel Șerban, deși nu totdeauna pion principal, este o figură pregnantă. Prezentul narațiunii nu reprezintă decât un pretext pentru incursiunile în diverse straturi temporale (amintiri, întoarceri în timp, confesiuni, monologuri interioare), astfel că perioada cuprinsă în istorisire devine considerabil de mare: cu aproximație, 1850-1989. Genul de proză practicat de V. este legat în mod evident de literatura feminină - romane în care se vorbește mult
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
brutală și subtilă, descriptivă și dinamică”), Zulnia Balasam, Marie-Rose și Iorgu Sumariotis, patriarhul locului. Incursiunile în biografiile protagoniștilor, ca și descrierile minuțioase de întâmplări și cadre imprimă tetralogiei un caracter balzacian, cu forța dată de documentul uman și social. Coordonate temporale precise marchează firul narativ, străin de rupturi și derapaje. Z. constată lucrurile, nu încearcă să le comenteze în vreun fel, dar tocmai datorită conciziei, sobrietății lor, constatările „neutre” se dovedesc percutante, cu reverberații dramatice. Pentru că multe destine individuale eșuează fără
ZARIFOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
cu durere localizată la stimuli termici (cald, rece), chimici și la masticație. Pulpita se manifestă prin durere intensă, de durată, localizată la dintele afectat, declanșată de stimuli termici, chimici, masticație, percuție transversală. Frecvent durerea poate să iradieze spre ureche, regiunea temporală sau arcada antagonistă, complicând diagnosticul. Testele de vitalitate pulpară sunt pozitive. Infecțiile periapicale cronice sunt deseori lipsite de manifestări clinice sau se limitează doar la o stare de jenă. În acest caz diagnosticul se bazează pe examenul radiografic. Infecțiile periapicale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
nicio limitare a mijloacelor: luări de ostatici, deportări*, lagăre de concentrare, asasinate în masă a civililor, toate acestea se generalizează. De asemenea, el nu are limite spațiale - început în Rusia, Lenin speră să-l extindă la scara întregii lumi -, sau temporale - dacă războiul național se încheie cu un armistițiu sau cu o pace, războiul contra burgheziei nu se poate sfârși decât odată cu eradicarea spiritului „burghez” care persistă în fiecare om. în vara anului 1920, cele „21 de condiții” impuse grupărilor socialiste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici nu scuză indiferența față de idealuri politice și principii morale, dar necesită într-adevăr o distincție radicală între dezirabil și posibil - între ceea ce este de dorit peste tot, în toate epocile, și ceea ce este posibil în circumstanțele concrete spațiale și temporale. Este logic că nu toate politicile externe au urmărit tot timpul o direcție în chip atât de rațional, obiectiv și lipsit de emoții. Elementele contingente ale personalității, prejudecăților și preferințelor subiective și toate slăbiciunile intelectului și ale voinței la care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nuclear ca și cum acestea ar fi doar o extensie cantitativă a armelor și a războiului convențional reprezintă o eroare fatală. De fapt, ele sunt diferite de elementele războiului convențional, deoarece sunt instrumente ale distrugerii totale, din punct de vedere spațial și temporal; în consecință, ele nu pot îndeplini acele funcții pe care istoria ne-a învățat să le atribuim armelor și războiului. Recunoscând iraționalitatea acestora, superputerile au decis să controleze cursa înarmărilor nucleare prin reglementări care - se speră - să ducă la dezarmarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la nivelul căreia există o multitudine de receptori. Se presupune că o parte a genelor care controlează aptitudinile intelectuale și motrice reglează producerea acestor receptori și a enzimelor existente în encefal. S-a dovedit, spre exemplu, că la nivelul lobului temporal activitatea enzimei acetiltransferează, care sintetizează acetilcolina, este determinată strict genetic, existând în același timp o corelație între comportament și această enzimă. Începe să se descifreze tot mai mult substratul biochimic al unor tulburări psihice genetic determinate. De asemenea, există dovedite
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
perfecționează în ontogeneză neuniform. Deprinderile motrice sunt acte sau acțiuni motrice ajunse prin exersare la un înalt grad de stabilitate, precizie și eficiență. Deprinderile motrice se dobândesc după naștere și sunt consecința formării în scoarța cerebrală motorie a unor legături temporale cu atât mai trainice cu cât numărul repetărilor este mai mare, iar vârsta subiecților mai mică. Deprinderile motrice se învață, se consolidează și se perfecționează. Ele sunt unice și ireversibile. Acestea sunt clasificate în funcție de mai multe criterii. Formarea deprinderilor motrice
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
Mecanismul de bază și veriga principală - conținuturi ale învățării în pregătirea tehnică Mecanismul de bază al procedeului tehnic reprezintă succesiunea logică de acte motrice, obiectiv necesare, în vederea efectuării eficiente a acestuia. Acesta trebuie înțeles ca un sistem de factori (spațiali, temporali, dinamici și energetici), aflați în strânsă corelație, care determină o eficiență crescută acțiunii motrice (Mihăilescu, L., Mihăilescu, N., 2006 pag. 279). În tabelul 7 am prezentat mecanismul de bază și veriga principală la cele trei probe de aruncări, conform autorilor
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
tratament, numite și terapii asociate, când nu și le însușește întrutotul tehnologic ca fiind proprii deși le regăsim cu ușurință în tradițiile populare și obiceiuri (chiar transbalcanice). Astfel, medicina ecologică utilizează pulsurile chinezești în diagnostic și/sau premoniția clarvăzătorului, autocunoașterea temporală (febră, greață etc.), o explicație a importanței anamnezei (dialogul cu cel suferind) pentru ambele orientări ale medicinii ce se cuplează la acest nivel de înțelegere indiferent de etnie, sex, adresabilitate și/sau apartenența socială a pacientului (clientului). Un alt exemplu
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
FENOMENUL COSMIC AL NAȘTERII LIVIU REBREANU Centrii motivației sexuale și procreația Hipotalamusul este considerat centrul motivației sexuale fără ca rolul său preponderent față de mecanismele extrahipotalamice să fie dovedit cu certitudine. Lezarea structurilor hipotalamice poate duce la hipersexualitate (unele leziuni de lob temporal, de amigdală, de hipocamp induc prin efect pubertatea precoce); unele stimulări electrice determină răspunsuri sexuale parțiale (erecții, ejaculări etc.), iar în cursul actului sexual, în sistemul limbic, apar modele EEG caracteristice (importante în evaluarea pervertirii sexuale). Leziuni mici apărute la
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]