18,899 matches
-
publică poezii, nuvele și, sub pseudonimul S. Tal, cronici dramatice. Cu alte scrieri literare au colaborat I.C. Săvescu, Carol Scrob, I.I. Truțescu, Corneliu Basarabeanu (Corneliu Botez), Ludovic Dauș, G. Lungu, Șt. Scurtu și W. Barca-Karbotti. În I.r. Ion Păun-Pincio tipărește poeziile În crâng, Seara, Ofelia și Ție. În primele trei numere Al. Macedonski este semnatarul rubricii „Convorbire săptămânală”, unde comentează diverse evenimente culturale și politice. Apar și câteva traduceri din Jules Verne, François Coppée, Flaubert, Heine, Tolstoi și V.S. Garșin
ILUSTRAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287533_a_288862]
-
special articolele lui Ion Barbu Poetica domnului Arghezi (205/1927) și Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu (206/1927). Revista găzduiește anchete și dezbateri pe diverse teme: Naționalism sau umanitarism? (7/1919), Libertățile noastre publice (68/ 1921). Numărul din urmă, tipărit cu roșu și subintitulat „De carnaval”, reunește, prin fragmente din opere sau declarații de principiu, nume importante ale literaturii, culturii, vieții politice și științifice românești a vremii. Dintre literați, sunt prezenți G. Bacovia, Lucian Blaga, E. Lovinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Nichifor
IDEEA EUROPEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287501_a_288830]
-
literar la revista „Steaua” în 1957. Lucrările lui I. au avut în vedere numeroase aspecte mai puțin sau deloc cercetate ale esteticii: cursul de estetică al lui Simion Bărnuțiu, teza de doctorat a lui C. Dimitrescu-Iași, susținută în Germania, lucrările tipărite în Franța ale lui Matila C. Ghyka ș.a. În prezentarea istoriei esteticii, autorul s-a oprit asupra unor contribuții datorate unor autori precum Dimitrie Cantemir, C. Diaconovici-Loga, Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, apoi Mihai Eminescu, Ioan Slavici, V. Conta, G. Coșbuc
ILIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
tâmplarului Joseph Iliescu, al cărui nume îl va purta. După terminarea liceului în orașul natal, I. ar fi urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din Iași. Cum însă între 1908 și 1912 se află în Germania, iar în 1912 tipărește la Heidelberg o Inaugural Dissertation, ce se ocupă de relațiile comerciale româno-germane, e mai probabil că acolo și-a făcut studiile universitare, încheiate cu un doctorat în economie. Debutează în 1905, în ziarul „Acțiunea”, cu traduceri din Maxim Gorki și
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
populară. Originalul îndepărtat al acestei cărți de dragoste și aventuri este un roman cavaleresc francez din secolul al XV-lea, Histoire du vaillant chevalier Pierre, fils du comte de Provence, et de la belle Maguellonne, fille du roi de Naples. Romanul, tipărit prima oară la Lyon în 1453, s-a răspândit în paisprezece literaturi, ajungând la noi printr-un intermediar grecesc. Subiectul romanului (același și în cartea populară), inspirat de legende medievale și de elemente folclorice cu o largă răspândire în epocă
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
ajungând la noi printr-un intermediar grecesc. Subiectul romanului (același și în cartea populară), inspirat de legende medievale și de elemente folclorice cu o largă răspândire în epocă, îl constituie peripețiile neobișnuite care despart temporar doi îndrăgostiți. Prelucrarea versificată neogreacă, tipărită începând din 1553 în numeroase ediții venețiene, urmează în general structura epică a romanului francez, pe care îl prescurtează și căruia îi transformă parțial concepția. Se renunță la unele elemente cavalerești - cultul onoarei și simțul războinic - și se modifică psihologia
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
ce a stârnit, e drept, o tulburătoare fascinație pentru o întreagă generație de intelectuali europeni. H. a publicat traduceri în spaniolă din poezia italiană modernă, apărute în Spania sau în America Centrală, eseuri despre literatura disidentă rusă (de la Maiakovski la Soljenițân), tipărite în 1980, și o substanțială Introducción a la literatura del siglo XX, „eseu de epistemologie literară” (1976), în care realizează o sinteză între viziunea analitică scientistă și spiritualismul creștin. A fost unul dintre intelectualii care au crezut în posibilitatea realizării
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
părăsi până în clipa din urmă. Incomod, iritant și sfidător, a obținut mai greu recunoașterea oficială, forțând-o prin ceea ce devenise de domeniul evidenței - valoarea operei științifice. În 1864 i se încredințează conducerea revistei „Arhiva istorică a României”, în 1865 își tipărește monografia Ion Vodă cel Cumplit, iar în 1873-1875, Istoria critică a românilor. Din anul 1874 ține un curs de filologie comparată la Universitatea din București (Principie de filologie comparativă ario-europea, publicat în 1875), apoi, din 1876 funcționează și ca director
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
neogrecești asupra celei românești; G.C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. În seria a doua au fost incluse mărturisiri literare (O. Goga și L. Rebreanu), cele mai multe apărând mai întâi în „Revista Fundațiilor Regale”, în 1941-1942. În seria a treia, „Bibliografii”, s-au tipărit bibliografia istorică, literară, politică, socială și economică a lui N. Iorga, lucrare realizată de Barbu Theodorescu. Ideologia literară a lui I. Heliade-Rădulescu de D. Popovici și bibliografia semnată de Barbu Theodorescu au fost premiate de Academia Română. Institutul lui D. Caracostea
INSTITUTUL DE ISTORIE LITERARA SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287560_a_288889]
-
dadaclysme”, Mihail Cosma scrie despre futurism, Max Eichenberger despre suprarealism. Se mai inserează fragmente din scrisul lui Jean Cocteau, Jacques Copeau, Max Nordau. Pe lângă poezia lui Ion Călugăru, Șt. Roll, Ilarie Voronca, Tristan Tzara, F. Brunea-Fox și B. Fundoianu, se tipăresc versuri de Alfred Margul Sperber și René Crevel. Despre teatru dă comentarii I.M. Daniel, despre sport scrie Șt. Roll, iar cronica plastică îi revine lui M.H. Maxy. Prin noutatea atitudinii și a scriiturii se remarcă prozele și eseurile semnate de
INTEGRAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287566_a_288895]
-
1 (în 1997) și a 2-a (în 2002), urmând să fie încheiată partea a 3-a din tomul XIII cuprinzând litera V, precum și literele W, X, Y, să se definitiveze și literele E și L. În 1987 s-au tipărit primele părți din Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Moldova și Bucovina, continuate, în 1997, de volumul al doilea. În 1993, 1995 și 2002 s-au publicat trei volume de texte dialectale, întregite în 1997 de un studiu asupra specificului
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
adesea chiar lirice, ale unui scriitor sensibil la ineditul și frumusețea peisajelor, la semnificațiile ascunse ale experiențelor trăite. O altă carte, anunțată inițial cu titlul Perspective mehedințene, care adună noi notații din drumurile pe cărările munților și ale satelor oltenești, tipărită în 1947, nu s-a mai difuzat. În același stil îngrijit, poate cam încărcat de metafore, de exprimări prețioase, sunt scrise și cronicile literare, uneori luări de poziție cu ecou în epocă, începând cu acelea din „Datina” și continuând cu
IONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287579_a_288908]
-
sub al cărei nume este cunoscută traducerea și autohtonizarea satirei alegorice bizantine Poricologos, atribuită lui Teodor Prodromos. Cele mai vechi tălmăciri românești, datând din 1781, au fost făcute după versiunea greacă, apărută la Veneția în 1752 și 1775. M. Gaster tipărește pentru prima dată textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II, 1891), reproducând manuscrisul 2379 de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
Londra, intrând în contact cu ideile înaintate ale epocii și sporindu-și numărul limbilor străine știute. Face doi ani de practică juridică la Viena, timp în care este și corector la tipografia destinată cărților românești și sârbești. Astfel, poate să tipărească aici un „Calendar la anul de la nașterea lui Hristos 1794”, în care, printre altele, publica și propria traducere după un autor necunoscut: Cei doi excesuri a amerii. O istoriolă adevărată asupra cele doao eșiri din măsură a iubirii. Numit avocat
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
la „Flacăra”, „L’Indépendance roumaine”, „Viitorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta tribunalelor” (cu seria de portrete intitulată Bara pariziană contemporană), „Cuvântul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „România literară” ș.a. Între 1934 și 1939 conduce revista „Tribuna avocaților”. Romanele tipărite la Paris, Amour, toujours... și Cette flambée de souvenirs, ambele apărute în 1937, conțin o transcriere directă, cu mijloace simple, nu lipsite însă de efecte stilistice și de inserții de analiză, a propriei experiențe, mai ales pariziene. Primul este alcătuit
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
la el. I. s-a remarcat cu deosebire prin atenția acordată corespondentelor existente în folclorul țărilor balcanice, analizând pertinent izvoarele, variantele și valoarea artistică a unor astfel de producții. Câteva studii consacrate domeniului, apărute inițial în presă, au fost apoi tipărite în broșuri separate. Așa sunt cele întitulate Macedonia în poezia bulgară (1930), Leș Relations culturelles entre leș Roumains et leș Slaves de Sud. Traces des voïévodes roumains dans le folklore balkanique (1938), Izvoare bogomilice (1938). De o foarte bună primire
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
statute, redactate de el, cuprindeau, ca principale obiective, transformarea școlii de la „Sf. Sava” în colegiu, crearea de școli primare sătești, editarea unor ziare în limba română, încurajarea traducerilor din literatura universală, fondarea unui teatru național, reforme sociale antifeudale. La 1828 tipărește la Sibiu Gramatica românească, prelucrată după un model francez; în anul următor scoate „Curierul românesc”, primul ziar apărut în Țara Românească. Odată cu achiziționarea unei tipografii, începe o bogată activitate editorială, în care traducerile au întâietate. Cu rare excepții, scriitorii afirmați
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
automatismele de limbaj și de gândire, suspiciunea generalizată, uniformizarea identităților. I. complică materialul la nivelul structurării, spărgând cronologia (de exemplu, prin inversarea relației dintre Prolog și Epilog), introducând în casetele care precedă capitolele pasaje dintr-o Condică țivilă sau politicească tipărită la 1833 sau din propriul volum Rezervație naturală, speculând ambiguitățile ce se nasc din ideea de puzzle recompus la mai multe mâini. Suplimentar, autorul introduce în subsolul unor pagini considerații despre romanul pe care ar intenționa să-l scrie prelucrând
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
După moartea lui G. Călinescu s-a încercat păstrarea atmosferei instaurate de profesor. Noii directori, prin lucrările editate în timpul mandatului lor, au constituit repere și imbold pentru generațiile de cercetători ce s-au format în cadrul institutului. Astfel, Al. Dima a tipărit, în 1967, volumul Conceptul de literatură universală și comparată, și în 1969, Principii de literatură comparată, carte impunătoare prin amploarea informației și expunerea sistematică a principiilor teoretice. În 1971 îi apare cartea Arta populară și relațiile ei, o reluare mult
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
Ființând în faza romantică de culegere a creațiilor populare, I. a antrenat un mare număr de culegători de folclor, cu deosebire învățători, preoți și profesori din lumea satelor. Este prima revistă de folclor muzical din România și a reușit să tipărească în două decenii aproximativ două mii de texte și melodii. Pe lângă textele propriu-zise, sunt inserate utile medalioane despre o serie de folcloriști, semnate de Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, G.T. Niculescu-Varone și C. Ciobotea. În afara numeroaselor semne de prețuire primite de la personalități din
IZVORASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287660_a_288989]
-
lipsurilor materiale, se vede nevoit, la doisprezece ani, să-și asigure singur existența. Nereușind să-și desăvârșească instrucția în școală, dar avid de cât mai multe cunoștințe, intră ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc cărțile se poate și studia. Se califică în meseria de tipograf și ajunge chiar proprietar ori conducător al unor tipografii: Naționalul, Tipografia Statului, Tipografia Academiei Române. Activitatea de tipograf îi înlesnește contactul cu cei mai de seamă cărturari din epocă, de
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
familiar și îi înlesnea intervenția creatoare. Primele basme le publică în „Țeranul român”, în 1862, la îndemnul lui N. Filimon și al lui Ion Ionescu de la Brad. Cel dintâi este Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, în același an tipărind și prima culegere de basme, care nu s-a păstrat. Consacrarea vine însă abia după zece ani, când îi apare primul volum din Legende sau Basmele românilor. Ghicitori și proverburi (1872 ) și începe colaborarea la „Columna lui Traian”. A mai
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
coregrafie. A colaborat la „Revista de etnografie și folclor”, „Nistru”, „Limba și literatura moldovenească”, „Revista de lingvistică și știință literară”. Efectuând cercetări de teren în Basarabia, Bucovina, Transnistria, Caucazul de Nord, Maramureș (în satele românești din partea dreaptă a Tisei), a tipărit mai multe culegeri și studii de folclor: Cântece și melodii de jocuri populare moldovenești (1975), Studiu asupra folclorului moldovenesc din perioada războiului. 1941-1945 (1975), Deslușiri. Articole despre folclor (1989). J. analizează dezvoltarea istorică a unor motive, caracterul sincretic al creațiilor
JUNGHIETU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287678_a_289007]
-
și română, sub egida Institutului „Mihail Eminescu”. Director fondator și redactor responsabil este Mihail Steriade. Intenția inițială fusese ca periodicul să aibă o frecvență trimestrială, dar au existat ani în care au apărut doar câte două numere, astfel încât s-au tipărit în total douăsprezece numere. Sunt publicate aici în primul rând traduceri în limbile franceză și neerlandeză din poezia eminesciană. Scriitori reprezentativi ai perioadei interbelice, precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Bacovia, Ion Barbu, Adrian Maniu, sunt incluși și ei în
JOURNAL ROUMAIN DES POÈTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287676_a_289005]
-
la Câmpulung Moldovenesc (din 1954 până la pensionare). Debutează în cotidianul „Zori noi” din Suceava (1957), ulterior colaborând la „Cronica”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista muzeelor”, „Zori noi”, „Steaua” ș. a. Preocupat de valorizarea patrimoniului cultural local, J. culege și tipărește folclor poetic din zona Suceava, mai importantă fiind colecția De sub muntele Rarău (1971), care vădește „o experiență acumulată și utilizată critic” (George Muntean). Alte culegeri, Bucurie, mândră floare (1962), Traiul ni s-a luminat (1963), Bujorel crescut în soare (1963
JUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287677_a_289006]