5,799 matches
-
a fost proprietara unei importante tipografii, activă în Sibiu în secolul al XVIII-lea și prima jumătatea a secolului al XIX-lea. În această tipografie au fost imprimate un mare număr de cărți și calendare în limbile germană și latină, iar începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea și un mare număr de cărți în limba română. Primul purtător al acestui nume din dinastia de
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
jumătăți a celui următor, a fost Johann Barth senior (cca 1670-1746). El a început să lucreze din 1693, după ce a învățat meserie pe lângă Stephan Jüngling, un alt tipograf sibian. Johann Barth junior (1702-1782) are meritul de a-și fi dotat tipografia moștenită de la tatăl său cu litere chirilice, chiar dacă personal nu le-a folosit, pare-se, niciodată. Caracteristic pentru Transilvania ultimelor decenii ale secolului al XVIII-lea este puternicul reviriment politico-social al românilor. Este perioada când strădaniile depuse în numele luminării poporului
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
să imprime 37 de lucrări. Comparând activitatea sa cu numărul de cărți imprimate în acea perioadă în alte centre (18 la Viena, 10 la Buda, 22 la București, 7 la Râmnic, 26 la Blaj și 32 la Iași) remarcăm că tipografia Barth a fost cea mai activă dintre toate cele care, în acei ani, tipăreau românește. Munca lui a fost continuată de fiul său, Johann-Andreas Barth (1773- 1832). După moartea sa, survenită în 1832, și urmată, la numai câteva luni diferență
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
care, în acei ani, tipăreau românește. Munca lui a fost continuată de fiul său, Johann-Andreas Barth (1773- 1832). După moartea sa, survenită în 1832, și urmată, la numai câteva luni diferență, de cea a unicei sale fiice, Johanna Dorothea Friederica, tipografia va trece în proprietatea ginerelui său, Johann Georg Samuel von Closius. Odată cu schimbarea proprietarului, se schimbă și numele tipografiei, care de acum înainte va imprima sub numele de "Tipografia Closius", nume pe care îl va păstra până în 1890.Colaborarea sa
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
moartea sa, survenită în 1832, și urmată, la numai câteva luni diferență, de cea a unicei sale fiice, Johanna Dorothea Friederica, tipografia va trece în proprietatea ginerelui său, Johann Georg Samuel von Closius. Odată cu schimbarea proprietarului, se schimbă și numele tipografiei, care de acum înainte va imprima sub numele de "Tipografia Closius", nume pe care îl va păstra până în 1890.Colaborarea sa cu librarul Iosif Romanov din Bucuresti va constitui un act de solidaritate culturala si spirituala cu romanii de peste muntii
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
luni diferență, de cea a unicei sale fiice, Johanna Dorothea Friederica, tipografia va trece în proprietatea ginerelui său, Johann Georg Samuel von Closius. Odată cu schimbarea proprietarului, se schimbă și numele tipografiei, care de acum înainte va imprima sub numele de "Tipografia Closius", nume pe care îl va păstra până în 1890.Colaborarea sa cu librarul Iosif Romanov din Bucuresti va constitui un act de solidaritate culturala si spirituala cu romanii de peste muntii Carpati .
Familia de tipografi Barth () [Corola-website/Science/320682_a_322011]
-
enorm succes la public, însumând peste patru milioane de cărți vândute. Din nefericire această colaborare a produs un mare eșec financiar pentru ziarul Cotidianul care a condus la falimentul ediției pe hîrtie a ziarului, care acumulase datorii foarte mari la tipografii. Ideea a fost preluată însă de Jurnalul național și de Adevărul, care au lansat propriile lor ediții și colecții populare.
Editura Univers () [Corola-website/Science/321571_a_322900]
-
construit și și-a deschis în 1856 propria lui librărie. Ulterior, Librăria Socec a înființat noi sucursale, inaugurând primul lanț de librării din capitală și din țară. În 1867, Ioan V. Socec a înființat, prin asociere cu Nicolae Teclu, o tipografie, iar la scurtă vreme investiția s-a mărit, fiind adăugate o secție de cartonaje și legătorie artistică pentru coperți, o litografie și o zincografie, reunite sub numele de "Stabiliment de toate Artele Grafice" „Socec & Co”, care a ajuns să se
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
două medalii de aur și cu Marele Premiu al Expoziției Universale din Paris, în anul 1900. Progresul tehnic s-a manifestat și prin instalarea primei linii telefonice din București, care lega sediul librăriei din Calea Victoriei cu cel al atelierelor și tipografiei din str. Berzei, cu peste zece ani înainte de înființarea rețelei de telefonie a Direcției Poștelor. Regele Carol I a vizitat Librăria Socec special cu această ocazie, pentru a vedea noua invenție. Un aspect mai puțin cunoscut al activității lui I.V.
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
firmei: „Socec & Co S.A”. Editura Socec s-a bucurat de o atenție sporită, în special din partea lui Emil Socec, atelierele grafice fiind transferate din Strada Berzei în noul sediu de pe Calea Victoriei. Au fost importate mașini moderne și performante pentru tipografie, de exemplu mașina litografică Offset 84 x 108, fabricată în Anglia, care a fost primul utilaj de acest fel din Europa Centrală și de Est. Editura Socec colabora direct cu Academia Română, acționând aproape ca un reprezentant oficial al acesteia. De
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
administrativ și redacțional în perioada 1926-1930 de către Vasile Sava pînă la decesul acestuia. În cadrul revistei se publica și Buletinul Telegrafo-Poștal ce cuprindea rezumatul circularelor și instrucțiunilor Direcției Generale a Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor. Revista a fost tipărită la Bucureștii de Tipografia "Reforma Socială". Din punct de vedere redacțional, revista apărea periodic cu frecvență lunară, conținînd prima parte profesională și o a doua parte neprofesională, plus eventuale suplimente. Revista își propunea conform citatului directorului Vasile Sava: Astfel, începând cu nr. 3, s-
Revista Poștelor, Telegrafelor și Telefoanelor () [Corola-website/Science/321605_a_322934]
-
având sediul central la Pitești, strada Frații Golești 130. Editura a fost fondată în noiembrie 1994 de Călin Vlasie. De-a lungul anilor și-a concentrat investițiile în construcția unui sediu nou, modern de 1500 mp (1999), în înființarea unei tipografii de mare capacitate (1996) specializată în producția de carte, reviste, ziare și caiete (cu un sediu nou de 1200 mp din 2006, independentă juridic din 2007), în deschiderea de puncte de lucru (cele mai mari fiind cele de la București și
Editura Paralela 45 () [Corola-website/Science/321628_a_322957]
-
parte autodidact. După 1989 activează în domeniul ziaristicii 1990 - 1993 fondează și conduce primul ziar particular sătmărean: bilunarul "Solstițiu"; 1993 - 2001 fondează și conduce împreună cu Ilie Sălceanu cotidianul sătmărean "Informația zilei"; 2001 - 2010 fondează și conduce trustul de presă cu tipografie proprie "Solpress", editor al cotidienelor "Informația zilei" și "Informația zilei de Maramureș" cu distribuție pe județele Satu Mare, respectiv Maramureș. După ce în 1990 s-a axat pe activitatea jurnalistică, a abandonat parțial activitatea de poet și și-a concentrat energia cu
Dumitru Păcuraru () [Corola-website/Science/320787_a_322116]
-
(WAZ) este o companie germană care este unul dintre cele mai influente trusturi media din Europa, având în portofoliu peste 180 de ziare și reviste, pește 120 de publicații comerciale și 17 tipografii. Grupul este activ și în România, Bulgaria, Croația, Macedonia, Muntenegru, Austria, Șerbia și Ungaria. În Europa de Est are o cifră de afaceri de două miliarde de euro și pește 16.000 de angajați (cifre actuale în mai 2008). În Bulgaria deține
WAZ-Mediengruppe () [Corola-website/Science/320799_a_322128]
-
sa culegătorie, dar nu avea imprimerie. Tipărirea ziarului era încredințată imprimeriei Paul Dupont, care se ocupa și de imprimarea ziarelor "Radical", "Le Jour" și "La Patrie". Acesta este și motivul pentru care aceste patru ziare aveau aceeași adresă, aceea a tipografiei. Principalul colaborator al lui Vaughan, Urbain Gohier ale cărui excese antimilitariste i-au îndepărtat pe numeroși cititori dreyfusarzi, a provocat plecarea lui Clemenceau în 1899. Un alt colaborator cu greutate al echipei redacționale era Bernard Lazare, autor al primelor broșuri
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Astfel, spre deosebire de alfabetul latin, unde un "i" este mult mai îngust decât un "m", în japoneză tuturor semnelor (inclusiv celor grafice) li se acordă același spațiu, în jurul semnelor mai mici sau mai înguste rămânând mai mult spațiu liber. Dar în tipografie, se folosește deseori și scrisul proporțional, astfel încât unui nu i se acordă întotdeauna un pătrat propriu. În japoneza tradițională se scrie, ca și în limba chineză, de sus în jos și de la dreapta la stânga. Acest fel de a scrie se
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
exprimarea neechivocă a unor puncte de vedere personale". Prof. univ. dr. Viorica Guy Marica ― recenzie la Gravorii în lemn de la Blaj, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996. Autorul a cercetat în ultimele două decenii materialul cu care s-a lucrat în tipografia Blajului în secolele XVIII-XIX, produsele de carte ieșite de aici, corelând informațiile blăjene cu cele provenind de la alte tipografii din Transilvania sau din diferite zone ale Europei. A fost, astfel, confruntat un material tipografic impresionant, rezultatele parțiale ale cercetării efectuate
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
de la Blaj, în Ars Transsilvaniae, VI, 1996. Autorul a cercetat în ultimele două decenii materialul cu care s-a lucrat în tipografia Blajului în secolele XVIII-XIX, produsele de carte ieșite de aici, corelând informațiile blăjene cu cele provenind de la alte tipografii din Transilvania sau din diferite zone ale Europei. A fost, astfel, confruntat un material tipografic impresionant, rezultatele parțiale ale cercetării efectuate începând să fie publicate în reviste de specialitate din Cluj, Albă Iulia, București, studii apreciate pentru informația nouă și
Cornel Tatai-Baltă () [Corola-website/Science/317456_a_318785]
-
a dus la dezvoltarea industriei locale și la creșterea numărului locuitorilor. În anii 1930 au luat ființă în localitatea mai multe întreprinderi care au furnizat locuri de muncă: fabrică „Paka” care producea etanol, bioxid de carbon și drojdie de gatit, tipografia Levin-Epstein, fabrica „Shamnun” de ulei și săpun, fabrica „Hashiryon” care producea șabloane de metal pentru construcții, cuie și sârme de metal, fabrica de bere „Kabir” În 1936 a primit statutul de „consiliu local”, iar după un an, în 1937, la
Bat Yam () [Corola-website/Science/321822_a_323151]
-
la recomandarea lui Arias Montanus, care a garantat pentru credință să catolică (familia lui, încă din 1535, intrase sub suspiciunea de protestantism). În 1578 a pus bazele unei abordări critice a geografiei vechi în lucrarea să "Synonymia geographica" (editata de Tipografia Plantiniană din Antwerpen și republicata în formă extinsă sub titlul "Thesaurus geographicus" în 1587 și extinsă din nou în 1596. În această ultima ediție, Ortelius a luat în calcul posibilitatea că toate continentele să fi fost în trecut unite, ipoteza
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
Hogenberg cu sprijinul lui Ortelius. În 1579, a publicat "Nomenclator Ptolemaicus" și a început să lucreze la "Parergon" (o serie de hărți ce ilustrau istoria antică, bisericească și laică). El a publicat și "Itinerarium per nonnuilas Galliae Belgicae partes" (la Tipografia Plantiniană în 1584, retipărita în 1630, în 1661 în Hegenitius, Itin. Frisio-Hoil., în 1667 de Verbiest, și în cele din urmă în 1757 la Leuven), un jurnal al călătoriei sale prin Belgia și Renania efectuată în 1575. În 1589 a
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
valoare limitată de orientare a organismului funcționând numai acolo unde condițiile de viață ale mediului sunt omogene, simple și obiectele necesare satisfacerii trebuințelor sunt prezente în cantitate mare și sunt ușor detectabile. 1. Ursula Șchiopu, 1979, Dicționar enciclopedic de psihologie Tipografia Universității București 2. Mielu Zlate, 1999, Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iași
Iritabilitate () [Corola-website/Science/316386_a_317715]
-
marii protopsalți ca: Macarie Ieromonahul (1775-1836), care tipărește la Viena, în 1823, primele cărți de muzică bisericească în limba română: Teoreticonul, Anastasimatariul și Irmologhionul; Anton Pann (1797-1854), care în numai paisprezece ani (1841-1854) a reușit să dea la lumină, în tipografie proprie, paisprezece titluri de cărți de muzică bisericească, la care, dacă adăugăm numărul volumelor și al retipăririlor, ajungem la o cifră impresionantă; Ștefanache Popescu (1824-1910) a continuat munca celor doi, lăsând apoi ștafeta ilustrului său ucenic Ion Popescu-Pasărea (1871-1943), care
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
lui Iosif Constantin Dragan. După moartea soțului său, a devenit cea mai bogată româncă. Potrivit clasamentului Forbes România din anul 2010, are o avere estimată la circa 900 de milioane de euro. Deține Grupul Dragan, care include ButanGas, Fundația Dragan, tipografia Fed Prinț, Fundația General Ștefan Gușa, editura Nagard, radioul Nova FM, cotidienele locale Renașterea Bănățeana și Redeșteptarea, televiziunea Ten TV, Universitatea Europeană Dragan, clinică medicală Veroniki Life și galeria de artă Veroniki Art. La un an de la decesul soțului, ea
Veronica Drăgan () [Corola-website/Science/322455_a_323784]
-
Lângă peretele nordic al bisericii se află mormântul fraților Anibal-Spiridon V. Elefterescu (2 martie 1880 - 4 iulie 1904) și Costică Dimitrie V. Elefterescu (8 iunie 1882 - 10 august 1904). Primul dintre ei este autorul lucrării ""Donațiunile revocabile în dreptul civil romîn"" (Tipografia "Speranța", București, 1901).
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]