5,883 matches
-
prea monotonă, prea rigidă". Înseninată fără îndoială de aceste principii pe care și le dictează ea însăși, Marie încearcă de asemenea să găsească justificări comportamentului său. Astfel, pe 13 mai 1876, după ce se lăsase atinsă "cu vulgaritate" pe picior, în trăsură, scrie: "Iată ce mi-am spus: orice s-ar întâmpla, nu află nimeni ce fac eu aici, nu rămâne nicio urmă, nu se face nicio stricăciune, iar viața oferă așa de puține prilejuri de bucurie, că trebuie să profiți atunci când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în curte și îl chinuie în felurite moduri. Beavis și Butt-Head reușesc să arunce în aer cu o grenadă un centru de recrutare, cînd un ofițer încearcă să-i înroleze; fură de la un cetățean bogat, pe nume Billy Bob, o trăsură și acesta face un atac de cord cînd îi vede îndepărtîndu-se în vehiculul său; și se delectează punînd viermi, șobolani și alte animale în mîncarea pe care o oferă unor clienți albi care îi plictisesc. Le place, de asemenea, să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rămâne nepăsător la așa ceva. Numai că trebuia să dea ochii cu acel binecuvântat stăpân și baron care făcea atât de multe pentru mânăstire, trimițând saci de făină și de legume, claponi, miei, putini de brânză. În afară de asta, Baronul trimitea adesea trăsura ca să-l ia pe fra' Tommaso. Îl invita ca pe un oaspete de seamă la prânz sau la cină. Îi plăcea să vorbească, dar îi plăcea și să mănânce și prețuia și vinurile bune, știa a zice fel de fel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și nu citesc operele filosofilor, altfel și-ar fi dat seama că, în spatele acelor silogisme telesiene, se ascund abateri abisale de la doctrina catolică. Bine, acum potolește-te și perie-ți puțin tunica, căci e timpul să mergem la Catedrală. Ultimele trăsuri nobiliare își croiau drum în grabă. Când călugării dominicani, înșirați în tăcere, si-au găsit locul în fața bisericii, și-au dat seama că nu mai văzuseră nicicând atâta lume. Bogați și săraci, oameni de toată mâna, meșteșugari, clerici, doamne elegante
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre Napoli, pe care trăsurile, trecând în goană, ridicau nori de praf. Puțin mai încolo era o cârciumă veche din care răsunau voci agitate și puse pe sfadă; gustă în amintire un pic din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Ți-ar plăcea să mă însoțești? N-o să ducem lipsă de nimic, stai liniștit, și-așa o să putem și noi sta de vorbă ca lumea și să ne odihnim atât cât vom dori. Bine, de acord. Au pornit cu patru trăsuri, dintre care una înțesată cu provizii. Erau însoțiți de șase prieteni ai Baronului și de tot atâția servitori care să aibă în grijă dorințele lor în timpul drumului. Un convoi vesel și zgomotos, înarmat cu toate cele pentru a face față
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mal cu dificultate în strigătele de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă de scânduri, domnii, de îndată ce se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
i s-a putut consacra un articol, Lucien nu se poate abține să nu-l Întrebe pe Lousteau cum socotește că Își poate ține promisiunea facută directorului ziarului: „- Și cu articolele ce-o să faci? Întrebă Lucien după ce se urcară În trăsura care-i ducea spre Palais-Royal. - Ei, o să-i dau rasol. Pentru Călătorie În Egipt am deschis cartea și am citit câte ceva pe ici, pe colo, fără s-o tai, și am descoperit unsprezece greșeli de franceză. O să scriu o coloană
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus... Tipătescu: Patruzeci și patru? Pristanda: Patruzeci și patru în cap, coane Fănică. Tipătescu: (râzând) Nu umbla cu mofturi, Ghiță. Nu m-am plimbat eu la luminație în trăsură cu Zoe și cu nenea Zaharia în tot orașul? Tocmai ea, cum e glumeață, zice: Ia să-i 41 numărăm steagurile lui Ghiță"... Pristanda: (mâhnit) Îmi pare rău! Tocmai coane Joițica, tocmai dumneei, care de!... Să ne așteptăm de la dumneei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
să vă odihniți, să vă liniștiți puțin... Dandanache: Ba da, neicusorule... dar unde? Zoe: Poftiți cu mine, d-le Dandanache. Dandanache: (dându-i brațul și ieșin cu ea la dreapta pe scară) Stii, conița mea, sunt asa de amețit... stii, trăsura... si clopoțeii... stii, îmi țiuie grozav... grozav îmi țiuie... (ies.) SCENA IV Tipătescu: (singur) Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femei pe care o iubesc... Unde ești, Cațavencule
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-le: „Vor sta (cei ce puseseră la cale apariția unei reviste - n. m.) cîtva timp, aici (în grădina publică - n. m.), apoi vor pleca la «Șopron», loc preferat, la un han în ogradă”. Și: „în unele zile, găsea, pe la hanuri, trăsuri de țară...” 2) Acțiunea (dacă se poate vorbi de așa ceva) „romanului” lui Bacovia se petrece în deceniul trei, dar „hanurile” de care e vorba nu-s „la drumul mare”, ci în oraș. într-o pagină a manuscrisului, acolo unde se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
te gîndește la Dalila”.2) De altfel, mai tîrziu „cochetă și frivolă”, devin de nedespărțit. însă conform mentalității timpului, tot ce e cochet aparține orașului, civilizației: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă/ Omul viața mai din plin,/ Cu trăsuri, femei cochete/ Și cu fete/ încălțate cel puțin!”, reclama, zîmbitor, Topîrceanu, parodiind „Vara la țară”, de Al. Depărățeanu. Fapt subînțeles, multe dintre „cochete” erau „cocote”! 3) Deși par asemănătoare, „cochetă” și „cocotă” (cuvînt în fața căruia dicționarele noastre au rămas închise
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se cheamă «cocottes», cum ieri se chemau «lorettes». «Bullier» e un bal-café, frecventat de studenți și de «cocottes», «grisettes» minorum gentium. «Mabille» este aristocrația: «gommeux», «leișorii» (petits lions) și «cocottes»-le de înaltă reputație, în toalete de primă ordine, cu trăsuri, servitori, case proprii. Acestea sînt frumuseți, - și cînd le-ai văzut, înțelegi cît de ușor este a-ți pierde capul, mai ales dacă ai parale. Parisul, afară de stabilimente publice de toleranță, are particularele, cocottes-le, păsări de pradă, grisettes-le, fete care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Măcelari: 7 evrei și 1 romîn. Morarul, cruparul, grisarul - evrei! Evreii sînt preponderenți în servicii. Un timp, hotelierii, crîșmarii, chelnerii, birjarii, cotiugarii sînt, aproape toți, evrei. La fel ceasornicarii, juvaergiii, saidecarii, argintarii, sticlarii, cortelarii, boiangiii, zugravii de case și de trăsuri. Posedă capitalul, „tehnologia” și experiența necesare. Medicul urbei e romîn, ba și unul din spițeri, dar dentistul și subchirurgul sînt, multă vreme, doar evrei. Evreii se afirmă și în mica industrie de prelucrare a lemnului și a metalelor. Ei dau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Perla, Etla, Clara, Blima etc. „Jidovirea” înseamnă, nu în ultimul rînd, o altfel de viață socială. Există „închideri” determinate de tendința de a trăi mărginit, în interiorul breslelor. Cum se manifestă aceasta? La declararea nașterii unui copil al unui zugrav de trăsuri participă ca martori un alt zugrav de trăsuri și un zugrav de case. La cea a unui copil de cotiugar (sacagiu) - doi cotiugari. La cea a unui copil de comerciant - doi comercianți. Și așa mai departe. în plus, evreii își
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în ultimul rînd, o altfel de viață socială. Există „închideri” determinate de tendința de a trăi mărginit, în interiorul breslelor. Cum se manifestă aceasta? La declararea nașterii unui copil al unui zugrav de trăsuri participă ca martori un alt zugrav de trăsuri și un zugrav de case. La cea a unui copil de cotiugar (sacagiu) - doi cotiugari. La cea a unui copil de comerciant - doi comercianți. Și așa mai departe. în plus, evreii își păstrează reflexele de tip ghetou, evitînd metisajele. Dar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerul plouă;/Oraș cu cluburi și bodegi/ Și două teatre: Două!”7) Primăvara și toamna, Bacăul era „municipiul care înoată în tină”8). în cele două anotimpuri, mersul pe stradă - reclama „Un cetățean” - era „o adevărată calamitate. Te împotmolești cu trăsura și pe jos”.9 ) Vara, laitmotivul nemulțumirilor devenea faptul că „străzile sînt insuficient stropite”.10 ) în cursul unui an aveai așadar - considerau unii mai îndrăzneți în analogii - cînd o Veneție mocirloasă, cînd un colț de Sahara. Tot vara, Bacăul era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
găină 40 de bani, pîinea 20 de bani, o pereche de botine bărbătești 12 lei și bacșiș 50 de bani”3). Peste trei ani, notează că „standardul de viață” era cam acesta: „perechea de pui 3 lei, cursa la o trăsură 2 lei, curățatul unui coș de sobă 90 de bani”4). Clientela îi aducea: „în 1906 - 5039 lei, în 1907 - 4439, în 1908 - 10980, în 1909 - 14000 lei”5). Descreșterea leului se accentuează în timpul războiului. La 6 decembrie 1916, aceeași
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căderea în monotonie. In „Moșii”, Caragiale le redă printr-o „tablă de materii”: „Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artifiții - fotografii la minut - comèdii”.5) Un recensămînt ironic, făcut cu aparentă indiferență, această enumerare se întinde pe un spațiu de vreo cinci ori mai mare decît al citatului de mai sus. Procedeul e - s-ar părea - inevitabil și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu peisaje văzute de sus, din aer sau de pe mare. Ce a ieșit la „pieptănare”? în poezie, Bacovia vorbește de „autouri”, „cotiugare”, „tramvaie”, „cupeuri de cristal” (echivalentul „faetoanelor de gală” din versurile altora), „aeroplan”, „tren”, „vapor”. în proză - de „biciclete”, „trăsuri”/”trăsuri de plimbare”, „automobile”/”căruțe cu motor” (denumire frecventă în limbajul epocii ante și postbelice), „căruțe”, „care grele”, „brișce”, „camion” și, din nou, „vapor”, „aeroplan”/”avion”, „tren”. Mijlocul de transport folosit cel mai des de poet e trăsura. De altminteri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
peisaje văzute de sus, din aer sau de pe mare. Ce a ieșit la „pieptănare”? în poezie, Bacovia vorbește de „autouri”, „cotiugare”, „tramvaie”, „cupeuri de cristal” (echivalentul „faetoanelor de gală” din versurile altora), „aeroplan”, „tren”, „vapor”. în proză - de „biciclete”, „trăsuri”/”trăsuri de plimbare”, „automobile”/”căruțe cu motor” (denumire frecventă în limbajul epocii ante și postbelice), „căruțe”, „care grele”, „brișce”, „camion” și, din nou, „vapor”, „aeroplan”/”avion”, „tren”. Mijlocul de transport folosit cel mai des de poet e trăsura. De altminteri, cuvîntul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de „biciclete”, „trăsuri”/”trăsuri de plimbare”, „automobile”/”căruțe cu motor” (denumire frecventă în limbajul epocii ante și postbelice), „căruțe”, „care grele”, „brișce”, „camion” și, din nou, „vapor”, „aeroplan”/”avion”, „tren”. Mijlocul de transport folosit cel mai des de poet e trăsura. De altminteri, cuvîntul „trăsură” figurează în lexicul său de cinci ori, adică mai mult decît „autouri”, „tramvaie” și celelalte. Inevitabil, a mers și cu trenul, dar rar și fără plăcere: „Am plecat, în ajun, într-un vagon plin de lume
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de plimbare”, „automobile”/”căruțe cu motor” (denumire frecventă în limbajul epocii ante și postbelice), „căruțe”, „care grele”, „brișce”, „camion” și, din nou, „vapor”, „aeroplan”/”avion”, „tren”. Mijlocul de transport folosit cel mai des de poet e trăsura. De altminteri, cuvîntul „trăsură” figurează în lexicul său de cinci ori, adică mai mult decît „autouri”, „tramvaie” și celelalte. Inevitabil, a mers și cu trenul, dar rar și fără plăcere: „Am plecat, în ajun, într-un vagon plin de lume. Mă duceam la întîmplare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia citează această frază dintr-o scrisoare primită: „Iubit poet, cu multă greutate aflîndu-vă adresa, vă scriu ca un necunoscut admirator, care vă roagă să petreceți Anul Nou la dînsul, în satul C... prin gara M... unde vă așteaptă o trăsură”. Cele două inițiale par să corespundă unor denumiri reale. Editorii nu le-au explicat în note. Ca să afli satul, trebuie mai întîi să știi adresa poetului, apoi în funcție de aceasta să stabilești gara. „Amăgire” a fost publicată prima dată în martie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
copilărit poetul Eminescu), scris de Grigore Goilav din Botoșani și cele trei fotografii de la paginile 56, 90 și 92, făcute, pentru prima dată, în aprilie 1909, prin grija lui Teodor Goilav, fiul lui Grigore Goilav. Acesta l-a luat, cu trăsura, pe fotograful Jean Bielig din Botoșani, l-a dus la Ipotești și a fotografiat casa părintească, apoi biserica cea veche, cu mormintele Eminovicilor și, în sfîrșit, clopotnița, cu doi tei de lîngă gard prea tineri teii, ca să-i putem admite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]