5,715 matches
-
de mici dimensiuni. Schimburi pe care noi le-am consideră pur economice sunt în același timp mijloace de creare, exprimare sau modificare a relațiilor sociale. Din aceast] perspectiv], tranzacțiile vor fi evaluate pe o scar] a binelui și a r]ului, deci schimbul este și o problem] etic]. Relațiile din societ]țile de mici dimensiuni sunt mai importante decât cunoștințele obișnuite, mult mai atenuate, pe care ni le facem la serviciu sau în cartier. Tindem s] percem sinele și identitatea personal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la acțiunile mele. Aceeași logic] este valabil] și în cazul dușmanului. Tr]inicia unei relații este deci reflectat] de nivelul meu de încredere în aștept]rile pe care le am legate de comportamentul celorlalți. Concepția comun] asupra binelui și r]ului este coordonată principal] în orientarea unui acord asupra evalu]rii comportamentului. Aceast] funcție a moralei nu este, bineînțeles, specific] societ]ților de mici dimensiuni. Totuși, în cadrul acestora, orientarea moral] poate fi realizat] într-un mod oarecum diferit. Reluând studiile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt destul de grave, pedeapsa poate fi moartea. Spre deosbire de comunit]țile mici, de care am vorbit mai înainte, Pitjantjatjara dispun de mijloacele structurale de a suporta povară pe care o execuție o impune asupra ordinii sociale. Problemă c]l]ului care trebuie s] dea ochii cu rudele și prietenii r]uf]c]torului și s] mențin] relații normale cu ei dup] ce și-a îndeplinit aceast] sarcin] cumplit] este rezolvat]. Execuția se face în secret și în mod anonim de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai faimos cod de legi mesopotamian, Codul lui Hammurabi al Babilonului (1728-1646 î.Hr.) reflect] mare parte din conținutul codurilor precedente. Hammurabi a fost numit de zei pentru a asigura bun]starea supușilor s]i cu dreptate și prin eliminarea r]ului și a vicleniei, astfel încât „cel puternic s] nu domine pe cel slab”. Dreptatea, care însemna „lucrul drept”, se referea în primul rând la dreptatea în sens economic (Saggs, 1962, pp. 198 și urm.) și multe legi priveau proprietatea, acțiunea în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Zoroastru, acest element a introdus în iudaism noțiunea arian] de „dualism cosmic”. Teologia lui Zoroastru afirmă c] Ahura Mazda, atotștiutorul creator și ocrotitor al lumii binelui, adev]rului, purit]ții și luminii a fost contrapus lui Angra Mainyu, întruparea r]ului, a minciunii și a întunericului. Fiecare om avea dreptul la libera alegere între lumin] și întuneric. În cadrul acestei bipolarit]ți, Zoroastrismul susține c] istoria se îndreapt] spre un sfârșit, o epoc] final] în care adev]rul și binele vor triumfă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este bun] și dreapt], atunci de ce r]ul este atat de r]spândit și puternic în lume? R]spunsul a fost c] r]ul este rezultatul activit]ții lui Angra Mainyu (care prefigură diavolul), si, în ciuda triumfului aparent al r]ului în aceast] lume, balanța se va echilibra în lumea de dincolo doar prin r]spl]tirea binelui și pedepsirea r]ului. A fost subliniat] ideea c] cei care vor face bine vor fi r]spl]titi cu fericirea etern]. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] r]ul este rezultatul activit]ții lui Angra Mainyu (care prefigură diavolul), si, în ciuda triumfului aparent al r]ului în aceast] lume, balanța se va echilibra în lumea de dincolo doar prin r]spl]tirea binelui și pedepsirea r]ului. A fost subliniat] ideea c] cei care vor face bine vor fi r]spl]titi cu fericirea etern]. Aceste concepte au p]truns în etică evreiasc] formând înv]ț]turile esențiale ale c]rții lui Daniel, scris] în jurul anului 168
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre etică indian] veche Pentru a începe cu o constatare general], poporul indian, în judec]țile sale morale practice, plasă de partea „binelui”: fericirea, s]n]tatea, supraviețuirea, reproducerea, pl]cerea, calmul, prietenia, cunoașterea și adev]rul; de partea „r]ului” erau situate antonimele lor aproximative, sau non-valori: nefericirea sau suferință, boala și r]nirea, moartea, infertilitatea, durerea, furia, dușm]nia, ignoranța sau greșeală, minciună etc. Acestea sunt universal acceptate de toate fiintele conștiente, deoarece se spune c] binele absolut devine
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o descoper] în operele lui Tolstoi și Henry Thoreau, si care este consolidat] de prietenii s]i quakeri din Africa de Sud. Se sprijin] ideea nonrezistenței (sau „nu înfrunta r]ul”), însemnând renunțarea la orice modalitate de opunere prin fort] în fața r]ului, a nedrept]ților și a oprim]rii. Inițial, Gandhi o numește „rezistent] pasiv]”; cu toate c] își schimb] strategia și aduce un termen nou, satyagraha („adev]r-forț]”), care, dup] p]rerea să, ar reflecta mai bine baza indian] a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ranchiuna, ipocrizia, disprețul, invidia, zgârcenia, tr]darea, inc]p]tanarea, mândria, aroganță, vanitatea și impetuozitatea. Cea mai cunoscut] și mai relevant] analiz] în acest sens o constituie ierarhia celor zece acțiuni negative, strâns legate de cele trei surse ale r]ului: uciderea, furtul, pl]cerile necuviincioase ale simțurilor, vorbirea mincinoas], calomnia, bârfa, precum și l]comia, r]utatea și judecată greșit]. Buddha nu a cerut oamenilor doar s] se p]zeasc] de aceste manifest]ri ale r]ului, ci s] și practice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trei surse ale r]ului: uciderea, furtul, pl]cerile necuviincioase ale simțurilor, vorbirea mincinoas], calomnia, bârfa, precum și l]comia, r]utatea și judecată greșit]. Buddha nu a cerut oamenilor doar s] se p]zeasc] de aceste manifest]ri ale r]ului, ci s] și practice virtuțile morale. Potrivit analizei efectuate de c]tre Wallace (1978), virtuțile se împart în trei categorii: virtuți ale conștiinței: sinceritatea, onestitatea și corectitudinea; virtuți ale bun]voinței: bun]tatea, compasiunea, bucuria pentru binele altora și calmul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un criteriu atât pentru ordonarea, cât și pentru rectificarea denumirilor în sistemul taoist. Mo Tzi a argumentat c] la originea acestui criteriu st] o voinț] universal] sau divin] care nu este altceva decât o înclinație natural] spre bine, în detrimentul r]ului. Aceast] asociere în sine orientativ] (bine-r]u) a reprezentat punctul de plecare în folosirea tuturor celorlalte perechi de termeni. Ignorând aceast] prim] distincție, înțelegerea clar] a leg]turii shi-fei este imposibil], dup] cum afirm] chiar Mo Tzi. Prin urmare, un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limbajului. În opinia sa, alegerea codului pe care îl vom urma, precum și distincțiile între termenii acestui cod, au la bâz] un criteriu unic. Aceeași selecție trebuie operat] și asupra metodelor de sporire a binelui (li) și de diminuare a r]ului (hai) în mod constant. Propunerea lui Mo Tzi este fondat] pe conceptul de „iubire universal]”, diferit] de „iubirea p]rtinitoare” care se reg]sește în gândirea lui Confucius. O cale sau conduit] dao bazat] pe o iubire p]rtinitoare nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a denumirilor pot fi construite pe baza unei realit]ți exterioare constante. În acest sens, noua școal] a lansat o teorie care îmbin] realismul lingvistic cu cel etic, pornind de la ideea c] lumea real] constituie premisa aprecierii binelui și r]ului (shi-fei). Al treilea curent a reprezentat o provocare chiar și pentru acest umanism unanim acceptat, în sensul c] asem]n]rile și deosebirile dintre lucruri nu numai c] influențeaz] denumirea obiectelor, dar pot fi asociate și clasificate în nenum]rate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cursul bun al lucrurilor prin înțelegerea rațional] a eșecului s]u și dep]șind nevoia de a înl]tură rațiunea și de a testa limitele impuse de porunca divin]. Povestea lui Adam reflect] întregul potențial al binelui și al r]ului deja existent în ființă uman] și nesfârșita șaga a reacției umane în fața revelației divine pe tot parcursul istoriei. Această exemplific] lupta permanent] din sânul umanit]ții pentru a descoperi calea spre acțiuni echilibrate și spre supunerea în fața criteriilor divine. În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de exemplu, în opera clasic] a fondatorului unei școli juridice, al-Shafi’i, afirmă c] fundamentele credinței țineau de practicare, nu de speculație. Fiind în totalitate împotriva credinței Mu’tazila potrivit c]reia rațiunea natural] facilita determinarea binelui și a r]ului, al-Shafi’i accentua revelația că principala surs] de definire. Având în vedere faptul c] principiul responsabilit]ții individului constituia o bâz] pentru gândirea juridic] - obligațiile presupuneau capacitatea de a le duce la îndeplinire - binele și r]ul trebuiau determinate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie respectat] deoarece f]r] ea nu am fi ajutați în urm]rirea scopurilor personale. În fiecare dintre aceste cazuri scopul a fost acela de a ar]ta c] interesul personal - condamnat în mod tradițional că surs] a r]ului - va conduce în mod natural la un comportament virtuos. Chiar și o ființ] egoist] s-ar putea deci exprimă moral (vezi capitolul 16, „Egoismul”). În toate aceste dezbateri nimeni nu a dezvoltat conceptul de bine dincolo de sensul de surs] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mare parte a sferei moralei (și, implicit, timpul și capacit]țile individului) trebuie consacrat] acțiunilor permise, dup] cum afirm] și Fried (1978, p. 13): Este cu neputinț] că cineva s]-si tr]iasc] viața dup] preceptele binelui. Dup] evitarea r]ului și îndeplinirea obligațiilor, nenum]rate alegeri mai r]mân inc] de f]cut. Din acest punct de vedere, opoziția fâț] de teoria consecințialist] este destul de puternic]. În timp ce doctrina deontologic] definește binele ca fiind o noțiune cu influent] sc]zut] (cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realizat]) prin însuși conținutul s]u negativ. În opinia lui Nagel (1986, p. 182), identificarea unor comportamente negative permite depistarea acelor elemente care trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate, dac] este posibil acest lucru, spre eliminarea r]ului și nu spre menținerea lui. Aceasta este semnificația r]ului. Când alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre ceva r]u și c], în acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nagel (1986, p. 182), identificarea unor comportamente negative permite depistarea acelor elemente care trebuie excluse din comportamentul propriu: Acțiunile proprii trebuie orientate, dac] este posibil acest lucru, spre eliminarea r]ului și nu spre menținerea lui. Aceasta este semnificația r]ului. Când alegem s] mințim, s] facem r]u celor nevinovați său s] inc]lc]m drepturile cuiva, este evident c] tindem spre ceva r]u și c], în acest fel, „înot]m împotriva curentului normativ” (dup] cum afirm] tot Nagel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intenționat? Este, de asemenea, neclar motivul pentru care condiția respectului nu include și respectul pentru acele persoane care se bucur] de bun]stare sau motivul pentru care încerc]rile consecințialiștilor de maximizare a bun]st]rii și minimizare a r]ului sunt considerate a fi incompatibile cu respectul fâț] de alte persoane. În lipsă deținerii unei averi minime, care include chiar și viața proprie, omul nu poate acționa în calitate de ființ] rațional]. Atunci când, potrivit principiilor deontologice, alegem moartea a cinci persoane pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acest lucru, putem remarcă apropierea de consecvențialism decât de deontologie. 3) Deși, dup] cum s-a observat, este esențial] restrângerea normelor deontologice precum și diferențierea acțiunilor permise (care au totuși urm]ri negative) de cele nepermise (constând în înf]ptuirea r]ului), r]mane incert dac] acest dublu obiectiv poate fi îndeplinit cu succes. Numeroși filosofi se declar] sceptici cu privire la posibilitatea de stabilire a unui criteriu clar, justificat și indubitabil de diferențiere a prejudiciului grav de cel superficial. Raționamentele lor fiind mult
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca reprezentând prejudicii grave sau superficiale (acceptabile). Convingerile în acest sens difer] în funcție de principiile etice normative ale fiec]ruia. Cei care înclin] spre convingerea c] suntem obligați s] prevenim producerea unor consecințe negative, nu vor accepta ideea c] prevenirea r]ului ar putea fi un r]u în sine, la fel cum cei care au o viziune mai restrâns] asupra obligațiilor morale (că și deontologii) vor considera c] producerea r]ului poate fi permis]. Un adept al consecințialismului va fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor consecințe negative, nu vor accepta ideea c] prevenirea r]ului ar putea fi un r]u în sine, la fel cum cei care au o viziune mai restrâns] asupra obligațiilor morale (că și deontologii) vor considera c] producerea r]ului poate fi permis]. Un adept al consecințialismului va fi de p]rere c] refuzul de a minți o persoan] în scopul protej]rii altora constituie un r]u condamnabil. Aceasta fiind situația, chiar atunci când oamenii depun eforturi pentru a respecta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sa absolut] ar reprezenta un veritabil fanatism. Iar evenimentul catastrofal va aduce binele și r]ul absolut fâț] în fâț]. Dar chiar și în aceste condiții ar fi o lips] de consecvent] a susține c] evaluarea binelui și a r]ului este o chestiune de nivel, ea fiind dependent] de binele care trebuie atins și de r]ul care trebuie evitat (conform teoriei consecințialiste). În ceea ce m] privește, sunt de p]rere c] tocmai conceptul de catastrof] este unul deosebit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]