5,660 matches
-
1, Alba Iulia, 2002, pp. 107-114. Ilie, Loredana, " Atitudinea comică și personalitatea caragialiană", în Buletinul Universității PetrolGaze din Ploiești, nr. 2, 2003, pp. 72-76. Ilie, Loredana, "Caragiale fabulist și parodist" în Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, volum LV, seria Stiințe umaniste, nr. 4/2003, pp. 13-19. Ilie, Loredana, "Caragialismul în perioada interbelică", Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119. Ilie, Loredana, "Nonaristotelismul caragialian", publicat în volumul Ion Bălu, Editura Universității din Ploiești, 2003, pp. 81-90. Ilie, Loredana
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119. Ilie, Loredana, "Nonaristotelismul caragialian", publicat în volumul Ion Bălu, Editura Universității din Ploiești, 2003, pp. 81-90. Ilie, Loredana, "Pișicherul postcaragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. Ilie, Loredana "Pe urmele lui Mitică", Jurnalul literar, serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8. Ilie, Loredana, "Universul tipologic caragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. Ilie, Loredana "Pe urmele lui Mitică", Jurnalul literar, serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8. Ilie, Loredana, "Universul tipologic caragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1/2004, pp. 53-62. Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sebastian, Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră, Editura pentru Literatură, București, 1965, p. 99. 224 Mihail Sebastian, op. cit., pp. 179-180. 1 V. și Loredana Ilie, Universul tipologic caragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze" din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1/2004, pp. 53-62. 2 Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale, jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București 1983, p. 177. 3 Vasile Fanache, Caragiale, ediția a II-a, augmentată, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 8. 4 Ibidem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8, Loredana Ilie, Caragialismul în perioada interbelică, "Annales Universitatis Apulensis", Philologica, tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119, Loredana Ilie, Pișicherul postcaragialian, "Buletinul Universității Petrol-Gaze", din Ploiești,vol. LV, seria Științe Umaniste, nr. 4/2003, pp. 7-13. 40 Al. O. Teodoreanu, Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 282. 41 Victor Papilian, Nuvele bărbierești, în volumul Coana Truda, Editura Dacia, ClujNapoca, 1988, p. 44. 42 Victor Papilian, op. cit., p. 48. 43
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Petrol-Gaze din Ploiești", volum LIV, nr. 1/2002, p. 81. 143 Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p. 241. 144 Vezi și Loredana Ilie, Caragiale fabulist și parodist în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LV, seria Stiințe umaniste, nr. 4/2003, p. 15. 145 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în "Cronica", 49/ 1969, p. 9. 146 Eugené Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 54. 147 I. Constantinescu, op. cit., p. 309. 148 Vicu Mândra, op. cit., p. 238. 149
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cunoașterii este, practic, fără limită. Cartea devine nu doar simbol al literaturii, ci al culturii în general. Conceptul literelor universale este predominant. Literatura, ca „litere liberale” se dobândește în școli, există manualul celor șapte arte liberale care au un obiectiv umanist, implică noi valori civice și morale. Interpretarea esențială rămâne, bine înțeles, creștină. Se înregistrează însă și noi accepții ale ideii de literatură: literele frumoase. „Frumosul” medieval, prefigurat în antichitate, joacă prin sacralizare un rol mult mai important introducând ideea de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și o perioadă de diversificare analitică precizându-și întreaga terminologie de bază. I.4. Specializarea De la Renaștere înainte situația se schimbă. Definiția literaturii devine mai tehnică, mai savantă. Se poate vorbi de începutul specializării. Problema literelor e preluată de celebrii umaniști: oameni de bibliotecă, erudiți, filologi, lexicografi, etc. Dintre toate accepțiile ideii de literatură, cea care exprimă cel mai bine spiritul livresc și erudit al epocii este litterae humanae. Sensul este precis, filologico didactic, literatura reprezintă totalitatea literelor care conservă, transmit
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
generalizează, se organizează și se sistematizează, devine un ideal și o metodă integrală de existență. Literele „umanizează” este o expresie de largă circulație în epocă. „Idealul omului perfect educat și deci desăvârșit spiritual domină întreaga concepție: Această culme a gândirii umaniste este legată indisolubil de litterae, mijloc prin care omul se descoperă pe sine, își dezvoltă toate facultățile și dobândește toate virtuțile.” Literele și definiția omului complet se confundă. Literatura este expresia totală a aspirațiilor omului, simbol al spiritualității și umanizării
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și formula de „litere bune”, bonae litterae, ce are în același timp un sens global, cultural, unul etic și estetic și chiar „literar-poetic”(de exemplu la Erasmus se regăsesc toate aceste sensuri). Expresia de „litere bune” o întâlnim la toți umaniștii de la Petrarca la Poliziano, constituind un adevărat program al epocii. Se poate vorbi de o desacralizare a literelor în această perioadă, o trecere a literelor profane pe primul plan al conștiinței literare. Este o recunoaștere evidentă a două structuri spirituale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și culturală se reflectă și în terminologia literară. Sub presiunea noului context cultural sensul de bază a literaturii sacre se complică și se laicizează. Alături de cultura sacră a bisericii, oficializată, canonică, apare o nouă formă de sacralitate puternic culturalizată: cultura umanistă. Efectul valorizării sacralizate a literelor este foarte important. Putem vorbi de o adevărată „sanctificare” a studiilor literare. Apare, precum la Erasmus, ideea de literatură ca formă de pietate. Literatura nu poate fi concepută decât în primul rând și în mod
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
primul rând, la fel și sensul vechi cultural al literaturii. În acest cadru se precizează însă și dimensiunea etnică a literaturii ce va sta la baza conceptului de literatură națională. Pătrunderea, explicarea și fixarea sensului în marile lexicoane și dicționare umaniste ale epocii dau în sfârșit literaturii primul său statut lexicografic. Literatura primește o definiție „oficială”, curentă, care va dobândi autoritate. Un eveniment capital ce are loc în această perioadă și care va influența considerabil istoria ideii de literatură este bineînțeles
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
vor susține importanța acestora. Scrierea, cartea și tiparul devin sinonime. Răspândirea scrierii și mai ales a tiparului nu anulează încă tradiția și prestigiul expresiei orale. Oralitatea continuă să facă parte din tehnica literară cea mai evoluată: Boccaccio simulează stilul oral, umaniștii vor să reînvie tradiția retorică și cultivă procedeele sale, Rabelais mimează sau dă curs impulsului de povestitor oral. Oralitatea rămâne mijlocul natural, tradițional, fundamental și permanent de expresie. Conștiința literară a vremii continuă să vadă în scriere, redactare, o formă
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de literatură atinge, în felul acesta, cea mai mare clarificare și specializare din întreaga sa biografie, ceea ce face însă să apară complicații și dificultăți. Când lingvistica ajunge la modă începând din deceniul șase, devenind pentru două-trei decenii știința-pilot a științelor umaniste, problema specificului literar se concentrează în bună parte în definirea limbajului literar, literatura este limbaj. Acest aspect este întâlnit la Roland Barthes, G. Genette, R. Caillois, R. Wellek, N. Frye, regăsit și la filosofi G. Bachelard, M. Foucault. Când accentul
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
fatalmente, mutilați sufletește.” Observăm că semnalul de alarmă pe care îl trage T. Todorov se referă la studiului literaturii, nu literatura, ci disciplina literatură este în „pericol”. Autorul condamnă o anumită viziune despre literatură, pusă în practică de învățământul francez umanist, care ar fi dus la scăderea dramatică a interesului față de ficțiune și poezie și mai ales față de studiul lor. Vor putea fi aceste „impasuri” depășite, și-a epuizat oare literatura toate resursele? Revenind la meditația dintru început, literatura mi se
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
rațiunea decăderii unei culturi raționale nu stă în esența raționalismului, ci numai în exteriorizarea sa și în absorbirea sa de către naturalism și obiectivism. În concordanță cu constatarea făcută de Husserl, Tereza Brândușa Palade, pe marginea celor spuse, afirmă că: „științele umaniste se află într-o criză și mai profundă decât cea descrisă de Husserl. Nu ne mai confruntăm doar cu o tradiție naturalistă adoptată rigid din științele naturii în științele sociale (psihologia, sociologia, economia etc.), ci și cu faptul că finalitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și cu faptul că finalitatea cercetării științifice este îndreptată tot mai exclusiv, atât în științele naturii, cât și în cele sociale, spre o utilitate imediată. Utilitatea a devenit rațiunea de a fi a acestor științe, iar funcția cognitivă a științelor umaniste, pe care Husserl și Dilthey o leagă de spirit, și-a pierdut sensul și legitimitatea. În schimb, atât în educație cât și în cercetare, seducțiile pragmatismului și relativismului care se opun unei rațiuni teoretice dezinteresate și unui umanism care cultivă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
rațiuni teoretice dezinteresate și unui umanism care cultivă per se adevărul, binele și frumosul, sunt mai prezente ca niciodată. Acest relativism științific este, cum am putea spune într-un limbaj apropiat de cel al lui Husserl, consecința abandonării unei tradiții umaniste care stabilește pentru om scopuri care depășesc orizontul său natural (cum ar fi scopurile legate de artă sau de cunoaștere). Dacă științele umaniste au abdicat de la rolul lor de a trasa scopurile spirituale ale omului, nu este surprinzător că toate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cum am putea spune într-un limbaj apropiat de cel al lui Husserl, consecința abandonării unei tradiții umaniste care stabilește pentru om scopuri care depășesc orizontul său natural (cum ar fi scopurile legate de artă sau de cunoaștere). Dacă științele umaniste au abdicat de la rolul lor de a trasa scopurile spirituale ale omului, nu este surprinzător că toate scopurile și interesele umane sunt stabilite acum cu ajutorul tehnicii avansate care domină științele naturii”. Acest fapt este confirmat și de abandonarea progresivă a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
relevă exigența de a oferi itinerarii formative pentru tinerii cercetători, pentru a accentua nu numai pregătirea științifică, ci și dobândirea noțiunilor fundamentale de antropologie și etică. Biserica respectă și sprijină cercetarea științifică atunci când ea urmează o orientare în mod autentic umanistă, și reînnoiește chemarea ei pentru ca cercetarea științifică și biomedică să evite orice tentație de manipulare a omului, deoarece orice ființă umană este o persoană creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. 2.2 Sfidările eutanasiei Ne întrebăm: cum ar trebui
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
era considerată un factor obiectiv al creșterii economice, iar Marcel Cornu vedea aici coerența politicilor urbane pe care istoricii se străduiesc să o discearnă în intențiile protagoniștilor perioadei (mișcarea HLM, municipalitatea, Ministerul Construcțiilor). Exigențele industrializării au primat în raport cu tradiționalele considerații umaniste despre pericolele igieniste, politice și sociale care puteau apărea întotdeauna în grupările populare masive. Ipoteza lui Cornu are meritul de a lămuri de unde provine aura de modernitate a marilor ansambluri: prezența acestora împrejurul unui oraș arăta importanța armăturii urbane pe
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ca efect al unor vătămări sufletești (ca nevroze traumatice) și este de datoria medicului să descopere aceste răni și să le vindece, aducîndu-le în conștiința clară și făcîndu-le obiect al înțelegerii. 6 Ambele denumiri se datorează lui Francis Newman (fratele umanist al cardinalului). Amîndouă tipurile sînt frecvent discutate, sub diferite nume, în psihologia modernă a religiilor. Cf. Hoffding, Religionsphilosophie, trad. de F. Bendixen, Leipzig, 1901, pp. 254 și următ. și Mindre Arbeider. Anden Roekke, pp. 124 și următ.; 134 și următ
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și a religiilor monoteiste! Obârșie a culturilor de mistere care promit învierea din morți și a înțelepciunii care cere acceptarea neantului morții! Obârșie a filozofiei, a teozofiei, a gastrosofiei și a oenosofiei! Obârșie a raționalității, a laicității și a culturii umaniste! Obârșie a renașterii și a modernității spiritului european! Mare a comunicării ideilor și a confluențelor cunoașterii, care a știut să-l poarte pe Aristotel de la Bagdad la Fes înainte de a-l aduce la Sorbona din Paris! Mare tricontinentală a întâlnirilor
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
anterioară. Sf. Toma d’Aquino nu opune lumea transcedentală celei naturale ci le reconciliază în perspectiva desăvârșirii lor. Acest efort nu duce la pierderea conștiinței individuale ci la salvarea ei, prin dragostea față de semeni, față de om, ceea ce deschide cadrul curentului „umanist“ al Renașterii. Dogmatismul creștin, nu reduce posibilitățile omului de perfecționare, ci le multiplică. Filosofia Renașterii cu toată tendința ei spre originalitate nu a putut renunța la arhitectura gândirii medievale. Spiritul analitico-sintetic medieval a cunoscut în Renaștere o mare potențare. Chiar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]