6,447 matches
-
unguri ca momentul decisiv nefavorabil din istoria țării, o traumă națională persistând și astăzi în memoria populară. În momentele de ghinion, ungurii au o expresie: "mai mult s-au pierdut la Mohács" ("Több is veszett Mohácsnál"). Chiar și în prezent, ungurii percep bătălia de la Mohács ca însemnând sfârșitul unei regat european independent și odinioară puternic. Deși Mohács a fost o înfrângere decisivă, evenimentele ce i-au urmat au semnificat sfârșitul independenței Ungariei. Următoarele două secole de lupte aproape constante dintre cele
Bătălia de la Mohács (1526) () [Corola-website/Science/302594_a_303923]
-
nobili maghiari au propus ca împăratul romano-german Ferdinand, arhiducele de Austria (1519-1564), care a fost domnitor al Austriei vecine și legat de familia lui Ludovic al II-lea prin căsătorie, să fie rege al Ungariei citând acordurile anterioare prin care ungurii au acceptat ca Habsburgii să ia tronul Ungariei, fiindcă Ludovic a murit fără moștenitori. Cu toate acestea, nobilii au apelat la unul dintre ei, Ioan Zapolya, care fiind susținut de Soliman a rămas nerecunoscut ca rege ungur de către puterile creștine
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
anterioare prin care ungurii au acceptat ca Habsburgii să ia tronul Ungariei, fiindcă Ludovic a murit fără moștenitori. Cu toate acestea, nobilii au apelat la unul dintre ei, Ioan Zapolya, care fiind susținut de Soliman a rămas nerecunoscut ca rege ungur de către puterile creștine ale Europei. În 1541 Habsburgii au intrat din nou în conflict cu otomanii deoarece au încercat să asedieze Buda. Eforturile lor au fost respinse și ca urmare, Ferdinand și fratele său, Carol al V-lea, au fost
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
la Lvov să presteze omagiul, invocând pericolul unui atac otoman, maghiar sau muntean. În 1469 a jefuit regiunile Rodnei și Băii Mari, ca represalii împotriva Ungariei pentru sprijinirea pretendentului Petru Aron. In replică, pretendentul la tron a fost trimis de unguri cu un corp expediționar să ocupe tronul Moldovei, dar a fost înfrânt în bătălia de la Orbic. Prin îndepărtarea acestui pretendent periculos, a fost consolidată domnia și autoritatea lui Ștefan. Acțiunile antiotomane au început prin conflictul dintre Ștefan și Radu cel
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
papa. Așteptându-se la o nouă confruntare decisivă cu turcii, în condițiile în care polonezii nu erau pentru război, Ștefan s-a închinat prin delegați regelui maghiar, Matia Corvin. Omagiul față de regele maghiar a fost materializat prin ajutorul dat de unguri în a doua mare confruntare cu turcii. În 1476 Ștefan a fost înfrânt de armata sultanului, dar acesta s-a retras după ce nu a reușit să ocupe cetățile din nordul țării, nu a mai avut aprovizionare cu hrană pentru oaste
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Baltă, unde și-a numit proprii pârcălabi. În 1483 s-a negociat o pace între sultan și Matia Corvin, în care, din neatenția redactorului maghiar, cancelarul, a fost uitată o clauză care să protejeze Moldova. Încheierea păcii între turci și unguri l-a readus pe Ștefan la obediența față de polonezi. Spera să poată rezista presiunilor otomanilor, care doreau cele două cetăți de la Marea Neagră. În 1480 a fost încheiat un acord cu turcii, prin care Ștefan a acceptat plata tributului. În ciuda acestui
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
românilor transilvăneni. Împăratul a refuzat să primească memoriul, iar baronul Beck, șeful Cabinetului imperial, l-a trecut în arhiva Statului, unde a fost găsit de trupele române, care, în 1919, au ocupat Budapesta. Pentru a liniști reacția opiniei publice europene, ungurii nu s-au mărginit la manifestații publice, ci au înscenat un proces de presă contra tuturor membrilor din Comitetul Național Român.În realitate, a fost un proces între două națiuni cu ideal politic diferit. „Una dintre națiuni a devenit acuzatoare
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
Vasile Lucaciu, Alexandru Nicolescu și Victor Macaveiu, care au avut tot sprijinul lui Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Maniu și Ștefan Ciceo Pop. Întâiul război mondial a venit, între timp, ca să dea o întorsătură favorabilă lucrurilor. Dar încă mai înainte de înfrângerea ungurilor, protopopul R. Marchiș din Satu Mare și protopopul din Carei au înființat un vicariat național român, recunoscut de Nunțiul apostolic, care, în 10 mai 1919, a scos de sub jurisdicția Episcopiei de Hajdu-Dorogh 42 de parohii care aparținuseră Episcopiei de Oradea. Cu
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
cea mai veche biserică cu plan treflat descoperită la noi (sec. XI-XII). Printre cele mai vechi biserici din România din preajma anului 1000 este considerată biserica ortodoxă bizantină de la Alba Iulia fondată în 950 de Geula (Iula sau Gyula, lider peceneg, ungur sau localnic) in care a slujit Ierotei, primul episcop al Transilvaniei Documentele istorice bizantine arată că Ierotei a fost primul episcop al Turkiei; dar conform Institutului de istorie al Academiei Ungariei, Turkia din documentele bizantine era chiar Transilvania, definită de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
nici eforturile de maghiarizare și nici masivele colonizări străine. Pentru a schimba caracterul etnic al Banatului - și totodată și pe cel religios - autoritățile austriece au colonizat în zonă germani (așa numiții „șvabi”, aduși din Suebia), sârbi, și chiar slovaci, cehi, unguri, ruteni și alte naționalități. Ca urmare românii ortodocși, populația autohtonă a Banatului și inițial majoritatea covârșitoare, vor ajunge după cca. 150 de ani să fie abia jumătate din populație. Aceeași politică rasistă anti-românească s-a dus și în Bucovina. Aici
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
imperiul. La semnarea acordului Austro-Ungar din 1867 Elisabeta a avut un rol important în realizarea sa. În 8 iunie 1867 Elisabeta cu Francisc Iosif au plecat la Buda Biserica Mátyás, acolo au fost încoronați, 10 luni după acordul Austro-ungar. Iubirea ungurilor față de Sisi s-a datorat și faptului ca au fost găsite coroana, sceptrul și mantia regilor Ungariei (ascunse în timpul revoltei) chiar înainte de încoronarea lor ca regi ai Ungariei, fapt considerat un semn bun pentru viitor. La 23 aprilie 1868 s-
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
mantia regilor Ungariei (ascunse în timpul revoltei) chiar înainte de încoronarea lor ca regi ai Ungariei, fapt considerat un semn bun pentru viitor. La 23 aprilie 1868 s-a născut al patrulea copil, la Buda (Maria Valeria) (d. in 1924) numit "Copilul Ungur". Acest gest l-a făcut pentru unguri ca un fel de cadou pentru viitorul rege al Ungariei. În 1889 Rudolf s-a sinucis la Mayerling împreună cu amanta sa. Aceasta a fost tragedia cea mai mare a Elisabetei, depresia accentuându-se
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
înainte de încoronarea lor ca regi ai Ungariei, fapt considerat un semn bun pentru viitor. La 23 aprilie 1868 s-a născut al patrulea copil, la Buda (Maria Valeria) (d. in 1924) numit "Copilul Ungur". Acest gest l-a făcut pentru unguri ca un fel de cadou pentru viitorul rege al Ungariei. În 1889 Rudolf s-a sinucis la Mayerling împreună cu amanta sa. Aceasta a fost tragedia cea mai mare a Elisabetei, depresia accentuându-se. Rudolf era însurat cu Stephanie a Belgiei
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
GULAG pe 29 august 1938. A fost reabilitat în 1956 pentru a celebra înăbușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul maghiar Janos Kadar. Lucian Predescu. Enciclopedia „Cugetarea”, 1939, pag. 470, col. 2. Ungaria și istoria ungurilor, Centrul European de Cercetări și Studii Istorice, Editura Europa Nova, Veneția, 2001
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
Luduș, Prundu Bârgăului, Huedin, Cucerdea, Lăscud. A fost elaborat un program de maghiarizare a românilor, elaborat de baronul Aczel Ede și însușit de guvernul maghiar. Programul cuprindea expulzarea fruntașilor vieții politice românești, pauperizarea românilor, mobilizarea lor în armată, colonizarea de unguri, șicanarea românilor sub diverse forme pentru a-i determina să emigreze, etc. Obiectivele urmau să fie realizate prin mijloace oficiale sau prin intermediul organizațiilor paramilitare. Regele Carol al II-lea, deși se opusese cedărilor teritoriale fără luptă, a fost declarat vinovat
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
cursul Tisei care era un aliniament favorabil din punct de vedere militar. La 16 aprilie, contraofensiva română a atins în patru zile zona Munților Apuseni și, apoi, linia stabilită. Acțiunea a fost salutată de populația din regiune. La Oradea, români, unguri, germani și slovaci „întâmpină pe români cu flori și cu strigăte de bucurie, scoase în limba lor”, scria Nicolae Iorga, pentru că i-au salvat de bolșevici. La 30 aprilie și 1 mai, trupele române au ajuns la Tisa pe întreaga
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
Horthy a întors de la graniță un tren cu 1.600 de evrei, la 15 iulie 1944, în ziarul „The New York Times” a apărut un articol care prezenta Ungaria drept ultimul refugiu al evreilor din Europa ocupată de nazism și menționa faptul că ungurii au încercat să protejeze evreii. Totuși în perioada imediat următoare, mai ales după abdicarea lui Horthy din 1944 ritmul deportărilor a crescut semnificativ. În total se estimează că au fost deportați circa 450.000 de evrei din Ungaria. Fülöp Freudiger
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
era mai scumpă și munca mai grea. Autoritățile ungare au îndepărtat noile minorități din viața politică și administrativă și au săvârșit o serie de violențe împotriva lor. Cel mai cunoscut caz este cel petrecut în timpul Crăciunul din anul 1938, când ungurii au deschis focul asupra slovacilor care părăseau o biserică, doar pentru că au cântat un cântec patriotic slovac în timpul liturghiei. Tribunalele militare speciale care condamnau la moarte membrii rezistenței slovace erau la ordinea zilei. Proprietățile le erau confiscate, li se luau
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
fost cedate Ungariei, în timp ce Syrmia a fost alipită la Croația independentă. Regiunile din Voivodina (Banat, Šumadija și Braničevo) au rămas sub ocupație germană, având capitala la Šmederevo. La presiunile Mareșalului Ion Antonescu asupra lui Hitler, care voia să cedeze regiunea ungurilor, Banatul (sârbesc) a fost organizat ca regiune autonomă, sub conducerea minorității germane locale (șvabi). Victimele regimului horthyst în regiunea ocupată au fost în număr de 19.573. Mulți nemaghiari au suferit represiuni, fiind supuși la muncă forțată ori trimiși pe
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
diferită de cea din Transilvania. Aici eforturile pentru unirea românilor cu Biserica Catolică au început după izgonirea turcilor de către armatele austriece la 1692. În acel an a fost instalat la Oradea episcopul romano-catolic Augustin Benkovits. El a constatat însă că ungurii și germanii din eparhia reînființată adoptaseră în masă calvinismul, astfel încât existau foarte puțini credincioși catolici. Acest lucru a determinat eforturi pentru creșterea numărului de romano-catolici. Prima problemă de care s-a izbit Augustin Benkovits a fost cea a drepturilor de
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
au stârnit nemulțumirea celorlalte confesiuni creștine din regiune, mai ales protestanții calvini care vroiau și ei să atragă pe cât mai mulți români la Biserica lor. Răscoala curuților condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături de ungurii protestanți și pe români, ruteni, slovaci și alte naționalitâți. Românii, slovacii și rutenii erau în tratative pentru acceptare unirii cu Roma. Eforturi similare se făceau și printre unguri, pentru întoarcerea lor de la calvinism la romano-catolicism. Alte probleme erau de sorginte
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
de Francisc Rakoczi al II-lea, izbucnită în 1703, a adunat alături de ungurii protestanți și pe români, ruteni, slovaci și alte naționalitâți. Românii, slovacii și rutenii erau în tratative pentru acceptare unirii cu Roma. Eforturi similare se făceau și printre unguri, pentru întoarcerea lor de la calvinism la romano-catolicism. Alte probleme erau de sorginte social-economică. Această răscoală s-a încheiat abia în 1711. În tot acest timp Atanasie Anghel a avut parte de o mulțime de greutăți. Ajutoare din Țara Românească nu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
uniților la alte religii recepte. O nouă dietă a Transilvaniei a hotărât, în 1744, ca nobilii români uniți să fie recunoscuți, dar nu ca atare, ci ca parte a națiunii recepte în teritoriul locuit. Astfel, cei din zonele administrate de unguri erau declarați automat unguri, cei din zonele secuiești secui, cei din zonele săsești sași. Protestele și cerințele lui Inocențiu Micu nu au fost deloc plăcute de părțile protestante, fiind adeseori gratulate cu injurii și amenințări (inclusiv cu aruncarea pe fereastră
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
recepte. O nouă dietă a Transilvaniei a hotărât, în 1744, ca nobilii români uniți să fie recunoscuți, dar nu ca atare, ci ca parte a națiunii recepte în teritoriul locuit. Astfel, cei din zonele administrate de unguri erau declarați automat unguri, cei din zonele secuiești secui, cei din zonele săsești sași. Protestele și cerințele lui Inocențiu Micu nu au fost deloc plăcute de părțile protestante, fiind adeseori gratulate cu injurii și amenințări (inclusiv cu aruncarea pe fereastră). Chemat la Viena, Inocențiu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
1849 la Arad, a ordonat să fie executați, cu consimțământul explicit al împăratului, cei 13 generali care au încălcat jurământul de fidelitate față de Casă de Habsburg, luptând cu revoluționarii, alături de Lajos Batthyány, mâna dreaptă a conducătorului revoluției, Lajos Kossuth. Soldații unguri au fost încadrați, în majoritate nu de bună voie, în Armată Austriacă din Germania și Italia. După ce habsburgii au avut nevoie de sprijinul militar al maghiarilor, actual pentru pacificarea situației în Italia, dar și ca posibilitate de a întări armata
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]