6,525 matches
-
-i spunem ce număr sîntem (fiindcă nu mai aveam nume, eram numere). Și nu știam ce îl apuca pe gardian când i se spuneau numere care treceau de o mie, de pildă 1.003, cum era al meu, începea să urle, ieșea afară și începea să ne care la pumni în figură și lovituri cu bocancul în fluierele picioarelor, cu înjurături de o mare inventivitate. Am înțeles repede, însă, că individul nu știa să scrie astfel de numere, și unul dintre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de aceste culcări care mă trimiteau istovit în mină, într-o noapte rămăsei în picioare, refuzai să mă mai culc... Câțiva mă imitară. Gardianul se apropie de mine, mi se uită în ochi și rînji: "Culcat!". Rămăsei în picioare. "Culcat!", urlă, dar nu mă culcai. Era un individ diform, strâmb, urât și mic de statură. Numai ochii, sub lumina galbenă a becurilor din stâlpi, exprimau parcă o bucurie prin care ai fi putut crede că te poți întîlni cu un om
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care, căutând prin toate părțile vreo gaură de scăpare, se urcau pe pereți, reveneau peste mesele goale, săreau chițcăind și într-adevăr unul îl atacă și el scoase un țipăt și smuci din fundul lui mare cu o mișcare abjectă, urlând către Bacaloglu: "Du-te, mă, în bida mă-tii și omoară-i odată!" Vintilă se apropie și el și îi trase cu sete un șut în fundul lui trivial (și în clipa aceea avui un surâs de destindere, căci era uimitor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atace: Bacaloglu îl trimise cu un șut în perete, de unde căzu apoi jos cu ochii lui negri și îndrăsneți și cu dinții rânjiți înfloriți de stropi de sânge. "Bravo, Bacaloglu, strigă Vintilă, vecine, ai dat o lovitură formidabilă!" Grasul Calistrat urlă, gîjîind: "Patroane, o să te încoronăm împărat al șobolanilor, adică nu, jjj, râse el, o să te denumim Costaichie Bacaloglu Șobolanicus! N-am ce să-ți fac, ești genial, te pup în... azi o să mă îmbăt, o să-mi regulez nevasta, o să-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
judece pe toți, că nu mai credem în valorile absolute... " Din fericire, strigai, totul se uită. Și dând pe gât paharul de vin roșu, care mi se păru că avea un gust insuportabil de motorinolaringologie cum spunea Vintilă, începui să urlu, cîntînd: Mă vei uita, căci și uitarea E-nscrisă în legile omenești...". Și mă aplecai spre ea foarte aproape și îi văzui într-o clipă, cu nedumerire, chipul lipsit de farmec, pe care îl iubisem atât de mult și care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ninsoare, ochii mei i se lipiseră de ceea ce i se mai putea zări din picior sub haina de blana și deasupra cismei. Că mă uitasem la ea ca la o curvă... Purtarea mea față de Petrică, pe care îl făcusem să urle prin copaci, Căprioara pe care o omorâsem, Tamara... și așa mai departe... "Ai știut că mi-a fost scârbă de tine de la început? Te-ai văzut vreodată cu ochii ăștia? Îți amintesc eu niște fapte, continuă Matilda, nimeriseși odată la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi ardeau urechile. După mine s-a ridicat un cunoscut poet care de la început a introdus în fluxul subteran al ședinței, cu voce dramatică de bătrân demagog, o diversiune de o violență extremă. Nu striga, dar aveai impresia netă că urlă. Nu cred că a vrut în mod special să mă atace pe mine, fiindcă n-avea motive, totdeauna scrisesem bine despre el, e drept nu foarte bine, totuși bine în raport cu degringolada în care ajunsese talentul său după 23 August încoace
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să bea cucută... Ce îi trebuia lui să privească marea? Noi însă ne temem de ceea ce am putea descoperi dacă am privi insistent în noi înșine... Golim paharul, nu de cucută, ci de vin, ne ferim privirea și începem să urlăm, încredințați că asta e viața, și nu urlete scoatem, ci cântece de triumf... Iar pentru divertisment năvălim și prin păduri... II ...Într-o zi, pe la prânz, telefonul de pe biroul meu sună prelung, așa cum îl auzim în ureche când sîntem chemați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Zaaaraaaza, și câți te-aaau iubit..." Începurăm să cântăm toți (timp în care blonda nevastă dispăruse și se întorsese cu noi sticle) la Yafa și la Beyrut, mai sunt femei arabe... Je me suis engagé, pour l'amour de ma blonde... urlai și eu cu o melancolie sfâșietoare, având lângă mine o blondă și o arămie care luară ca atare simulatul meu lamento, doamna Chiriță îmi puse mâna pe braț și mă chestiona cu o simpatie severă și trează: "De ce nu te
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și detașarea sânt semnul despărțirii. Ba nu! Ăsta era semnul, astfel se petrecuse cu Nineta și Căprioara. Dar nu cu Matilda! Oricum, adormii cu sentimentul că nu se întîmplase nimic. Da, se speriase de ceva, asemeni copiilor care încep să urle din senin (așa ni se pare nouă!), o să aflu eu, dacă o fi să aflu, dacă nu cumva această reacție nu era chiar semnul că evoluam pe orbite foarte îndepărtate, că ne apropiasem unul de altul o perioadă oarecare de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu vroia să-mi explice. "Bine, dragă, atunci nu mai merg," strigam, "nu, că trebuie să mergi", ridica și el glasul, nu era după mine... Nici măcar să mă pieptăn după gustul meu nu mă lăsa, mai rău, acasă începea să urle... " Ce e cu tine, îl întrebam, ai înnebunit? Ce-am mai făcut?" Își lăsa capul în jos și tăcea zile în șir. A trebuit să treacă multă vreme până să înțeleg: îmi atrăgeam, cică, prea multe simpatii cu felul meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se uita, și văzut de departe șeful grupului nostru, celebrul diagnostician, arăta roșu ca un rac, îl fripsese soarele, și din pricina asta părea parcă indignat, dar desigur alta era pricina, în gălăgia asta nu se mai puteau spune anecdote decât urlînd), a venit la el în inspecție un șef mare de la București. "De ce, zice, ai luat dumneata unui bolnav 30 000 de lei?" "Treizeci de mii?", tresării... " Da, continuă ea, așa face, pe unii îi vindecă pe gratis, pe alții îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vă adresați cui vreți... Cu nivelul lor înalt pot să vă trimită fără mustrări de conștiință pe lumea ailaltă..."" Chelnerul ne adusese între timp ciorbele. Sălăjan abia acum ne văzu și ne făcu semn cu mâna, strigând ceva... Da, da, urlai și eu, mersi, asemenea." Ne ura poftă bună... Cabana începuse să se golească. Când ieșirăm și ne puserăm din nou schiurile, Suzy se reînsufleți, dar ghicii după expresia ei că era hotărâtă să rămână până la sfârșit numai cu mine. "Cînd
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
auzi ce-o să spun!" "Bine!", zise el și se ridică și ieși în hol. "Doctorul, continuă ea, a fost chemat de mine acasă să-mi dea îngrijiri după ce fusesem schilodită... În fața lui fostul meu soț a încercat să mă omoare, urlând că l-am chemat pe fostul meu amant să mă apere și să-l internez pe el la spitalul de nebuni..." Ah, exclamai, extrem de verosimil, chiar halucinant de verosimil!" În clipa aceea, foarte calm, Petrini reveni, dar ca și când ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aruncat pe fereastră, la propriu, nu la figurat, iar portăreasa poate să declare ceea ce a văzut, geamurile sparte și sosirea sectoristului și scandalul care a avut loc... Sectoristul a fost chemat do vecini, dar i-a dat dreptate lui, care urla că și ăsta ar fi fost amantul meu... pe vremuri... adică avocatul... Judecați singur dacă această stupiditate va fi considerată ca atare, adică pură stupiditate a unui dipsoman care nu mai știa ce face..." "Extrem de verosimil, stimată doamnă, îi răspunsei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apoi, navele răspundeau chemărilor radio, pe când acest obiect tăcea chitic. Era vorba, fără nici o îndoială, de un asteroid, de un bloc de feronichel plecat să viziteze universul. Dacă ar fi fost vorba de un aparat la ananghie, și-ar fi urlat semnalul de naufragiu către tot ce se găsea în raza sa de emisie. Dar căpitanul era curios de felul lui. Printr-o ușoară modificare a direcției putea să se lămurească asupra statutului acelui vagabond tăcut, iar prin câteva adnotări mincinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
preludiul unei morți înfricoșătoare și absolut unice în felul ei. Dar din acest tub curgea doar apă, în timp ce un glas calm o sfătuia: ― Niu te grăbi. Bea încet. Se supuse, refuzând să asculte de acea parte din ea care-i urla să aspire rapid acest lichid binefăcător. Lucru curios, nu se simțea deshidratată, îi era pur și simplu sete. ― Bine, murmură ea, răgușită. Nu aveți ceva mai consistent? ― E prea devreme. ― Ei, rahat. Suc de fructe? ― Acidul citric poate provoca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
groasă, fără ochi, dar cu gura plină de dinți ieșea din toracele pacientei, frângându-i coastele. Lucrul acela se răsuci încet și când colții nenumărați se aflară la mai puțin de treizeci de centimetri de fața celei care-l găzduise, urlă. Strigătul său îl acoperi pe cel al oamenilor, o asurzi pe Ripley și-i suprasolicită cortexul amorțit, repercutându-se în toată ființa ei atunci când... Se ridică urlând și se așeză pe pat. Era singură în camera de spital luminată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
la mai puțin de treizeci de centimetri de fața celei care-l găzduise, urlă. Strigătul său îl acoperi pe cel al oamenilor, o asurzi pe Ripley și-i suprasolicită cortexul amorțit, repercutându-se în toată ființa ei atunci când... Se ridică urlând și se așeză pe pat. Era singură în camera de spital luminată doar de haloul diodelor multicolore. Ținând mâinile rășchirate patetic pe piept, se străduia să-și reia respirația pe care i-o tăiase coșmarul. Corpul îi era intact: stern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai mult. Deocamdată, se cocoța zdruncinându-se, pe o pantă ușoară. Roțile mari stârneau nori de praf vulcanic pe care vijelia se grăbea să-i ducă departe. Gresia și șistul, erodate, se sfărâmau sub greutatea lui. Un vânt de la vest urla regulat lovindu-se de blindaj, cășunând pe parbriz, vrând cu tot dinadinsul să-i orbească, vehicolul și pe cei dinăuntru. Hotărârea celor care conduceau aparatul se adăuga la fiabilitatea motorului pentru a-l face să urce pe deal: fredona liniștitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu ei. ― Pentru că așa a zis mama. Tot gândindu-se la ce s-ar putea juca mai apoi, "Newt își lipi fața de alt hublou. Lumina pălea odată cu îndepărtarea părinților ei în direcția ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei doi bipezi care se cățărau pe grohotiș. Vântul urla. Praful ascundea soarele. ― Nu crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ciudatei nave. Ceva o prinse prin spate, urlă, se răsuci spre fratele ei. ― Trișorule! El fugi imediat, în căutarea unei ascunzători. Fetița îl urmă strigând. Coca navei străine îi domina pe cei doi bipezi care se cățărau pe grohotiș. Vântul urla. Praful ascundea soarele. ― Nu crezi că ar trebui să chemăm baza? întrebă Anne fără să-și ia ochii de la aparat. ― Stai să vedem ce nume să-i dăm șmecheriei ăsteia. Russ Jorden punctă răspunsul cu o lovitură de picior într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întunecată și măturată de vânt. În ciuda izolației tractorului, puteau auzi vântul bătând, motorul fiind oprit. ― O să fie bine, Newt. Tati știe ce face. Atunci ușa exterioară de deschise cu zgomot lăsând să intre vântul, praful odată cu o umbră uriașă. Newt urlă și Tim sări de pe scaun. Mama lor smulse viziera căștii și o aruncă cât colo, fără să-i pese de instrumentele delicate pe care le-ar putea strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și o aruncă cât colo, fără să-i pese de instrumentele delicate pe care le-ar putea strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic. Trecu pe lângă copii și apucă microfonul din tabloul de bord urlând: ― Mayday! Mayday! Aici Alpha Kilo doi patru nouă și chem Controlul din Hardley. Repet. Aici Alpha Kil... Newt abia o auzea. Își ținea mâinile lipite de gură pentru a se apăra de atmosfera viciată. Îndărătul ei, filtrele tractorului gemeau încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]