560,054 matches
-
ce saltă pe creste. Deodată dispare. Apele s-au năpustit asupra firavei ambarcațiuni, scufundând-o. Vântul șuieră peste talazurile însângerate parcă de lumina amurgului. Marea și-a înghițit prada. Sătulă, își recapătă liniștea. Sosește noaptea. Nu se mai aude nimic decât zgomotul valurilor de nisip și - departe, foarte departe - cântecul anticelor sirene. O jertfă care a potolit mânia zeilor. Lumina lunii strălucește deasupra mării...”.
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
IV-a a compoziției, „Pârâu sub lună”. Se poate presupune astfel că patru părți ale lucrării erau terminate cu mult timp înaintea datei înscrise pe ultima filă a manuscrisului. Se cunoaște faptul că Enescu nu își considera o creație încheiată decât în momentul finisării definitive, iar deseori acestă finisare se întindea pe un interval de timp îndelungat. Emanoil Ciomac afirma cu privire la Enescu că „ani de zile câte un manuscris e păstrat fiindcă un mic fragment, uneori o măsură doar, nu-l
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
particulare de programatism declarat. Rechemarea clipelor tainice ale copilăriei denotă influența considerabilă pe care viziunea asupra naturii, formată în anii copilăriei, a avut-o asupra întregii creații enesciene. În gândirea tablourilor suitei Enescu s-a dovedit a fi mai mult decât un peisagist muzical. Dincolo de descripția titlurilor, "Suita „Săteasca”" este o întrepătrundere de stări, muzicale afective și poetice, de o rară sugestivitate plastică. Denumirea părților suitei este un indiciu semnificativ asupra conținutului programatic propriu fiecăruia dintre ele. În contrast cu mișcarea precedentă, al
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
în mare parte izvorâtă din acest "parlando rubato" tipic folclorului autohton. Cornel Țăranu spunea: „Enescu este un neîntrecut maestru în a îmbrăca mereu alte și alte aspecte ritmice pe un singur nucleu tematic.” Astfel, notarea exactă a ritmului nu este decât una dintre continuările firești ale principiului de variație ritmică din folclorul poporului nostru. Țesătura simfonică a părții întâi exprimă o delicatețe a desenelor tematice și o îmbinare aerisită a vocilor, cu frecvente elemente heterofonice, care dau impresia unei limpezimi cvasi-camerale
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
s-a ajuns la o ciocnire deschisă totuși, deoarece pe 21 ianuarie Franchet d'Esperey a ordonat oprirea avansului militar românesc. Pe 23 ianuarie Consiliul de Miniștri ungar a decis pentru prima dată că nu mai avea o altă soluție decât rezistența armată, iar la 24 ianuarie Clemenceau i-a atras atenția lui Henri Berthelot că nu era cazul să se ia în considerare toate pretențiile românești. Un nou ordin din 28 ianuarie al Primului Ministru francez, a determinat fixarea armatelor
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
trateze cu comandamentul trupelor ungare chestiuni privitoare la traseul liniei de demarcație și la tratamentul românilor din zona aflată încă sub administrare maghiară, acestea a fost un eșec, deoarece comandamentul ungar a susținut că nu recunoaște drept linie de demarcație decât Linia Diaz din 13 noiembrie 1918. Invocând această linie, guvernul revoluționar ungar a continuat să încerce să împiedice prin orice mijloace integrarea teritoriilor în discuție și a acționat prin organele sale administrative și militare în acest sens, autorizându-le să
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
rapidă a pierderilor, soldații proaspăt sosiți pe front nu aveau de cele mai multe ori pregătirea tactică necesară. Numeroși ofițeri tineri nu aveau o pregătire tactică și de conducere a trupelor satisfăcătoare. Printre tanchiști se aflau conductori care nu aveau altă experiență decât conducerea unor automobile pe drumurile publice. Au existat situații în care comandanții de tancuri au fost obligați să își învețe membrii echipajului cum să încarce armele și să le folosească chiar înainte de declanșarea atacului. Sistemul american de înlocuire a trupelor
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
în Aachen]] Divizia I de infanterie SUA a trebuit să își folosească cea mai mare parte a efectivelor pentru stăvilirea contraatacurilor germane și pentru asigurarea securității zonei din jurul orașului. Din acest motiv, pentru cucerirea orașului nu a putut fi repartizat decât un singur regiment - Regimentul 26 de infanterie, care avea la dispoziție doar două dintre cele trei batalioane ale sale. Infanteriștii celor două batalioane, înarmați doar cu mitraliere și aruncătoare de flăcări, și sprijiniți de doar câteva tancuri și un singur
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
cuceririi și păstrării în siguranță a barajelor la este de pădurea Hürtgen, pe care germanii ar fi putut să le folosească pentru inundarea văilor pe care se aflau drumul spre Berlin. Operațiunea aliaților avea să ducă la lupte mai grele decât cele de la - „[[Bătălia din Pădurea Hürtgen]]”. [[Categorie:Bătăliile Germaniei]] [[Categorie:Bătăliile Statelor Unite]] [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest]]
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
prima sa lucrare pentru orchestră,si la a treia să audiție publică, prima sa lucrare orchestrala care a fost bine primită de auditori. La premiera concertului succesul a fost rezervat, criticii semnalând mai mult calitățile de pianist ale lui Brahms decât muzică să. După cinci zile, la Leipzig, publicul l-a primit rău, cu numeroase fluierături de nemulțumire. Concertul cuprinde trei părți care se întind pe circa 50 de minute, ceea ce îl face unul din concertele cele mai lungi. Au trecut
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
după ce în 1854 Robert Schumann a făcut, pe fondul bolii de care suferea, o încercare de sinucidere și a fost internat într-un azil psihiatric, precum și după moartea lui Schumann în 1856. Clară Schumann, cu 14 ani mai în vârstă decât Brahms. a scris despre el în jurnalul ei: „Îl iubesc că pe un fiu”. Dragostea lui Brahms pentru ea, era plină de respect, mai complexă și conflictuală, dar el a prețuit mult opiniile și sfaturile ei. În 1854 Brahms se
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Clară Schumann a asistat la o repetiție a concertului la Hanovra în martie 1858, cu nouă luni înainte de premieră, și i-a scris unui prieten că a mers foarte bine. Aproape totul sună frumos, unele părți cu mult mai frumos decât chiar Johannes însuși și-a imaginat sau s-a așteptat. Premiera a avut loc la 22 ianuarie 1859 la Hanovra, cănd Brahms avea 25 ani. Publicau l-a primit cu răceală. A doua execuție publică a avut lov cinci zile
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
l-a invitat pe Brahms să-și aducă concertul și acolo. Brahms, care cântă la pian că solist, a făcut două repetiții cu orchestră, sub baghetă lui Julius Rietz. Era convins că a cântat concertul în mod semnificativ mai bine decât la Hanovra, iar orchestră -și mai și. În cele din urmă puțini din auditori au încercat să aplaude, si au fost copleșiți curând de fluierături. Concertul a avut o singură cronică pozitivă, aceea a lui Thomas San-Galli de la „Neue Zeitschrift
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
fiind „primul motor al acestei întreprinderi importante”, United States Exploring Expedition (publicată de fapt nu în ianuarie 1837, în "SLM", ci abia în septembrie 1843, în "Graham's Magazine", Vol. XXIV Nr. 3), poate fi identificat cu pare mai mult decât îndoielnică. Revista "The Knickerbocker" din mai 1839 a publicat „Mocha Dick: Or the White Whale of the Pacific”, relatarea lui Reynolds despre Mocha Dick, o balenă albă din apropierea coastelor statului Chile care a chinuit o generație de vânători de balene
Jeremiah N. Reynolds () [Corola-website/Science/336386_a_337715]
-
finalul Simfoniei în Do de Mihail Jora. Ethosul popular este în această parte nu numai de moduri minore și cromatizate, ci și e de moduri majore ce permit unele trepte mobile, spre exemplu coborârea septimei ce ilustrează mai degrabă mixolidicul decât ionicul. Această parte păstrează materialele tematice a primei părți adăugând doar pe cele de anticipație, cele din urmă fiind înrudite cu cele inițial. Menuetul utilizează ca procedeu de construcție acumularea vocilor. Vocile se adaugă progresiv urmând ca spre sfârșitul părții
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
care prezintă convulsii febrile simple. Există dovezi provizorii referitoare la existența unui risc ușor crescut de epilepsie la 2% din cazuri. Convulsiile febrile afectează între 2 și 10% dintre copiii până în 5 ani. Acestea sunt mai comune în cazul băieților decât al fetelor. După o singură convulsie febrilă există o probabilitate de 15-70% de a urma o a doua.
Criză febrilă () [Corola-website/Science/336397_a_337726]
-
căsătoria cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg. La 31 iulie 1788 la Hachenburg, Louise Isabelle s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg (25 octombrie 1768 - 9 ianuarie 1816). Mirele era cu aproape 20 de ani mai în vârstă decât mireasa, care avea numai 16 ani. La acel moment el era încă moștenitorul principatului. Tatăl lui a murit la 28 noiembrie în același an iar Frederic l-a succedat. Frederic Wilhelm și Louise Isabelle au avut patru copii:
Louise Isabelle de Kirchberg () [Corola-website/Science/336441_a_337770]
-
sub numele Vera. "Goldypedia" recomandă „încă o dată întreaga serie “Dincolo de moarte” tuturor cititorilor, Adina Speteanu dovedindu-și talentul în fiecare pagină a celor trei romane”. În aceeași notă, "Jurnalul unei cititoare" spune: „Vă garantez că la sfârșit, nu veți vrea decât să aveți și volumul următor în mână, pentru că nu veți vrea să părăsiți Strygorra!”. Deși reproșează lipsa grandorii și rezolvarea facilă a unor conflicte, "Gazeta SF" consideră că „privit în ansamblu, autoarea este în creștere. Iar asta nu poate decât
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
decât să aveți și volumul următor în mână, pentru că nu veți vrea să părăsiți Strygorra!”. Deși reproșează lipsa grandorii și rezolvarea facilă a unor conflicte, "Gazeta SF" consideră că „privit în ansamblu, autoarea este în creștere. Iar asta nu poate decât să însemne că ea se maturizează, devenind tot mai stăpână pe mijloacele de exprimare.”.
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
IX-lea al Leonului. Părinții ei au măritat-o pe Leonor la vârsta de 18 ani cu Juan de Velasco, care face parte din nobilimea castiliană și cu care a avut o viață fericită deși era mult mai în vârstă decât ea (62 de ani). După aproape trei ani, soțul ei a decedat și văduva Leonor s-a retras la bunica ei, la Sevilla. La Sevilla îl întâlnește pe regele Alfonso al XI-lea al Castiliei, care a fost foarte impresionat
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
el își dă seama că moravurile politice nu s-au schimbat, iar idealurile imaginate în tranșee au rămas doar vise. Vechea societate se reface repede, iar oamenii își reiau apucăturile egoiste de dinainte de război. Goana de căpătuire reîncepe mai sălbatică decât înainte. Noul guvern format după alegeri se dovedește mai corupt decât guvernele anterioare, iar susținătorii reformelor devin tot mai izolați. Dezamăgit de spulberarea idealurilor politice, Radu Comșa încearcă să-și refacă viața, dar este izolat social din pricina infirmității. Prietenul său
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
iar idealurile imaginate în tranșee au rămas doar vise. Vechea societate se reface repede, iar oamenii își reiau apucăturile egoiste de dinainte de război. Goana de căpătuire reîncepe mai sălbatică decât înainte. Noul guvern format după alegeri se dovedește mai corupt decât guvernele anterioare, iar susținătorii reformelor devin tot mai izolați. Dezamăgit de spulberarea idealurilor politice, Radu Comșa încearcă să-și refacă viața, dar este izolat social din pricina infirmității. Prietenul său, profesorul Vasile Mogrea, renunță dezamăgit să mai lupte pentru schimbarea societății
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
interpretată, încât, făcând cunoștință cu niște ofițeri, cititori ai romanului meu, aceștia au pretins categoric că au participat la una din luptele descrise de mine, iar unul își amintea că mă văzuse luptând în dreapta lui. Lucrurile nu s-au lămurit decât în momentul în care le-am arătat actul de reformă medicală. Vei înțelege, dar, de ce scriind «Ochii Strigoiului» nu a trebuit neapărat să fiu strigoi”. („Cezar Petrescu”, în Aurel Sasu, Mariana Vartic și Gheorghe Baltoc, "Romanul românesc în interviuri", Ed.
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
mai spun după aceea, de grijă, de plânsul fetii, de scrisorile care veneau tot mai rar?... Mi-a venit înapoi cu trei degete tăiate, de întorc și acum privirea când dau cu ochii de mâna lui ciungă. Și mai rău decât asta: s-a întors reformator, mă rog, apostol, om care o să prefacă țara. Două luni nu mi-a vorbit decât de justiție socială, de tranșee, de lumea cea nouă”. Cezar Petrescu a avut ambiția să realizeze o "Cronică românească a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
cu trei degete tăiate, de întorc și acum privirea când dau cu ochii de mâna lui ciungă. Și mai rău decât asta: s-a întors reformator, mă rog, apostol, om care o să prefacă țara. Două luni nu mi-a vorbit decât de justiție socială, de tranșee, de lumea cea nouă”. Cezar Petrescu a avut ambiția să realizeze o "Cronică românească a veacului XX", proiect grandios în care s-a folosit de experiența sa de ziarist. El a observat realitatea din cele
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]