56,041 matches
-
80 km, mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, și Brăești (Satul Ruginoasa). Alte amenajări similare mai sunt atestate și pe raza comunelor Cozieni, Cătina și Sibiciu, precum și pe raza orașului Nehoiu. În total sunt aproximativ 30 de astfel de amenajări, care au servit atât ca spații de locuit cât și ca lăcașuri de cult. Datele arheologice evidențiază perioade diferite de locuire, mergând pentru unele dintre locații până în epoca bronzului - cultura Monteoru sau începutul primei epoci a fierului (Hallstatt), atestarea documentară
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
al XVI-lea și odată cu apariția sa a reprezentat un veritabil cap de pod pentru arhitectura religioasă de la curbura Carpaților. În zona montană a Buzăului s-a afirmat spre mijlocul secolului XVI, unul dintre curentele monastice ortodoxe: anahoretismul - exprimat prin amenajarea de biserici și chilii săpate în piatră. Acestea au scăpat documentelor istorice scrise în mare parte, pe fondul vieții monahale caracterizate de apostolat fără predică și trai fără discipoli. Un element caracteristic anahoretismului de pe teritoriul românesc, anume acela al formării
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. Se află în arealul satului Mlăjet din orașul Nehoiu. Ar fi avut inițial mai multe încăperi, dar acum este distrusă parțial de seisme. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. Originea este naturală, cu amenajări antropice ulterioare. Funcția ei a fost aceea de a a servi ca refugiu în vremuri de restriște. Prezența unei multitudini de așezări rupestre într-un spațiu restrâns, a impus compararea acestei zone cu Muntele Athos, pentru zona în cauză folosindu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Poiana Cozanei, poteca ce urmărește peretele sud-estic al stâncii, întâlnește câteva izvoare sulfuroase. Brăești: Sulfuroase și feruginoase Este format din vestigii rupestre medievale, aflate mai ales în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, în zona Aluniș - Nucu - Fișici - Rugionasa. Amenajările au servit atât că spații de locuit cât și ca locuri de cult, cel mai probabil începând cu sec. III - IV d. Hr. Utilizarea lor a continuat și în sec. XVI - XVII. Prin similitudine - zona face parte din ceea ce mai
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
m. (Vârful Stogu), între râurile Cheia și Olănești, în partea nord-vestică a satului Cheia și este inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria naturală este suprapusă sitului de importanță comunitară "Cozia - Buila - Vânturarița" și reprezintă o zonă cu un relief (dezvoltat în calcare) diversificat
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
subordinea Consiliului Județean Vrancea. Clădirea Teatrului este înscrisă în "Lista monumentelor istorice", având codul . Construția teatrului a fost realizată la inițiativa maiorului în rezervă Gheorghe Pastia care a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orașului Focșani. Condiția principală cu care maiorul Pastia a realizat donația a fost ca teatrul să poarte veșnic inscripția "Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”". O comisie condusă de arhitectul Ion Mincu, actorul
Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” () [Corola-website/Science/326282_a_327611]
-
categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al orașului Băile Olănești. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000"' (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 0,40 hectare. Aria naturală inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița, reprezintă o cavernă (peșteră) în versantul drept al "Cheilor Mânzului" din Munții Căpățânii, alcătuită
Peștera Arnăuților () [Corola-website/Science/326333_a_327662]
-
altitudine cuprinsă între 650 și 950 m, în bazinul superior al râului Olănești, în partea central-nordică a județului Vâlcea. cu o suprafață de 10 hectare, declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 Martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este inclusă în Parcul National Buila-Vânturarița și reprezintă o zonă cu un relief diversificat, cu pajiști, păduri, vai, cascade, luminișuri; ce adăpostește specii de plante și elemente faunistice specifice Meridionalilor. Floră
Rezervația Rădița - Mânzu () [Corola-website/Science/326368_a_327697]
-
este inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița. Rezervația naturală din abruptul drept al "Cheilor Bistriței Vâlcene" cunoscută și sub denumirea de Sfântul Grigore Decapolitul, a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o cavernă (peșteră) în apropierea Mănăstirii Bistrița, alcătuită din galerii, holuri, săli, scări și depozite de guano; ce adăpostește faună bogată în specii de lilieci, coleoptere, acarieni sau arahnide
Peștera Liliecilor (Vâlcea) () [Corola-website/Science/326380_a_327709]
-
Bistriței Vâlcene, în partea nordică a satului Bistrița, pe teritoriul împădurit al mănăstirii cu aceelași nume. cu o suprafață de 0,25 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Parcul Național Buila-Vânturarița. Rezervația naturală reprezintă o grotă (peșteră) în Cheile Bistriței Vâlcene ce adăpostește resturi fosile de urs de peșteră și urme atribuite unei vechi civilizații
Peștera Valea Bistrița () [Corola-website/Science/326417_a_327746]
-
este o lucrare de amenajare a spațiului public situată în zona cunoscută sub numele de Râpa Galbenă, o zonă cu o diferență de nivel importantă aflată la baza Dealului Copou. A fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea pentru
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
Inginio Vignali. Proiectul a fost aprobat de Consiliul Comunal la 3 martie 1898 și apoi de Ministerul de Interne și Consiliul Tehnic Superior. Deși realizarea proiectului s-a lovit de dificultățile în obținerea fondurilor necesare, în august 1898 lucrările de amenajare a canalelor (care urmau să deverseze în Bahlui apa izvoarelor subterane captate în zonă) erau deja în curs, amploarea lor necesitând crearea de noi străzi: Regimentul 13 (astăzi strada Silvestru) și Grivița (acum Străpungerea Silvestru). În ciuda problemelor tehnice și a
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
stâng al râului Cerna, în partea nordică a satului Gorunești. Rezervația naturală întinsă pe o suprafață de 10, 50 hectare în "Măgura Slătioarei", a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un relief cu un ansamblu de abrupturi (piramide rezultate în urma eroziunii solului), forme modelate de-a lungul timpului în rocă sedimentară (nisipuri, pietrișuri, argile), prin acțiunea aerului (ingheț, dezgheț
Piramidele de la Slătioara () [Corola-website/Science/326421_a_327750]
-
la parterul clădirii este găzduită "„Cofetăria Tuffli”", cofetărie tinuta de cofetarul elvețian Richard Tuffli și care, din 1890, se mândrește cu titlul de "„furnizor al Curții Regale”". În 1900, când la doar câteva sute de metri se termină lucrările de amenajare a Esplanadei Elisabeta de la Râpa Galbenă, Vasile Sculy, îndatorat, trece clădirea în proprietatea Creditului Urban din Iași, care în 1910 o vinde „Jockey Clubului”. Perioada dintre cele două războaie mondiale aduce și ea noi schimbări: cofetăria este ținută de Constantin
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
Elementul cheie care leagă aceste stiluri este dorința de exprimare a sentimentelor interioare în favoarea verosimilitudinii naturii. Istoricul de film Richard Peterson a declarat că „Cinematografia germană a devenit cunoscută pentru poveștile horror psihologice și pentru emoții stranii, generate prin lumi, amenajarea decorului și unghiul camerei de filmat.” Aceste tehnici de filmare a atras teme expresioniste. Exemple influente ale expresionismului german includ "Cabinetului doctorului Caligari" (1920) de Robert Wiene, ce prezintă un doctor bolnav psihic și "Das Wachsfigurenkabinett" (1925) de Paul Leni
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
cea care va cumpăra domeniile Curtici și Cutos. Nepotul lui Mihai, Lazăr Csernovics este cel care va primi în anul 1793 titlul de Graf (Grof). În anul 1804, Pavel Csernovics ajunge proprietar al domeniului Macea. El se va ocupa de amenajarea reședinței. Fiul său, Petru este cel care după o călătorie efectuată în 1845 în Orientul Apropiat va aduce specii exotice precum Ginko Biloba, în grădina parcului ce împrejmuia castelul. Totuși, Petru este și cel care va face ca reședința să
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
lui Tibor Karolyi moșia avea deja 100 de holde de pădure plantata și populată cu fazani (localnicii o numea fățănărie). Odată cu angajarea lui Iosif Prohaska, începe o perioadă în care este gestionat aspectul exterior și arealul dendrologic. Astfel, are loc amenajarea fântânii arteziene și a unui teren de tenis. În anul 1968 devine în mod oficial Parc dendrologic. În 1990 este transferat în proprietatea Universității "Vasile Goldiș" din Arad, peste patru ani devenind Grădină botanica. Ghid Arad Guide, Arad, 2004
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
și de asociație. Acoperișul cabanei a fost luat de vânt și înlocuit în 1938, 1947 și 1959. Lucrările au demarat de îndată, angajat fiind pentru executarea lor antreprenorul Petre Păscu, bun meșter și om de suflet, care a realizat numeroase amenajări turistice în Bucegi și Piatră Craiului, a făcut primele marcaje ale C.C.R. etc. Puțini dintre cei care astăzi poposesc la cabană Caraiman cunosc eforturile prin care s-a înălțat, cu sacrificii și cheltuieli foarte mari. Cele mai mari greutăți au
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
cucerită de către Imperiul Roman devenind Provincie romană. Anul 106 a însemnat pentru Potaissa, debutul unei noi epoci istorice. Deja în vara anului 106 se întreprinde o intensă explorare a noii provincii înglobate Imperiului Roman (marcarea punctelor strategice, înregistrarea surselor naturale, amenajarea rețelelor rutiere, stabilirea garnizoanelor, edificarea fortificațiilor). Evenimentul care a impulsionat cel mai mult dezvoltarea vechii așezări dacice Potaissa, înainte de staționarea aici a Legiunii a V-a Macedonica în anul 168, a fost apariția și stabilirea unor coloniști romani, veniți din
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
n. la 18 septembrie 1924 în București, d. la 7 iulie 2010 în București a fost un inginer hidrotehnician român care a făcut parte din echipa de pionerat, pentru România, în această disciplină. A colaborat la realizarea Planului Național de Amenajare a Apelor din România prin proiectarea schemelor de amenajare complexă a mai multor sisteme hidrotehnice, precum și a lucrărilor hidrotehnice aferente în calitate de șef de proiect complex sau consilier Născut la 18 septembrie 1924 dintr-o familie de cărturari, ambii părinți fiind
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
7 iulie 2010 în București a fost un inginer hidrotehnician român care a făcut parte din echipa de pionerat, pentru România, în această disciplină. A colaborat la realizarea Planului Național de Amenajare a Apelor din România prin proiectarea schemelor de amenajare complexă a mai multor sisteme hidrotehnice, precum și a lucrărilor hidrotehnice aferente în calitate de șef de proiect complex sau consilier Născut la 18 septembrie 1924 dintr-o familie de cărturari, ambii părinți fiind institutori la Scoala Floreasca din București, s-a înscris
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
constituit nucleul tehnic prin care a elaborat primele proiecte pentru centralele hidroelectrice și lucrările hidrotehnice aferente. Inginerului Aristide Teodorescu a primit însărcinarea de șef de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetica a barajului Râul Mare. De asemenea, a fost direct implicat în elaborarea primului plan de amenajare hidroelectrica a fluviului Dunărea. Printre primele amenajări hidroenergetice a caror execuție a fost promovată imediat a fost centrală hidroelectică Sadu V (Sibiu), de pe
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Aristide Teodorescu a primit însărcinarea de șef de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetica a barajului Râul Mare. De asemenea, a fost direct implicat în elaborarea primului plan de amenajare hidroelectrica a fluviului Dunărea. Printre primele amenajări hidroenergetice a caror execuție a fost promovată imediat a fost centrală hidroelectică Sadu V (Sibiu), de pe râul Sadu. Pe lângă funcția de șef de proiect al lucrării, Aristide Teodorescu a îndeplinit și sarcina de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
de proiect pentru barajul și hidrocentrala Gureni de pe Râul Mare prima lucrare ce trebuia promovată pentru amenajarea hidroenergetica a barajului Râul Mare. De asemenea, a fost direct implicat în elaborarea primului plan de amenajare hidroelectrica a fluviului Dunărea. Printre primele amenajări hidroenergetice a caror execuție a fost promovată imediat a fost centrală hidroelectică Sadu V (Sibiu), de pe râul Sadu. Pe lângă funcția de șef de proiect al lucrării, Aristide Teodorescu a îndeplinit și sarcina de inginer îndrumător a execuției, coordonând grupul de
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
administrativă și-a dovedit eficientă și ca urmare a rămas în vigoare și în prezent după o perioadă de peste 50 ani. Din activitatea tehnică desfășurată în Comitetul de Stat al Apelor este de reținut, în special, inițierea elaborării planurilor de amenajare complexă a resurselor de apă și contribuția să nemijlocita în stabilirea conținutului acestora și a numeroaselor normative de elaborare. Mărturisea că planurile de ameajare complexă a apelor au constituit domeniul preferat al activității lui. După anul 1960 până la pensionare a
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]