65,481 matches
-
viață semiurbană. Cei 4-5 km. pe care-i au de parcurs până la târg acești locuitori, le dau putință ca în cel mult jumătate de zi să-și vândă produsele, să-și cumpere lucrurile de care au nevoie, să se întoarcă acasă și să-și vadă de munca la câmp sau de aceea de pe lângă gospodărie. În afară de aceasta, în cuprinsul acestei zone se află și cea mai mare parte din podgoria Hușilor, de pe coasta Drăslăvățului, de la Dric și de la fundul Șarei și Turbatei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
sate sânt - ca și altele din Sud-Vest - legate de Huși, capitala județului Fălciu, îi face pe locuitorii din ele să vină și aici la târg, odată cu treburile de pe la Prefectură, Tribunal ori Judecătorii, aducând de vânzare unele produse, în locul cărora duc acasă unelte agricole mici sau manufactură. În săptămâna și ziua iarmarocului anual de la 14 septembrie (ziua Cruciiă, când pe platoul Dricului de la marginea de SE a orașului se face un mare târg de vite, de produse animale și de vehicule (căruțe
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
anterior, unii, și poate cei mai mulți erau aduși din țara sau olatul turcesc. Și se știe că cel mai grozav au avut de suferit, de pe urma stăpânirii turcești, bulgarii, care, bucuroși, că în Țările Române găsesc liniște mai multă ca la ei acasă, veneau în număr destul de mare. Și pentru fugarii aceștia nenorociți din „olatul turcesc”, orașul Huși, ca și întreaga stepă deluroasă a Fălciului, golită de Români, care se retrăseseră către codrul din Vest și Est, constituia un foarte bun loc de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
doar câteva luni din an. Ba mulți din ei nu se întorc cu anii, fie din cauza depărtării locului de grădină și greutăților iernării la oraș a vitelor de muncă, fie din cauza vremurilor grele și a târgurilor prea proaste. Odată întorși acasă acasă însă, ei înțeleg să-și răscumpere zilele de muncă grea a pământului, pe lapoviță, ploaie, vânt, soare, căldură și brumă, prin petreceri nesfârșite. De la Crăciun și până la Sf. Toader gem crâșmele de gospodari și flăcăi, iar muzicile fac să
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
câteva luni din an. Ba mulți din ei nu se întorc cu anii, fie din cauza depărtării locului de grădină și greutăților iernării la oraș a vitelor de muncă, fie din cauza vremurilor grele și a târgurilor prea proaste. Odată întorși acasă acasă însă, ei înțeleg să-și răscumpere zilele de muncă grea a pământului, pe lapoviță, ploaie, vânt, soare, căldură și brumă, prin petreceri nesfârșite. De la Crăciun și până la Sf. Toader gem crâșmele de gospodari și flăcăi, iar muzicile fac să răsune
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
umplerea unui vas prețios cu băuturi delicioase.” Français La Mathe le Vayer 239. „Unii prețuiesc cărțile după grosimea lor, ca și cum ar fi fost scrise să-ți exersezi brațele, nu mintea.” Baltasar Gracian y Morales 240. „Mă simt mai fericit stăpân acasă pe cărțile mele și cu puțin răgaz decât Mazarin cu toți banii și neliniștile sale.” Gui Patin 241. „Știința a câștigat mai ales din cărțile prin care au pierdut creatorii lor.” Thomas Fuller 242. „Acela căruia îi place cartea, nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
De vrei, dintre-ale mele, să iei cu tine-o carte, La drum să te-nsoțească, acum când pleci departe, Alege-o pe aceasta: e mică și ușoară, Poți s-o cuprinzi în mână, s-o porți la subțioară, Lăsând pe raft acasă prea-grelele volume. Acum să-ți spun, în Roma unde-o găsești anume, Iar ca să nu-ți pierzi vremea umblând o-ntreagă zi, Cu cea mai bună grijă te voi călăuzi: Spre forum-ul Minervei, sub ale Păcii-altare, O afli la
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cartea aceea, Să mai văd pe cer semnele lor de opal, Fantomele literelor moarte Într-un fel de război mondial.” Florin Muscalu 783. „Degeaba duci la școală cărțile tot anul, dacă la examen nu ești în stare să-ți lași acasă ghiozdanul.” Ion Apetroaie 784. „Ce folos că citești literele unui cuvânt, dar nu poți citi cuvântul!” Ion Apetroaie 785. „Nu îndoi foaia de carte. Când mai târziu, după ceo vei desdoi, vei apuca-o mai tare de colț, tocmai din
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
filele-i de lut văd cum se schimbă-n floare străbunii mei de humă, în ei ca într-o apă mă oglindesc și-ascult pământul cum rodește în Sfânta Țară Mumă.” Emilian Marcu 807. „Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și de lut, îmi pun veșmintele cele mai alese. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
serviciu la Râmnicu Vâlcea și un timp a făcut naveta. Așa cum îmi amintesc, în toamna anului 1945, a început repatrierea basarabenilor. Sunt sigură că “ invitația” respectivă s-a făcut prin abuz și, astfel, când într-o zi m am întors acasă, fiind plecată din localitate, am găsit camera goală, neștiind ce s-a întâmplat. Mai târziu am aflat de la propietăreasă că mama și fratele meu au fost luați de poliție și obligați să plece în grabă cu destinația “ acasă” în Basarabia
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
am întors acasă, fiind plecată din localitate, am găsit camera goală, neștiind ce s-a întâmplat. Mai târziu am aflat de la propietăreasă că mama și fratele meu au fost luați de poliție și obligați să plece în grabă cu destinația “ acasă” în Basarabia. Eu aveam 17 ani și, oricum, dețineam unele informații despre destinul celor repatriați așa că am rămas în România, chiar în condiții de singurătate. Destinul a venit în sprijinul meu, altfel aș fi fost pierdută. De ceva vreme am
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
repatrierea mamei și a fratelui, atunci în 1945, n am mai știut de ei. Abia în 1954, după moartea lui Stalin, am reușit prin “bilețele” trimise prin ocazii să aflu că ai mei sunt la Lipnic, tata s-a întors acasă după război, dar era foarte bolnav. După multe încercări am reușit să plec cu soțul la Lipnic, unde împreună ne-am regăsit și unde bucuria s-a îmbrățișat cu durerea, și unde cuvintele au devenit neputincioase. Tata a mai trăit
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
Un vânt de panică suflă pe coridoare. Infirmierele, care lălăiau printre treburi, se reped să acorde îngrijiri bolnavilor. Doctorul Sinus intră în rezervă și îi reproșează soțului ei, cu gentilețe, dar ferm, că nu respectă regulamentul spitalului: "Veniți, vă duc acasă. Ne ocupăm în mod cu totul special de soția dumneavoastră. Ea face parte din grupul nostru israeliano-arab care luptă pentru pace în Orientul Apropiat. Este o inițiată." Soțul ei nu pare sensibil la prestigiosul titlu conferit soției lui, evocă episodul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nepătruns. În fine, e considerată suficient de "restabilită" ca să i se dea o "permisie" de 15 zile. I se propune să meargă să se odihnească într-o clinică din Nanterre. Georges nu e de acord. De ce să nu se întoarcă acasă? S-ar simți acolo mai bine decât în clinica cea mai performantă. Bărbatul ei, care nu se lasă condus de sentimente, crede că rațiunea trebuie să primeze. Rațiunea, în cazul de față, este avizul medicilor. Care este avizul medicilor? Avizul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
medicilor este favorabil reunirii familiei. Strâng tot și închid valiza. La ieșire, printre alte hârtii, i se înmânează o rețetă pentru o analiză a sângelui peste trei luni: să nu fi luat sida, din întâmplare, în urma unei transfuzii... În sfârșit, acasă. O așteaptă o înștiințare de la asigurările sociale, în legătură cu afecțiunea ei de lungă durată: rambursarea 100% a tarifelor reglementare de la 9 ianuarie 2005 până la 1 ianuarie 2015. Zece ani. Firește, suficienți, probabil... În apartament se recurge la mărunte amenajări care să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mult, în tinerețe, dar l-a părăsit puțin după nuntă, pentru că era mereu posac. "Asta e plicticos." S-a întors la viața de celibatară, ceea ce, "pe cuvântul meu", nu-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna V.?" "Da, de ce?" Pentru că, acum câtva timp, nu se mai dădeau nici doi bani pe pielea dumneavoastră. V-ați revenit frumos, felicitări!"O șuviță flutură pe fruntea tinerei infirmiere. E Cléa? Acasă, pentru cincisprezece zile. Vremea e frumoasă, a venit deja primăvara. Din păcate, răcise, nu știe cum. Febră, hârâială în piept, îi curge nasul. Medicul curant îi prescrie alt antibiotic, pe lângă cel pe care îl ia, fiecare afecțiune cu antibioticul ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu realistul lui tată, a fost mai aproape de realitate când a intervenit fascinația lui pentru Isidora, ea, care nu se îngrijorase peste măsură. Chiar, ce făcea Isidora în clipa aceea? După spectacol, nu i se prea întâmpla să se întoarcă acasă ca să citească și să-și completeze cunoștințele, deși se lăuda că-și desăvârșește continuu "cultura generală". Dacă se întorcea acasă totuși, n-o făcea ca să guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îngrijorase peste măsură. Chiar, ce făcea Isidora în clipa aceea? După spectacol, nu i se prea întâmpla să se întoarcă acasă ca să citească și să-și completeze cunoștințele, deși se lăuda că-și desăvârșește continuu "cultura generală". Dacă se întorcea acasă totuși, n-o făcea ca să guste farmecul solitudinii. Dar avea un fel al ei de a face dragoste, ca purtată de beția pasiunii, care salva totul. Poate că nu asta era dragostea, dar semăna cu dragostea. Până la autopăcălire, autoamăgire. El
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei își închipuia că avea întâlniri galante și într-o seară a ucis-o pe plajă. Un nebun, l-au închis după aceea într-un azil. De atunci, am rugat-o pe fiica mea, care locuiește la sanatoriu, să doarmă acasă. Dar ea e infirmieră și în nopțile de gardă nu poate veni, atunci rămân singură cu Motea, bătrâna mea servitoare, care e surdă și se culcă odată cu găinile. Sunt foarte mulțumită că sunteți aici, domnule locotenent, prezența dumneavoastră mă liniștește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de altminteri, erau toate închise, cu storurile lăsate. Seara următoare, locotenentul și-a petrecut-o la Cetatea Albă, antrenat de niște camarazi care descoperiseră câteva cârciumi deochiate cât cuprinde, unde cântau tarafuri de țigani. Doar peste două zile, întorcându-se acasă după-amiaza devreme, își spuse că putea face eventual un tur de plajă înainte de a se culca (devreme!). La vilă nu a întâlnit-o decât pe bătrâna Motea, care, deși nu se zgârcise la decibeli, n-a știut să-i spună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în tainele Bugazului. "O să încerc, deși nu există alt secret decât acela al Bugazului însuși", răspunse Nastia, cu un zâmbet poznaș. Locotenentul crezu că percepe în el un început de complicitate. De altminteri, faptul că ea continua să se culce acasă, în ciuda prezenței lui liniștitoare, nu era un semn? Trebuise să-l studieze mai întâi, invizibilă, ca să știe cum să-și conducă barca și mai ales dacă merită efortul. Se pare că trecuse examenul. Când, la sfârșitul după-amiezii, s-a întors
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai stărui, Motea având aerul să spună că viața era o grijă în sine, n-aveai nevoie de altele ca să-ți faci sânge rău. Și domnișoara Nastia e bine? "Bine, foarte bine, altora le-ar merge mult mai rău." Era acasă? Trebuia să-i spună ceva urgent. Nu, nu era acasă. Poate vine diseară? Confirmare dubitativă: cu siguranță poate. Extenuat de conversația cu Motea, se retrase în camera lui și se trânti pe pat. Geamurile de la casa vecină îi trimiteau reflexele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o grijă în sine, n-aveai nevoie de altele ca să-ți faci sânge rău. Și domnișoara Nastia e bine? "Bine, foarte bine, altora le-ar merge mult mai rău." Era acasă? Trebuia să-i spună ceva urgent. Nu, nu era acasă. Poate vine diseară? Confirmare dubitativă: cu siguranță poate. Extenuat de conversația cu Motea, se retrase în camera lui și se trânti pe pat. Geamurile de la casa vecină îi trimiteau reflexele soarelui la apus. Ziua se mai sfârșea o dată într-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la prima seară, o întrebă: "Și asta te împiedică?" Nu cu adevărat, răspunse Nastia, cu o voce firească, de parcă nu deslușise nicio maliție în întrebarea lui, dar astă-seară n-am timp. Trebuie să mă întorc la sanatoriu." " Credeam că vii acasă", spuse el puțin dezamăgit. "Nu, am ieșit să dau o raită, până să intru în serviciu. Sunt de gardă în noaptea asta." "Păcat! Presupun că-ți place să te scalzi noaptea. Tenul tău uimitor (după părerea mea, exagera cu bună
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]