57,196 matches
-
1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concentrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
sale, să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Chiar dacă prin acest procedeu noi cuceream pradă bogată, prizonieri, material, trebuia în schimb să plătim înaintarea noastră cu sacrificii serioase."
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
(în , „schitul din văgăună”) este o comunitate monahală idioritmică de la Muntele Athos (Grecia), una din cele mai vechi vetre monastice românești din Sfântul Munte. Este amplasată în partea de nord-est a peninsulei Athos, într-o vale străbătută de râul Morfonou și înconjurată de o pădure de castani. Aici se află 15
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
(în , „schitul din văgăună”) este o comunitate monahală idioritmică de la Muntele Athos (Grecia), una din cele mai vechi vetre monastice românești din Sfântul Munte. Este amplasată în partea de nord-est a peninsulei Athos, într-o vale străbătută de râul Morfonou și înconjurată de o pădure de castani. Aici se află 15 chilii în care locuiesc călugări români. Biserica schitului are hramul Sfântul Mare Mucenic
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
află 15 chilii în care locuiesc călugări români. Biserica schitului are hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. aparține Mănăstirii Sfântul Pavel (în ), una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional teritoriul autonom al Sfântului Munte Athos. El se află din punct de vedere spiritual sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la fel ca toate comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
în ), una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional teritoriul autonom al Sfântului Munte Athos. El se află din punct de vedere spiritual sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la fel ca toate comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos de la mănăstire, peste munte). Se întinde pe valea Lacu (în , care
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
la fel ca toate comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos de la mănăstire, peste munte). Se întinde pe valea Lacu (în , care înseamnă „văgăună sălbatică”), care urcă spre pantele vârfului Aton (2033 m). Schitul este situat la o altitudine de aproximativ 280 m, între Marphonou și Antiathon. Se cunosc foarte puține informații despre istoria schitului
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
aproximativ 280 m, între Marphonou și Antiathon. Se cunosc foarte puține informații despre istoria schitului românesc Lacu. Conform tradiției, începând din secolul al X-lea trăiau acolo călugări ce proveneau din mănăstirea veche Amalfinon (una dintre cele trei mănăstiri de pe Muntele Athos ce săvârșeau slujbele religioase după ritul latin), care va fi în curând abandonată și se va ruina după Marea Schismă ce a avut loc în anul 1054 între Biserica Răsăriteană și Biserica Apuseană. În secolul al XIV-lea câțiva
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
1760 ieromonahul Daniil de la Mănăstirea Neamț a organizat obștea de aici ca schit și a construit o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Slujbele religioase se țin de atunci în limba română. În acea vreme existau în Muntele Athos aproximativ 24 de colibe românești și aproape 100 de pustnici români. În anul 1821, după începerea Războiului de Independență al Greciei, călugării moldoveni și munteni au încetat să mai vină în Grecia, pe măsură ce situația a devenit tot mai periculoasă
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
la începutul secolului al XX-lea exista în jurul bisericii un complex de 24 de chilii și colibe, în care trăiau peste 120 de monahi. Criza generată de instalarea comunismului în România care a făcut ca relațiile României cu mănăstirile de la Muntele Athos să fie mult îngreunate, dar și drumul greu accesibil, au făcut ca Schitul Lacu să intre într-o perioadă de declin. Numărul călugărilor a scăzut, iar chiliile au fost părăsite și au început să se ruineze. În anul 1989
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
că îngerii i-au dus trupul pe , în locul în care, în anul 549, împăratul Bizanțului, Iustinian I, a ridicat ceea ce este acum din Egipt (care este, de fapt, închinată Schimbării la față a lui Hristos). Cel mai înalt vârf al Muntelui Sinai, cu altitudinea de 2.641 de metri, a fost numit Sfânta Ecaterina, și a fost cunoscut de-a lungul secolelor printre arabi ca "Jebel Katerin". Donald Attwater respinge „legenda” Sfintei Ecaterina, invocând lipsa unei „dovezi pozitive că a existat
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
identificată cu . Cea mai veche istorisire a vieții Sfintei Ecaterina apare la peste 500 de ani de la data tradițională a martiriului său, în "menologium"-ul atribuit împăratului Vasile I (866), deși descoperirea relicvelor ei de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina, la poalele Muntelui Sinai a fost făcută la începutul anilor 800, lucru care, probabil, presupune un cult existent la acea dată (denumirea comună a mănăstirii s-a dezvoltat după descoperirea moaștelor). Mănăstirea a fost construită din ordinul împăratului Iustinian I (care a domnit
Ecaterina din Alexandria () [Corola-website/Science/335127_a_336456]
-
Austro-Ungar. Take Ionescu, fără știrea niciunui din membrii guvernului, a alimentat în secret, din fondurile ministerului, lupta românilor ardeleni de eliberare națională. "„Banii plecau de la București, fie prin Predeal, când îi ducea chiar secretarul general al ministerului, fie direct peste munți, prin agenți deghizați în ciobani, cu destinația Sibiu, Brașov sau Arad, cu precădere la Brașov, de unde eforia Bisericii Sfântu Nicolae îi împărțea mai departe.”" Această practică a lui Take Ionescu avea să fie „demascată” public de către noul șef al Partidului
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Ming (1368 - 1644) și bazat pe evenimente din timpul Dinastiei Tang (618-907), povestiri și adaptări populare. În roman, maimuța născută dintr-o piatră, dobândește puteri supranaturale prin practici taoiste. După o revoltă împotriva Împăratului de Jad este închisă sub un munte de către Buddha. În schimbul eliberării sale acceptă să-l însoțească pe călugărul pelerin Xuanzang în calitate de gardă de corp (împreună cu monstrul cu cap de porc Zhu Bajie, demonul Sha Wujing și dragonul Longwang), într-o călătorie spre vest pentru a recupera unele
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
300. Nu se mai teme de foc, dar păstrează totuși slăbiciunea și teama față de fum. Dat fiind că poziția sa în ierarhia celestă a fost destul de înaltă, lui Sun Wukong îi dau ascultare la nevoie diferite spirite ale pământului și munților precum și alte ființe din mitologia chineză. Pentru a-și controla energia incomensurabilă și a-și canaliza pornirile belicoase, maestrul său l-a făcut să poarte o bentiță de aur dată de către Bodhisattva Guănshìyīn Púsà. Aceasta atunci când este spusă o rugăciune
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
piatră magică cu dimensiuni sacre, care simbolizau pe circumferință împărțirea calendarului solar cu cele nouă găuri în el pentru cele nouă trigrame și pe înălțime nivelele cerurilor. Aceasta fusese formată de către forțele primordiale ale Haosului și, era așezată pe vârful Muntelui Florilor și Fructelor din Huăguǒ-Shan (chineză: 花果山) în spatele unei cascade imense. După ce a fost fecundată de vânt, piatra a fost lovită de fulger și a dat naștere unui ou de piatră din care a ieșit Regele Maimuță. După naștere acesta
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
tip de bureți. El este o specie de ciuperci comestibile din încrengătura "Basidiomycota" în ordiunul "Boletales" și familia "Boletaceae" care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România și Basarabia soiurile se dezvoltă de la câmpie la munte prin păduri, parcuri și pajiști, mai ale sub mesteacăn și plop, din iunie până octombrie. Tip de specie este " aurantiacum". Acest gen cu soiuri de mărime mediocră are următoarele însușiri comune: O excepție reprezintă "Leccinum corsum" a cărui carne este
Leccinum () [Corola-website/Science/335218_a_336547]
-
m-am minunat și am exclamat: «Lăudat fie Allah! Preamărită fie perfecțiunea lui Allah!»” Dar imediat după cuvintele sale vine mult foc din cer care distruge multe păsări-bărbați. Oamenii-pasăre sunt supărați pe Sinbad și el fuge pe un vârf de munte, unde întâlnește doi tineri, care sunt slujitorii lui Allah și care-i dau un toiag de aur; revenind în oraș, Sinbad află de la soția sa că oamenii-păsări sunt demoni, dar ea și tatăl ei nu sunt din soiul lor. Și
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
pe lângă râului Isar, câțiva kilometri vest de izvoarele ei, la sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca o pădure ostilă între Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca o pădure ostilă între Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza locum" într-un document
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat castelul roman "Scarbia" între munții Karwendel și munții Wetterstein. În documentele medievale timpurii Scharnitz a fost desemnat ca o pădure ostilă între Walchensee și Seefeld in Tirol. În anul 763, localitatea a fost pomenită pentru prima oară sub numele de "Scaraza locum" într-un document privind clădirea unei
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]