56,520 matches
-
() sunt un arhipelag format din șapte insule de origine vulcanică din Oceanul Atlantic, relativ aproape de coastă de nord-vest a Africii. Insulele aparțin Spaniei, formând o comunitate autonomă a acestei țări. Insulele și capitalele lor sunt: Cea mai apropriata insula se află la 108 km față de coastă de nord-vest a Africii. Împreună cu Capul Verde, Madeira și Azore, insulele Canare formază ecoregiunea "Macaronezia". Vulcanul Teide de pe Tenerife este cel mai
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
Tenerife este cel mai înalt munte din Spania. Datorită poziției insulelor luând în considerare vânturile, climatul poate fi umed sau foarte uscat. Câteva specii native sunt conservate, ca și arborele de drago ("Dracaena draco") și pădurile de dafini "Laurisilva". Comunitatea Autonomă a Insulelor Canare consista din două provincii, Santa Cruz de Tenerife și Las Pălmaș, a căror capitale (Santa Cruz de Tenerife și Las Pălmaș de Gran Canaria) sunt co-capitale ale regiunii autonome. Fiecare din cele șapte insule importante este condusă de
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
drago ("Dracaena draco") și pădurile de dafini "Laurisilva". Comunitatea Autonomă a Insulelor Canare consista din două provincii, Santa Cruz de Tenerife și Las Pălmaș, a căror capitale (Santa Cruz de Tenerife și Las Pălmaș de Gran Canaria) sunt co-capitale ale regiunii autonome. Fiecare din cele șapte insule importante este condusă de un ansamblu numit "cabildo insular". sunt considerate a fi la originea mitului grec al Grădinii Hesperidelor. Insulele au fost denumite „canare” (din latină "caniș", câine) datorită numărului mare de foci(focile
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
este capitala Cataloniei, o comunitate autonomă din nord-estul Spaniei. Este de asemenea al doilea cel mai mare oraș al Spaniei, după Madrid. se află pe coasta Mediteranei, 160 km sud de lanțul muntos Pirinei, care reprezintă granița cu Franța. Populația orașului este de aproximativ 1,6
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
Safvet Pasă și ambasadorul în Germania, Sadullah Bey. Tratatul a fost semnat la Sân Stefano. Tratatul a confirmat o serie de schimbări politice în Balcani, prin recunoașterea independenței mai multor state, inclusiv a României. Tratatul prevedea formarea unui principat bulgar autonom, care să plătească tribut Porții, dar care avea dreptul la un guvern creștin și la o armată proprie. Teritoriul său includea câmpia dintre Dunăre și Munții Balcani (Stara Planina), regiunile Sofia, Pirot și Vranje, Tracia de Nord, părți ale Traciei
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
Pablo Picasso și prietenul lui, George Braque, au revoluționat această artă redând realitatea prin descompunerea ei în bucăți și reasamblarea ei, de multe ori sub forma unei mulțimi geometrice. Aceasta a condus la ideea fundamentală a artei moderne: arta este autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Regele Petru a fost detronat, proclamând Republică Federativa Populară Iugoslavia. În 1963, statul a fost redenumit în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia. După 1974, Iugoslavia a fost condusă de un "colectiv prezidențial" alcătuit din reprezentanții celor șase republici, cele două provincii autonome ale Șerbiei și Președintele Ligii Comuniștilor (până în 1988). Inițial, colectivul a fost prezidat de Tito, care a fost ales "Președinte pe viață". După moartea sa în 1980, un membru a fost ales anual "Președinte al Președinției" interpretând ca șef de
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
de Folosire a Simbolurilor de Stat din Kosovo”. Cu toate acestea, Guvernul Șerbiei se opune utilizării drapelului kosovar la adunări și întâlniri internaționale. Șerbia nu recunoaște secesiunea provinciei Kosovo și o considera entitatea guvernată de Națiunile Unite în cadrul suveranității, Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (în ), potrivit constituției Șerbiei din 2006. Chiar și după câteva luni de la declarația de independență, drapelul sârb încă putea fi observat la clădirile guvernamentale până au fost înlocuit oficial de Guvernul din Kosovo. Drapelele sârbe erau folosite
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
a unui ofițer de poliție). Până în 2008, Kosovo nu a avut propriul drapel. Cu toate acestea, în diferite perioade ale istoriei, erau fluturate diferite drapele kosovare. Înainte de 1969, singurel drapele care puteau fi folosite legat în Kosovo (pe atunci provincie autonomă) erau cele ale RSF Iugoslavia și RS Șerbia. Dacă un drapel naționalist, precum cel albanez, sârb său croat era fluturat, persoana putea fi închisă pentru acest lucru. În 1969, populația albaneză kosovară îi era permisă utilizarea drapelului albanez că drapel
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
() este un club de fotbal din Novi Sad regiunea autonomă Vojvodina, Serbia.Clubul în acest moment joacă în Jelen Superliga. este cel mai vechi club din istoria elitei sârbești. FK Vojvodina a fost fondată la 6 martie 1914 înaintea Primului Război Mondial. Clubul a fost fondat în secret de autoritățile austro-ungare. Acesta
FK Vojvodina () [Corola-website/Science/317245_a_318574]
-
Jelen Superliga. este cel mai vechi club din istoria elitei sârbești. FK Vojvodina a fost fondată la 6 martie 1914 înaintea Primului Război Mondial. Clubul a fost fondat în secret de autoritățile austro-ungare. Acesta a jucat primul meci din istorie în provincia autonomă Kovilj împotriva clubului FK Šajkaš, cu care a câștigat cu scorul de 5-0. La acel moment clubul a jucat în culorile alb-albastru dar curând au trecut la culorile roșu-alb inspirate de clubul Slavia Praga. FK Vojvodina a cunoscut gustul succesului
FK Vojvodina () [Corola-website/Science/317245_a_318574]
-
și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai « "Țarului tuturor Rusiilor" », de ceilalți. Deși curentele sînt anterioare, cuvintele « moldovenism » și « romînism » apar doar în anul 1932, odată cu controversele din RASS Moldovenească relative la scrierea și identitatea limbii din această Republică autonomă sovietică. În urma acestor controverse, « moldovenismul » a fost abandonat timp de șase ani (2 februarie 1932 - 27 februarie 1938) de către autoritățile sovietice care, în acea scurtă vreme, au dat prioritate răspândirii comunismului în toată România asupra revendicării Basarabiei ca teritoriu fost
Moldovenism () [Corola-website/Science/317276_a_318605]
-
lui Matei Cantacuzino în Rhodopi era transferată Paleologului, Matei primind în circumscripția din Adrianopol o nouă și mai importantă guvernare. Dar înțelegerea nu dura multă vreme, căci se producea ruptura inevitabilă, ostilitățile luând forma caracteristică a unui război între principatele autonome ale lui Ioan al V-leaPaleologul și lui Matei Cantacuzino. Având bani venețieni, Ioan al V-lea încercuia, în toamna anului 1352, teritoriul fratelui său vitreg în fruntea unei mici armate. El n u întâlnea nici o rezistență și Adrianopolul îi
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
moldovenească este identică cu româna. Semnalele inițiale cum că România și Republica Moldova ar putea să se unească după trecerea ambelor state de la regimul totalitar comunist la democrație s-au stins rapid "datorita intervenției rusești care a dus la apariția regiunii autonome Găgăuzia și a republicii nerecunoscute Transnistria, ambele create de Rusia în scopul împiedicării reunificării teritoriului românesc." România rămâne interesată de afacerile politico-economice din Moldova și sprijină limitat Republica Moldova în timpul conflictului civil cu republica separatistă Transnistria. Cu toate acestea cele două
Relațiile dintre Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/317556_a_318885]
-
a bisericii catolice în Ucraina. Răscoala a început ca o rebeliune a cazacilor, dar în curând, lor li s-a alăturat și țărani, burghezi și mici nobli ortodocși din Ucraina, care au avut ca scop final crearea unui stat ucrainean autonom. Deși răscoala a reușit să anuleze influența poloneză asupra teritoriilor locuite de cazaci, Ucraina a căzut în cele din urmă în sfera de influență a Țaratului Rusiei. Pentru Polonia, toate aceste evenimente, la care s-au adăugat conflictele interne și
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
care s-a semnat în 1667, a dus la împărțirea Ucrainei de-a lungul râului Nipru. Sectorul vestic (Ucraina de pe malul drept) a trecut din nou sub controlul Poloniei, în vreme ce sectorul răsăritean, (Ucraina de pe malul stâng), a rămas un teritoriu autonom, sub suzeranitatea Rusiei, Hetmanatul cazacilor. Expansiunea către sud-vest a Rusiei și în mod particular incorporarea Ucrainei răsăritene au avut efecte neașteptate. Cei mai mulți ucraineni erau ortodocși, dar contactul lor îndelungat cu catolicismul și contrareforma poloneză i-a pus în contact cu
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Orenburg și în 1931 se stabilește la Kazan dedicându-se activității creative și sociale. Se manifestează în genuri literare diverse: poezie, roman, libret, dramaturgie, jurnalism. Elogiază în vers transformările aduse de comunism. În 1939 devine președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară și vicepreședintele Consiliului municipal. În al doilea război mondial Musa se înrolează ca voluntar în Armata Roșie, este numit corespondent de război și trimis pe front. Continuă să scrie versuri patriotice și lirică de război. În iunie
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
de pe Terek a fost deportați în Ucraina și în regiunile nordice ale Rusiei europene. În nordul Caucazului a fost formată RASS Montană. Prin această împărțire teritorială, zona controlată până atunci de cazaci a fost divizat în okrugul Cecenia și regiunea autonomă căzăcească Sunja, care cuprindea și teritoriul din jurul orașului Groznîi. În deceniul al patrulea al secolului al XX-lea au fost făcute unele reforme administrative. Regiunea Sunja a fost incorporată în RASS Ceceno-Ingușă și Vladikavkazul a devenit centrul administrativ al RASS
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
Nord. RASS Daghestan a administrat între 1923 și 1937 cursul inferior al Terekului (Kizliar și Delta Terekului]], iar până la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, doar malul stâng al Terekului nu se afla sub controlul unor regiuni sau republici autonome ale indigenilor. Insurecția cecenilor a făcut ca autoritățile sovietice să decidă în 1942 deportarea întregii populații cecene și ingușe în Kazahstan în cadrul Operațiunii „Lintea” (Операция «Чечевица»). După acest moment, urmașii cazacilor de pe Terek au redevenit populația majoritară în noul înființat
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
RSFS Ruse. După reabilitarea cecenilor din 1957, regiunea Groznîi a fost împărțită între republicile Daghestan și Ceceno-Ingușă. De această dată, chiar și regiunile de la nord de Terek, care fuseseră până atunci parte a ținutului Stavropol, au trecut sub controlul republicilor autonome ale populațiilor locale. Ca urmare a noii situații, o bună parte a populației ruse din nordul Caucazului a migrat în alte regiuni ale URSS-ului, în special în statele baltice. În timpul regimului lui Djohar Dudaev, numeroși etnici ne-ceceni s-
Cazaci de pe Terek () [Corola-website/Science/317837_a_319166]
-
CNADNR) este o companie de interes strategic național din România care funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și care are ca misiune implementarea programelor de dezvoltare a rețelei de drumuri publice. A fost înființată în ianuarie 2004 prin reorganizarea "Regiei Autonome „Administrația Națională a Drumurilor din România”". CNADNR asigură implementarea programelor de dezvoltare unitară a rețelei de drumuri publice, în concordanță cu strategia Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, Planul Național de Dezvoltare a teritoriului și cerințele economiei României. Principalele obiective ale Companiei pentru
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România () [Corola-website/Science/318003_a_319332]
-
statut similar cu cel al unei zone economice libere. Zona industrială liberă din cadrul PILG oferă investitorilor naționali și internaționali un mediu favorabil pentru plasarea investițiilor și desfășurarea afacerilor la frontieră cu Uniunea Europeană, într-o țară ce beneficiază de regimul Preferințelor Autonome Comerciale (PAC). În 2010, pe teritoriul zonei industriale activau 26 de rezidenți, pe întreaga durată de activitate volumul investițiilor a constituit 46,6 mil. dolari SUA, dintre care în anul 2010 au fost investite cca. 7,2 mil. dolari SUA
Portul Giurgiulești () [Corola-website/Science/318022_a_319351]
-
(CES) este o instituție publică din România de interes național, tripartită, autonomă, constituită prin Legea 109/1997, în scopul realizării dialogului social la nivel național dintre patronat, sindicate și Guvern și a climatului de stabilitate și pace socială. Constituția României (revizuită în 2003) definește ca un organ consultativ al Parlamentului și Guvernului
Consiliul Economic și Social () [Corola-website/Science/318160_a_319489]
-
aplanarea stărilor conflictuale la nivel de ramură sau la nivel național aparute între partenerii sociali, precum și în realizarea, promovarea și dezvoltarea dialogului social și a solidarității sociale. Consiliul Economic și Social (CES) este o instituție publică de interes național, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului tripartit la nivel național dintre organizațiile patronale, organizațiile sindicale și reprezentanți ai asociațiilor și fundațiilor neguvernamentale ai societății civile; În decembrie 2015, organizațiile reprezentante ale asociațiilor și fundațiilor neguvernamentale membre CES erau: În decembrie 2015
Consiliul Economic și Social () [Corola-website/Science/318160_a_319489]
-
războaielor ruso - lituaniene vor avea un sfârșit tragic. În acest grup de picturi se includ și pânzele „"Predica de Piotr Skarga"” (, 1864) și „"Reytan"” din 1866. s-a născut la 24 iunie 1938 în Orașul liber Cracovia, pe atunci provincie autonomă aparținând Austriei. Tatăl său, Franciszek Ksawery Mateiko, profesor de muzică, era ceh originar din Boemia, mama, Joanna Karolina Rossberg, provenea dintr-o familie cu rădăcini germane. Arătând de timpuriu înclinații spre desen și pictură, Jan este înscris în anul 1851
Jan Matejko () [Corola-website/Science/318124_a_319453]