57,101 matches
-
de obicei diferențiată de violența sexuala din timpul războiului. De multe ori, agresorii care își forțează soțiile sau soții să întrețină relații sexuale cred ca acțiunile lor sunt legitime datorită actului de căsnicie. În timpul conflictelor armate,abuzurile sexuale sunt de obicei de inevitabile, fiind de multe ori folosite ca o tactică de război, ca o metodă de a ataca inamicul și a afecta demnitatea femeilor și bărbaților civili sau a prizonierilor. Chiar dacă este interzisă de Legea Internațională a Drepturilor Omului sau
Violență sexuală () [Corola-website/Science/335254_a_336583]
-
prezintă noi activități, apărând organizate, iar jucătorul poate alege să se amestece în ele fără nicio problemă. Exemplele includ despărțirea unui grup de huligani prin scoaterea armei, "aplanarea" unui conflict dintre doi cetățeni prin omorârea unuia dintre ei, care, de obicei, este un Templier, sau urmărirea unui hoț ce tocmai a furat de la cineva. Pentru prima oară, seria îi permite jucătorului să modifice abilitățile personajului, adoptând un "arbore" de abilități ce îi permite jucătorului să folosească punctele câștigate pentru a-și
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
apă infestați cu larve de vierme de Guineea. La început, nu există niciun fel de simptom. După aproximativ un an, persoana în cauză începe să resimtă o senzație de arsură dureroasă pe măsură ce femela de vierme formează o veziculă subcutanată, de obicei la nivelul membrelor inferioare. Apoi, timp de câteva săptămâni, viermele perforează pielea pentru a ieși. În această perioadă, mersul sau lucrul pot fi dificil de realizat. Este foarte neobișnuit ca boala să determine moartea. Oamenii sunt singurele specii cunoscute care
Dracunculoză () [Corola-website/Science/335286_a_336615]
-
început serviciul pământesc, care a durat trei ani și jumătate, înseamnă că el s-a născut la începutul toamnei, în anul 2 î.e.n. (Luca 3:23). Adică, calculăm când a murit Iisus (când se sărbătorește Învierea Domnului sau Paștele de obicei sfârșitul lunii Mai începutul lunii Aprilie) și scădem jumătate de ani (6 luni) în urmă. Iată ce se spune într-o enciclopedie: „Motivul pentru care sărbătoarea Crăciunului se ține la 25 decembrie este destul de obscur, dar în general se crede
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
în preajma solstițiului de iarnă, când zilele încep să crească, pentru a se celebra «renașterea soarelui». ... Saturnaliile romane (o sărbătoare dedicată lui Saturn, zeul agriculturii, și forței reînnoite a soarelui) se țineau tot în acea perioadă și se consideră că unele obiceiuri de Crăciun își au rădăcinile în această sărbătoare păgână antică“. — "The Encyclopedia Americana" (1977), vol. VI, p. 666. O altă lucrare declară: „Data nașterii lui Cristos nu se cunoaște. Evangheliile nu indică nici ziua, nici luna ... Potrivit ipotezei lui H.
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
transferarea lui într-un replicator uterin - un uter artificial - pentru a urma un tratament experimental care poate contracara într-o anumită măsură afecțiunea. Printre barrayarani, boala și handicapul fizic reprezintă un stigmat social - copiii cu defecte din naștere sunt de obicei eutanasiați. Tatăl lui Aral, Contele Piotr Vorkosigan, încearcă să distrugă fetusul, pentru a nu lăsa numele și titlul Vorkosigan să treacă spre un „mutant deformat”. Spre norocul copilului nenăscut, Cordelia îi apără viața cu strășnicie. Când Contele Vidal Vordarian organizează
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
temperate. Arealul lor cuprinde tot globul cu excepția Australiei și Antarcticei. Mai multe specii din acest ordin sunt ovovivipare, având organe de acuplare numite gonopodii (înotătoare analele modificate) și la unele dintre acestea există un dimorfism sexual accentuat. Masculii sunt, de obicei, mult mai mici ca femelele. Multe din ciprinodontiforme se hrănesc mai ales cu larve de țânțari și unele specii sunt întrebuințate în combaterea malariei. Pentru frumusețea lor, multe specii sunt crescute în acvarii. Ordinul ciprinodontiforme cuprinde 10 familii cu 109
Ciprinodontiforme () [Corola-website/Science/335335_a_336664]
-
sărbătorea la origine mitul zeului naturii (simbol al vegetației care moare și învie). Oamenii bisericii, pentru a elimina zeul păgân, l-au asimilat cu Ioan Botezătorul, astfel că data caloianului a fost fixată în proximitatea solstițiului de vară (24 iunie). Obiceiul este practicat de copii, într-o zi fixă (a treia marți sau a patra joi după Paști ori după Rusalii) sau, mai târziu, în orice zi secetoasă. Obiceiul are o terminologie populară bogată („Iene”, „Scaloian”, „Ududoi”, „Murmuliță de ploiță”, „Tatăl
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
data caloianului a fost fixată în proximitatea solstițiului de vară (24 iunie). Obiceiul este practicat de copii, într-o zi fixă (a treia marți sau a patra joi după Paști ori după Rusalii) sau, mai târziu, în orice zi secetoasă. Obiceiul are o terminologie populară bogată („Iene”, „Scaloian”, „Ududoi”, „Murmuliță de ploiță”, „Tatăl soarelui” etc.) și este cunoscut numai în sudul României, în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și sudul Moldovei, unde seceta era mai frecventă. ul este o păpușă sau sub forma
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
invocată pentru a obține fertilizarea pământului și fecunditatea animalelor, cu scopul obținerii belșugului pentru țărani. La origine caloianul a fost un ritual de inițiere, probabil de sorginte tracă, peste care s-a suprapus ulterior un ritual al aducerii/alungării ploilor. Obiceiul caloianului este o reminescență din mitologia romană, ca și Paparudele. Romanii obișnuiau să-l invoce pe "Jupiter pluvius" în sărbătorile robigale. Obiceiul a fost foarte răspândit până pe la mijloculul secolului al XX-lea.
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
de inițiere, probabil de sorginte tracă, peste care s-a suprapus ulterior un ritual al aducerii/alungării ploilor. Obiceiul caloianului este o reminescență din mitologia romană, ca și Paparudele. Romanii obișnuiau să-l invoce pe "Jupiter pluvius" în sărbătorile robigale. Obiceiul a fost foarte răspândit până pe la mijloculul secolului al XX-lea.
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
provenea din clasa marilor proprietari, Alecu Forăscu era un boier apropiat de țărani, recunoscut prin generozitatea sa. Scriitorul Ion Creangă îl prezintă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca pe un patriot apărător al limbii române și al obiceiurilor strămoșești, criticându-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile, s-au îndepărtat de obiceiurile propriei țări și petreceau mai mult timp în străinătate decât la moșiile lor: "„Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unii dintre boierii
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
Scriitorul Ion Creangă îl prezintă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca pe un patriot apărător al limbii române și al obiceiurilor strămoșești, criticându-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile, s-au îndepărtat de obiceiurile propriei țări și petreceau mai mult timp în străinătate decât la moșiile lor: "„Toate ca toatele, dar mare luptă aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea, mustrându-i: ba că nu vorbesc drept românește
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
mai bătrâni, și mai tineri; și mai învățați, și mai neînvățați, cum îi apucase timpul. Între acești din urmă erau de-alde bătrânul Alecu Forăscu, poreclit și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate sărbătorile ascultau cu evlavie slujbă bisericească de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
secolele XIX și XX, cu excepția unora care au adoptat melodii de doină, cum sunt "Radu Anghel" sau "Chirigiul" de exemplu. Ca mod de execuție, baladele din această zonă folclorică se încep cu un preludiu instrumental, numit turcește "taxîm”" bazat de obicei pe melodia ce va fi cântată de voce, dar îmbogățită cu ornamente și pasaje de legătură. Uneori, preludiul poate consta din improvizarea unui șir de arpegii sau a unor rulade, menite să fixeze mai în grabă tonalitatea, decât să creeze
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
începutului melodiei. Rostul acestor interludii este, pe de-o parte, de a produce variații de timbru și sonoritate, necesare menținerii atenției ascultătorilor, iar pe de altă parte, de a puncta discursul poetico-muzical prin separarea diferitelor perioade. Baladele se încheie, de obicei, printr-un joc ales după inspirație din repertoriul obișnuit. Folcloriștii și etnomuzicologii de la Institutul de Folclor care au efectuat cercetări în această zonă au cules și înregistrat importante balade, în numeroase variante, de la rapsozi și lăutari, notabili fiind Marin Pînzaru
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
două categorii: Doinele haiducești sunt creații în care se vorbește de exploatarea de altădată, în care este prezent dorul de răzbunare sau în care este cântată viața liberă dusă în mijlocul naturii. Perioada de înflorire a acestor creații este plasată, de obicei, în secolele XVII-XIX, când exploatarea feudală era în creștere continuă. Unele din doinele create pe atunci au supraviețuit, ca variante, până în ziua de astăzi. Textele doinele haiducești se fac remarcate prin bogăția de idei și sentimente pe care creatorii anonimi
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
popular cântec de dragoste din zonă este "Cuculețul". Aria sa de circulație este mai întinsă decât a tuturor cântecelor similare, dar nu depășește granițele Vlașcăi și Teleormanului. Imaginile sale poetice se rotesc în jurul cucului (pasăre investită cu virtuți miraculoase). De obicei, "Cuculețul" se cântă la nuntă, într-un dialog vocal în care se antrenează, fără excepție, toți muzicanții din taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
taraf. Printre evenimentele importante la care se cântă în zona Vlașca-Teleorman sunt nunta și, mai puțin, înmormântarea. Nunta este prin principalul eveniment cu lăutari din regiune. Înainte nunțile începeau sâmbătă seara și ținea, cel mai adesea, până luni seara. Astăzi obiceiul nu mai este același, durata fiind comprimată. Principalele momente ale nunții, însoțite de cântece rituale interpretate, bineînțeles, de lăutari, sunt: Dintre acestea, "gătitul miresei", "gătitul bradului" și "legatul miresei" se cântă pe aceeași melodie, în timp ce toate celelalte, cu excepția "adusului apei
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
miresei" are o la fel de largă circulație, fiind întâlnită în Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Hora mare sau "Nuneasca" este o melodie rituală consacrată, cunoscută îndeosebi în Muntenia și Oltenia (unii folcloriști o consideră ca fiind originară din Vâlcea). În zonă există obiceiul ca luni dimineața lăutarii angajați la nuntă să trezească mirii printr-un cântec numit "Zorile de dimineață". Conținutul acestuia amintește de vechile cântece medievale. Această asemănare îi face pe etnomuzicologi să presupună că melodia este un împrumut occidental venit spre
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
decât la nuntă, reducându-se la un marș (cel mai adesea un cântec trist, pe care îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură, în rândul țiganilor. După obicei, lăutarii erau chemați la înmormântarea
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
îl cântă în drum spre cimitir) și, uneori, la alte câteva cântece și jocuri preluate din repertoriul obișnuit, executate după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură, în rândul țiganilor. După obicei, lăutarii erau chemați la înmormântarea tinerilor necăsătoriți sau și a celor căsătoriți dacă nu au fost cununați religios. Cântecul executat în
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
după acoperirea coșciugului cu pământ. Obiceiul de a cânta muzicanți profesioniști la înmormântare este vechi, aflându-l și la romani. Astăzi obiceiul cântării la înmormântare a dispărut din rândul românilor, el mai existând, în mare măsură, în rândul țiganilor. După obicei, lăutarii erau chemați la înmormântarea tinerilor necăsătoriți sau și a celor căsătoriți dacă nu au fost cununați religios. Cântecul executat în asemenea împrejurări este "Bucură-te mânăstire". După câte se pare, atât textul cât și melodia sunt populare, dar aceasta
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
In islam doar bărbații pe linie paternă plătesc compensația. În istoria islamică tot ce este legat de perioada jahiliyya pare să fie negativ legat de aspectele vieții, în special percepția oamenilor despre femei. În cele mai multe cazuri, femeile erau tratate inuman. Obiceiul de a omorî copiii de sex feminin la naștere rămâne, însă, cea mai controversată chestiune din jahiliyya și nu a fost tolerată de islam. Exceptând influența pe care a avut-o perioada jahiliyya asupra islamului, au existat anumite diferențe între
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
însă, cea mai controversată chestiune din jahiliyya și nu a fost tolerată de islam. Exceptând influența pe care a avut-o perioada jahiliyya asupra islamului, au existat anumite diferențe între islam și jahiliyya în privința atitudinii față de femei și multe dintre obiceiurile care vizau femeile au fost respinse de islam. Dintre acestea următoarele obiceiuri sunt considerate caracteristici ale perioadei jahiliyya : 1. Femeile nu existau din punct de vedere legal în sensul că acestea nu erau recunoscute ca ființe umane de către lege și
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]