560,054 matches
-
dublată în acest caz de restricțiile prozodice pe care le impune tipărirea acestuia în spațiul ce îi este alocat: o coloană de gazetă. Ceea ce pentru majoritatea poeților ar fi fost o probă imposibil de trecut nu este pentru Șerban Foarță decît un bun prilej de a-și testa capacitata de a realiza filigrane poetice. Explică, în stilu-i inimitabil, autorul, în Nota din deschiderea volumului: Cît despre îngustimea strofei (,a ștofii", va fi spus Arghezi,-n Hore), ea e, aici, urmarea (liber
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
întîmplător, dar și de profesionistul încercat în descifrarea textelor poetice, fără însă ca, la sfîrșitul lecturii vreunul dintre ei să fie pe deplin convins că a recepționat toate mesajele autorului. Poemele lui Șerban Foarță spun, de fiecare dată, mai multe decît se poate citi în litera lor. Ele sînt reacții ale autorului la ce se petrece în jurul său, modalități de comunicare directă cu păreri, idei, formulări ale celor care îl înconjoară. Aș putea spune că semnificația poemelor lui Șerban Foarță este
Rime la gazetă by Tudorel Urian () [Corola-website/Journalistic/10959_a_12284]
-
se imunizeze la tot felul de sentimentalisme. Și, deși veți spune că o prințesă care nu suferă nu e prințesă, ale Iaromirei Popovici își merită numele. În poveștile lor (Poveste simplă, De-ale prințeselor, Perfecta, }ara Negurei și n-aveți decît să răsfoiți mai departe...), nu doar un folclorist, ci și un cititor îndeajuns de atent al basmelor ,clasice" va recunoaște ușor o sumedenie de motive fără de care aproape că nu se poate închipui fabulosul, ca gen literar, mai mult decît
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
decît să răsfoiți mai departe...), nu doar un folclorist, ci și un cititor îndeajuns de atent al basmelor ,clasice" va recunoaște ușor o sumedenie de motive fără de care aproape că nu se poate închipui fabulosul, ca gen literar, mai mult decît categorie estetică. Așadar, sînt acolo, doar că lucruri ciudate se-ntîmplă cu ele, cu știutele ,intrigi" de altădată. De fapt, nici nu prea mai e loc de intrigi, în castelele de modă nouă, făcute din vălătuci de curcubeu. Fiecare poveste începe
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
animalele își au distracțiile lor, fără legătură cu afacerile oamenilor (fiindcă, ,în pervertita lume a basmelor" se fac afaceri ,ușor, și anume cu bagheta magică: dacă voiai să-ți iasă, îndreptai capătul bun asupra partenerului tău; dacă nu, n-aveai decît să îndrepți capătul opus, cel rău."). Iar micile istorioare despre animale sînt frumoase ca niște versuri scrise doar de dragul esteticii, dintr-o fabulă fără morală: ŤÎncă un cîine, dar nu alb-roz, ci rozalb.ť Cînd lătrătorul nostru pomeni aceste
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
înainte, prin lumea goală, fără direcție și imposibil de descris. Erau doi și erau fericiți." Că tot vorbeam de cititorii rutinați ai fantazărilor de tot felul, uzul i-a învățat că poveștile sînt un soi de proză dar, totuși, altceva decît proza. Mai multă vreme culese decît scrise, păstrează, puse pe hîrtie, cumințenia bunicilor care le spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
și imposibil de descris. Erau doi și erau fericiți." Că tot vorbeam de cititorii rutinați ai fantazărilor de tot felul, uzul i-a învățat că poveștile sînt un soi de proză dar, totuși, altceva decît proza. Mai multă vreme culese decît scrise, păstrează, puse pe hîrtie, cumințenia bunicilor care le spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau lucrurile, nu zăpăcesc lumea cu detalii
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
șira spinării, cu măruntaiele, iar în dinții lui ascuțiți chemarea străbunilor trimitea fulgere scurte și dureroase." Un remake în maniera prozei ,adulte" după poveștile cu animale, de la White Fang la Lassie, un soi de legende moderne, în tot cazul altceva decît basmele. Doar că istoriile astea de fermă păstrează acroșul la real, pe cînd în romanul lui Bălăiță eroul, Cantemir, are ajutoare (Frica-de-întuneric, bunăoară) și se poartă, în lumea lui vag campestră, după scenarii din Andersen și Frații Grimm. S-ar
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și mai radicală tipică lui Louis - Ferdinand Céline (mai degrabă amintind de romanul din 1957, De la un castel la altul decât de Călătorie la capătul nopții). Salutară această revigorare a francezului blamat pentru fascism (revigorare care îi succedă celei - deopotrivă practică și teoretică - realizate de Marin Preda); în plus, ea este perfect adecvată primelor trei nuvele. Acestea au marele avantaj de
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
detaliu (dacă nu un element mai evident) fantastic, iar cititorul e nevoit să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul" Care nu se oprește decât la ultima nuvelă din volum. Paradoxal, se pare că aceste două proze sunt favoritele autorului: prima a fost deja difuzată în revista Norii (www.revistanorii.com), iar a doua e sursa de proveniență a titlului. Aparentul abuz de Céline e
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
sub un unghi conjunctural, 1907 - peizaje). Poate că prin-tr-o atare apreciere nu e chiar respinsă, cum crede Nicolae Balotă, semnatar al unui generos Cuvînt înainte, "tema preeminenței lirismului" în creația în chestiune, întrucît modul pamfletar nu e, în fond, altceva decît o expresie incendiară a eului, o paroxistică izbucnire a acestuia, lăsînd la o parte, în cazul în speță, lucrătura de orfevru a fiecărei propoziții contestatare ieșită din atelierul exigent al marelui artist. Ni se pare că ar fi mai indicat
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
care "nu se mai înfruntă cu adversarul într-un același plan al disputei, precum polemistul, și nici în numele unei logici universale a valorilor, ca în cazul satiristului". Neposedînd un mandat obștesc, ergo automandatat, "pamfletarul nu se mai plasează, practic, nicăieri" decît în impulsul propriului eu. Se cade a vedea într-o asemenea autoexcludere orgolioasă rădăcina sediției argheziene, în care se intersectează condiția dată de "dezmoștenit" cu osîrdia celui ce-și transfigurează damnarea în prilej al edificării de sine. Firește, textele "satiriconului
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
eșafod de lux. Dacă o explicație a vocației persiflatoare a bardului de la Mărțișor o reprezintă starea de spirit a rebelului social, o alta, dedesubtul acesteia, o alcătuiește neîndoios poziția sa spirituală. Mizantropia acută a lui Arghezi nu este, în esență, decît o desconsiderare a Creatorului care ar fi produs un univers imperfect și, în centrul acestuia, o ființă abominabilă, omul, croit după chipul și asemănarea Sa. Răfuiala cu societatea acoperă o răfuială cu transcendența. Un semnal al unei astfel de răfuieli
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
Barbu Cioculescu Pacoste a regimurilor democratice, ca pol negativ al încurajării individualismului, corupția mustește și în mediile totalitare, unde subiecții privilegiați cunosc altfel dulceața vieții decât mizerabilele șiruri ale anonimilor din lagăre și de pe la cozi. Și, desigur, cum ar putea lipsi corupția în acele regimuri de tranziție unde minele de aur produc mai puțin decât provizoratul? Aici, unde unei tradiții i se substituie o alta, cu
Sfârșitul marii corupții în rețete de bun simț by Barbu Cioculescu () [Corola-website/Journalistic/14588_a_15913]
-
și în mediile totalitare, unde subiecții privilegiați cunosc altfel dulceața vieții decât mizerabilele șiruri ale anonimilor din lagăre și de pe la cozi. Și, desigur, cum ar putea lipsi corupția în acele regimuri de tranziție unde minele de aur produc mai puțin decât provizoratul? Aici, unde unei tradiții i se substituie o alta, cu fantastice schimbări în registrul onomastic, riscul clătinării edificiului social, în măduvă ros de pofticioase termite, se combate prin adormitoare muzici politice, cu efecte paralizante de natura gazelor folosite de
Sfârșitul marii corupții în rețete de bun simț by Barbu Cioculescu () [Corola-website/Journalistic/14588_a_15913]
-
Daniel Cristea-Enache În ultima perioadă, generația 2000 a făcut pași importanți în direcția consolidării propriei imagini. Nu mai departe decât acum câțiva ani, tinerii și foarte tinerii ei componenți erau întâmpinați cu zâmbete ironice ori calificative disprețuitoare, sau ignorați de-a dreptul, cu superbie critică și suficiență instituțională. Era, după cum bine ne amintim, vremea unei așa-zise crize a poeziei
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
cu precădere în ultimii ani. Poeții din generațiile anterioare, majoritatea, tăcând sau ratând editorial. Există însă și un risc în această accelerată, bruscă maturizare. Așteptările create prin debutul în volum pot fi contrariate de a doua carte, întotdeauna mai dificilă decât prima. Debutantul, când are cu adevărat ceva de spus, o spune într-un anumit fel, cu un sound specific ce reține imediat atenția specialiștilor. În plachetele următoare, simpla continuitate melodică nu mai e suficientă. E nevoie de ceva nou, ca
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
în care cândva am avut parfumuri/ franțuzești autentice/ în ceafă îi simt răsuflarea grețoasă/ (mănâncă slănină cu usturoi când prinde vulpi)/ sexul de zeu incaș îl simt plin de sudoare/ se-apucă să hămăie pe limba vulpilor/ nu-mi rămâne decât să-mi tai/ cu dinții pielițele din jurul unghiilor/ țac-țac-țac" (Fals tratat de netezire a nervilor, 6). Într-o parte avem naturalism și naturalețe, o sintaxă a simplității, imagini mai puțin elaborate dar mai vii, cu impact puternic; în cealaltă, eforturi
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
Atât ,dicteul automat", cât și modalitatea de compunere ,aleatorie" a unui poem, scoțând cuvinte dintr-un săculeț, sunt în fapt subtil controlate, dacă nu minuțios aranjate. E falsă ideea conform căreia versul extrem-modernist are o mai mare toleranță la nonsens decât cel tradiționalist. Ambele caută să construiască și să impună semnificații, fie acestea cu plus ori cu minus, pline sau goale; și a sugera hazardul existenței, cu toată cruzimea sa, e un lucru mai greu de realizat, în poezie, decât o
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
nonsens decât cel tradiționalist. Ambele caută să construiască și să impună semnificații, fie acestea cu plus ori cu minus, pline sau goale; și a sugera hazardul existenței, cu toată cruzimea sa, e un lucru mai greu de realizat, în poezie, decât o asemenea ,alchimie" școlărească a urinei, spermei și sudorii. Eroarea pe care o face Elena Vlădăreanu în aceste Fisuri este de a căuta în hypermarket-ul Avangardei imagini cât mai șocante - iar nu principiul lor de generare, un motor al imaginației
Femeia dada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Journalistic/10964_a_12289]
-
o alegere, ci tocmai condamnarea la un același destin. De unde și voita ambiguitate din finalul filmului care nu lămurește decizia eroului, sugerînd astfel că indiferent de opțiune, soarta sa rămîne în esență neschimbată. Desigur, există în film mai multe "fapte" decît cele descrise aici, nu însă mult mai multe, iar nucleul se poate rezuma în ultimă instanță la cele de mai sus. De asemenea, există și o serie de nuanțe ce pledează mai degrabă pentru un eșec decît pentru o reușită
Cronica unui eșec anunțat by Miruna Barbu () [Corola-website/Journalistic/14068_a_15393]
-
mai multe "fapte" decît cele descrise aici, nu însă mult mai multe, iar nucleul se poate rezuma în ultimă instanță la cele de mai sus. De asemenea, există și o serie de nuanțe ce pledează mai degrabă pentru un eșec decît pentru o reușită. Concentrarea realizatorilor pe interpretarea dintr-o perspectivă originală a materialului epic a dus la neglijarea filmului ca ansamblu. Povestea de dragoste nu emoționează din nefericire cîtuși de puțin - drama consumată între cei doi preia din răceala ambientală
Cronica unui eșec anunțat by Miruna Barbu () [Corola-website/Journalistic/14068_a_15393]
-
să o provoace prin prefigurare, să construiască epopeic, să însceneze imagini complicate, veridice din punct de vedere plastic și convingătoare din punct de vedere moral. Oscilația între imaginea eroului, a omului exemplar -, iar acesta, în iconografia clipei, nu poate fi decît țăranul colectivist, muncitorul fruntaș, artistul angajat etc. - și activitatea colectivă - munca pe șantier, munca pe ogoare, imaginea din laborator sau aceea din sala de clasă - trădează o partajare egală a autorității propagandistice între individ și colectivitate, între personalitatea istorică și
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
din spațiul Schengen. Mai clar mesaj de ruptură între lumi și civilizații nu puteam primi. Am amintiri foarte clare de la sfârșitul anilor '60, când cetățeni unguri veneau în orașul copilăriei mele, Arad, pentru a-și procura, la prețuri mai scăzute decât acasă, unt, carne, zahăr, textile și cam tot ce se găsea pe piața românească. Nu mai țin minte ce aduceau ei în România probabil dulciuri și coloniale, importate și acelea din alte țări. În numai un deceniu, situația s-a
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]
-
capitulativă Merge și așa ori Mai rău să nu fie au paralizat și ceea ce, din când în când, se încerca în direcția schimbării. Popularitatea alarmantă de care nulitățile așa-zis de stânga se bucură în sânul populației derutate nu anunță decât continuarea glorioasă a dezastrului. Resentimentarul, iresponsabilul Iliescu,în chiar ziua când foștii noștri colegi de lagăr socialist pășeau triumfător spre Europa, n-are ceva mai bun de spus decât că în economia de piață oamenii devin fiare și că în
Liniște, bizonul național paște din palma pesedistă! by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/12867_a_14192]