560,054 matches
-
cuvinte, nu mai există substanță, identitate, dincolo de ceea ce numim "eu", "sine", "ego" sau "subiect". Nu doar lumea exterioară, ci și procesele mentale apar ca niște combinații întâmplătoare de elemente străine. Ceea ce se întâmplă în interiorul minții, ne lămurește naratorul, nu este decât o simplă coliziune a "ceva impersonal." În încercarea de a găsi modalitatea prin care să imprime camerelor sale amprenta propriului eu, Ulrich descoperă posibilități nelimitate de a genera noi perspective în-tr-un joc de idei aflat în permanentă expansiune. Un
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
în lumea alienantă a orașului sau regresiunea într-o arcadie rurală. Nu poate duce, însă, nici în interior, spre un eu autentic, căci în romanul lui Musil nu există eu. Nu mai există nici interior, nici exterior. Nu mai există decât o ușă, adică ceva între. Încetând a mai fi Dasein, subiectivitatea devine un simplu Dazwischen. Dar oare nu cumva tocmai această soluție era eliminată de la bun început? Sau poate că ușile nu sunt atât de demodate pe cât ne lăsa a
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
către o ușă importantă - dincolo de care nu se poate trece.[...] Musil recurge la religie, mitologie și chiar la amintirile copilăriei pentru a defini ceea ce el numea der andere Zustand, "cealaltă condiție": starea de a te afla mai degrabă între identități decât în interiorul sau în afara uneia sau alteia, sentimentul că sinele s-a împrăștiat în lume și eul a încetat să mai fie un agent de sine stătător.[...] Analiza pe care o realizez aici, aceea a tensiunii dintre subiectul musilian și spațiul
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
scena trecerii Annei de la ură la acceptare, neatestată istoric. Regele Henric murind în 21 mai 1471, mutarea trupului său de la Saint-Paul, unde au avut loc ceremoniile funerare, după cronici, la Chertsey, nu se putea face (mai ales în sicriu deschis) decît la cîteva zile de la moarte. Se desprinde clar ideea că scena 2 nu este plasată cronologic, ci este un flash-back. Mai spune Gloucester, după seducerea Annei, care ieșise din scenă: L-a și uitat pe prințul curajos, Pe Eduard, soțul
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
cronicilor, nu avea cum să nu-și dea seama. O eventuală montare ar putea specula plasarea în timp a acestei scene, de altfel ficțională în raport cu istoria, prezentîndu-l pe protagonist costumat altfel și mai tînăr cu 10 ani în scena 2 decît în scenele 1 și 3 ale primului act. Iată că Shakespeare inaugurează un procedeu dramaturgic care a devenit uzual abia după cîteva secole. Geniul său incomparabil se dovedește și prin acest fapt. O altă modificare a cursului istoriei reale în favoarea
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
la asta de prietenii muzei sale. Fiindcă am stat timp de cinci ani în preajma nefericitului, am învățat să-l cunosc mai bine ca oricine, să-i urmăresc ciudatul șir al ideilor, și chiar originea și cauzele nebuniei sale. Mai mult decît alții, mi-am dat osteneala să-i îndur toanele, în vreme ce puținii dintre prietenii săi de odinioară care l-au vizitat în cei peste douăzeci de ani de singurătate nu au vrut să adaste decît cîteva clipe, fie pentru că au fost
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și cauzele nebuniei sale. Mai mult decît alții, mi-am dat osteneala să-i îndur toanele, în vreme ce puținii dintre prietenii săi de odinioară care l-au vizitat în cei peste douăzeci de ani de singurătate nu au vrut să adaste decît cîteva clipe, fie pentru că au fost cuprinși de milă, fie pentru că vederea unei asemenea jalnice ruine a spiritului i-a zguduit profund, fie pentru că s-au mulțumit destul de repede cu gîndul că, oricum, nu s-ar putea vorbi firesc cu
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
noastre întrevederi cu el. Deocamdată, îi vom schița doar portretul exterior. Străinul va fi gratulat cu "Maiestatea Voastră", "Sfinția Voastră", "Preacinstite Părinte". De fapt, Hölderlin este foarte frămîntat; aceste vizite îi sînt neplăcute, iar după aceea este mereu mai tulburat decît înainte. Iată de ce m-am arătat întotdeauna reticent cînd alții m-au rugat să-i duc la el. Totuși, mi se părea că e mai bine așa decît să-i las să meargă singuri la el. Căci un oaspete care
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
aceste vizite îi sînt neplăcute, iar după aceea este mereu mai tulburat decît înainte. Iată de ce m-am arătat întotdeauna reticent cînd alții m-au rugat să-i duc la el. Totuși, mi se părea că e mai bine așa decît să-i las să meargă singuri la el. Căci un oaspete care sosea pe neașteptate la poetul însingurat, rupt de lume, îl tulbura prea tare, iar străinul nu știa cum să se descurce. Foarte curînd, Hölderlin începea să mulțumească pentru
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
te porți cu un copil pentru ca el să nu devină îndărătnic. înaintea unei astfel de ieșiri, îl rugau să se spele și să se curățe, căci are mîinile mai tot timpul murdare, fiindcă vreo jumătate din zi nu face altceva decît să smulgă iarbă. Odată îmbrăcat, nu vrea s-o ia niciodată înainte. își înfundă pălăria pe cap, dar și-o ridică ușor cînd întîlnește un copil de doi ani, doar dacă nu este prea adîncit în gînduri. Merită amintit și
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
se îmbrace și atunci ieșeam. Într-o zi de primăvară, s-a bucurat nespus la vederea tufelor înflorite și a mulțimii de flori din jur. A lăudat cu multă iscusință frumusețea grădinii. Dar, în general, avea mintea și mai rătăcită decît atunci cînd era singur cu mine. Conz se străduia să-i amintească lucruri din trecut, dar degeaba. Odată i-a zis: "Domnul consilier aulic Haug, de care cu siguranță vă amintiți, a scris de curînd un foarte frumos poem." Iar
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte și iese de îndată să se plimbe prin curtea casei. Această plimbare durează uneori patru sau cinci ore, pînă cînd obosește. îi place să-și treacă vremea lovind cu o batistă
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
senzația că o face anume pentru a-i ține pe ceilalți la distanță. Dacă trebuie să căutăm un temei purtării sale, cred că acesta este. Dar poate că n-are rost să-i căutăm oricărui lucru o cauză mai profundă decît simpla ciudățenie și bizarerie a omului. Hölderlin deschidea apoi fereastra, se așeza și lăuda priveliștea în cuvinte destul de inteligibile. îmi dădeam seama, fără doar și poate, că se simțea cel mai bine în aer liber. Vorbea singur mai puțin, ceea ce
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
îndreptat în fine către partiturile compozitorului George Enescu. Și nu mă refer aici la fabuloasele „Rapsodii române”, preluate imediat după compunere în repertoriul marilor dirijori și al marilor orchestre, ci la partituri de mare complexitate, care relevă mult mai mult decât abilitățile de orchestrator sau de prelucrare a tematismului folcloric arătate de tânărul autor al „Rapsodiilor”. Opera „Oedipe”, creația de căpătâi a lui Enescu după chiar spusele sale, se bucură în fine de o carieră mondială, după ce a fost reprezentată în
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
a început să fie invitat ca dirijor a ales să promoveze muzica românească, introducând în programele sale de concert piese ale maeștri români, care altminteri nu ar fi avut nici o șansă de a fi descoperiți de publicul larg. Mai mult decât atât, el i-a susținut pe tinerii compozitori încă din anii premergători primului război mondial, când a înființat Premiul de Compoziție „George Enescu”, distincție dublată de o recompensă materială oferită din propriile sale venituri. Și tot legat de devotamentul lui
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
rămâne întotdeauna una dintre minunile lumii”, un Arthur Rubinstein spune „Enescu stăpânea întreaga paletă a componisticii” sau un Festival care poartă numele compozitorului a devenit efigie muzicală internațională, „reevaluările” unor denigratori ce-și permit necuviințe - ca să fim civilizați - nu fac decât să-i descalifice. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât renumele internațional a lui George Enescu se bucură de tot mai multă recunoaștere peste hotare.
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
dădea startul celei mai mari campanii de prindere și sterilizare a câinilor , într-un program de protecție a oamenilor împotriva atacurilor "maidanezilor". Municipalitatea a alocat pentru susținerea acestui proiect 43,5 miliarde de lei, de aproximativ trei ori mai mult decît în anii precedenți. Citește și: O prințesă de Hohenzollern vine din Spania să salveze maidanezii. ONG-urile încep boicotarea României: ”Exploring the carpathian euthanasy”
Problema câinilor maidanezi ar putea fi rezolvată. Soarta animalelor, decisă de consiliile locale () [Corola-website/Journalistic/27029_a_28354]
-
Explicația succesului nu ține de box office-ul lui Bruce Willis, nici de impresionantul puști de 8 ani (Haley Joel Osment), ci de perspectiva filmului asupra morții (și a vieții, ca "vis al morții eterne"). Moartea, care nu poate fi îmblînzită decît privind-o în față: " Nu fugi de fantome, ascultă-le!", îi spune doctorul, copilului. După ce filmul a făcut, rapid, în Franța, peste 5 milioane de spectatori, Express-ul analizează fenomenul sub titlul "Cum să trăim cu morții noștri" și concluzionează
Bunul simț și al șaselea simț by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/17233_a_18558]
-
Cronicar Artistul și orașul Un număr tematic da mai multă bătaie de cap decît unul obișnuit. Și cu toate acestea, cu sau fără stimulentul aniversar, echipele redacționale își asumă dificultățile, și așa se face că apar destule numere-dosar, pe care cititorul sufocat de hîrtii nu se indura să le arunce după lectură fiindcă îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
esențiale și au confundat istoria tragică și de-atîtea ori însîngerata cu un frivol joc de societate. Ca să devină istorie, trecutul trebuie privit cu gravitate, scuturat de poncife, explicat cu durere. Altfel, el rămîne pradă saltimbancilor politici, care știu mai bine decît oricine cum să-l folosească." Cronicarul, care a citit și el manualul în discuție, nu crede că autorii săi confundă istoria cu un joc de societate frivol (fiindcă nu orice joc de societate e obligatoriu frivol), ci încearcă să cîștige
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
mai cîștigat cel care poate spune în cunoștință de cauză, cu seninătate, ca istoricii se duelează asupra unui anumit moment dat din trecut sau că oamenii politici încearcă să speculeze asupra trecutului pentru a-și trage spuza pe turta lor, decît cel care e adeptul unei istorii rapsodice a durerii? Patriotismul istoricului care face manualele e cu atît mai substanțial cu cît îi ajută cititorului sau să facă distincție între onestitatea și tendențiozitatea istoricului. * Există și o istorie imediată, aceea a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
este artistul plastic Mircea Bochiș. Deși prezent permanent, atît la nivelul organizatoric și administrativ, cît și ca participant efectiv în cadrul fiecărei ediții a simpozionului, rolul său în articularea și în dinamica acestuia trebuie descris explicit ca unul fundamental. Mai mult decît un simplu consilier de specialitate, mai exact ca un adevărat partener al lui Victor Florean în acest complex și riscant proiect cultural, Mircea Bochiș a asigurat permanent nu numai nivelul valoric al participării, ci și autoritatea și credibilitatea întregului fenomen
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
falsuri, în momentul acesta în care fosile ale proletcultismului și aparatnici de factura lui Mircea Deac, ale cărui tomuri sînt, din punct de vedere științific, sub performanțele unor extemporale de nivel gimnazial și, din punct de vedere expresiv, mai plicticoase decît mersul trenurilor, sînt consultați cu naivitate ca specialiști, Victor Florean a știut să-și apropie un specialist cu adevărat și să-i lase întreaga libertate de concepție și de acțiune. Consecințele acestor parteneriate sînt incontestabile: în vreme ce prima categorie, cea care
Construcție versus administrație (III) by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/15989_a_17314]
-
obsedează versul parcă profetic al lui Romulus Vulpescu: „De câte ori pe zi ne batem joc?”. Doamne, încurcate și necunoscute sunt căile Tale! Hai să închei această amară petrecere printre cuvintele și sentimentele unui om pentru care istoria este uneori mai mult decât viața, cu o lozincă modernă până-n pânzele albe: „Cu Avram Iancu în frunte/ Vom avea victorii multe!”. Aferim!
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
relații amoroase intensive - să recadă în melancolie și tristețe... Dar, la începutul relației noastre, el rămîne cantonat în cotidian și nu-și exprimă chiar foarte poetic, idealul său de iubire. Cred așadar că Cioran se prezintă în corespondența noastră altfel decît îl cunoaștem din lectura aforismelor sale... Insist totuși pentru că mi se pare că scrisorile conțin o mulțime de enunțuri apodictice, de aserțiuni specific cioraniene, care se întipăresc în memoria cititorului acestui inedit volum.In acest sens am și avansat ideea
Cu Friedgard Thoma despre Emil Cioran: Iubire și scrisori by Rodica Bin () [Corola-website/Journalistic/15684_a_17009]