60,078 matches
-
Apărărarea Antiaeriană Sovietică(Voyska PVO-Войска ПВО,sau PVO Strany până în 1981)a fost ramură de apărare aeriană a forțelor armate sovietice.PVO este prescurtarea pentru Protivo-Vozdushnaya Oborona sau"Apărare Antiaeriană".A fost separat de Forțele Terestre în 1948,și a avut primul său comandant,Mareșalul Uniunii Sovietice L.A.Govorov,desemnat în 1954.În timpul perioadei sovietice a fost
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
și a avut primul său comandant,Mareșalul Uniunii Sovietice L.A.Govorov,desemnat în 1954.În timpul perioadei sovietice a fost în general plasat al treilea în importanța serviciilor sovietice,după Forțele de Rachete Strategice și Forțele Terestre. Spre deosebire de forțele de apărare aeriană occidentale,PVO Strany a fost o ramură a militarilor spre sine,separat de Aviația Sovietică.Principal său rol era făcut să intercepteze bombardierele Comandamentului Aerian Strategic (Strategic Air Command) în timp ce penetrau spațiul aerian sovietic într-un scenariu al Războiului Rece
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
importanța serviciilor sovietice,după Forțele de Rachete Strategice și Forțele Terestre. Spre deosebire de forțele de apărare aeriană occidentale,PVO Strany a fost o ramură a militarilor spre sine,separat de Aviația Sovietică.Principal său rol era făcut să intercepteze bombardierele Comandamentului Aerian Strategic (Strategic Air Command) în timp ce penetrau spațiul aerian sovietic într-un scenariu al Războiului Rece.Avea propria rețea de comandă,propriile școli,propriul radar și amplasamente de direcție a sunetului.Era compus din trei ramuri principale:unități de interceptoare,trupe
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
și Forțele Terestre. Spre deosebire de forțele de apărare aeriană occidentale,PVO Strany a fost o ramură a militarilor spre sine,separat de Aviația Sovietică.Principal său rol era făcut să intercepteze bombardierele Comandamentului Aerian Strategic (Strategic Air Command) în timp ce penetrau spațiul aerian sovietic într-un scenariu al Războiului Rece.Avea propria rețea de comandă,propriile școli,propriul radar și amplasamente de direcție a sunetului.Era compus din trei ramuri principale:unități de interceptoare,trupe de tehnicieni radio și rachete sol-aer. În 1998
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
a sunetului.Era compus din trei ramuri principale:unități de interceptoare,trupe de tehnicieni radio și rachete sol-aer. În 1998,grupările de forțe și cartierele generale PVO care au rămas în Rusia au fuzionat cu Aviația Rusă. Ziua Trupelor Apărării Aeriene a Statului(Den Voisk PVO Strany) era sărbătorită pe 10 aprilie în Uniunea Sovietică. Structura PVO în ultimii ani ai Uniunii Sovietice includea: Inventarul PVO din 1987 se compunea din:
Apărarea Antiaeriană Sovietică () [Corola-website/Science/308551_a_309880]
-
(nume de cod NATO: Fitter)a fost un avion de atac sovietic de la avionul Șu-7B. A avut parte de o carieră lungă în serviciul sovetic/rus și a fost larg exportat spre forțele aeriene din Blocul Estic și Orientul Mijlociu. Căutând să îmbunătățească viteza joasă și performanța de decolare/aterizare a avionului Șu-7B, în 1963 Biroul de Proiectare Suhoi cu admisie de la Institutul Central Aerodinamic (TsAGI,"Tsentralniy Aerogidrodinamicheskiy Institut") au creat un demonstrator de
Suhoi Su-17 () [Corola-website/Science/308575_a_309904]
-
Strij" în serviciu. Un număr total de 2.867 avioane Șu-17 și variantele sale au fost construite, din care 1.165 au fost exportate către 15 națiuni. Șu-7IG(S-22I,Fitter-B) Șu-17(S-32,Fitter-B) Șu-17K - versiunea de export pentru Forțele Aeriene Egiptene Șu-17M (Fitter-C) Șu-17M-28 Șu-17MKG Șu-17R Șu-17M2(Fitter-D) Șu-17M2D Șu-17UM(Fitter-D) Șu-17M3(Fitter-H) Șu-17UM3(Fitter-G) Șu-17M4(Fitter-K) Șu-22M5
Suhoi Su-17 () [Corola-website/Science/308575_a_309904]
-
planurilor de detonare, interpretarea scopului și domeniul de aplicare a legii, autorizațiile pentru transportul de explozivi, și controlul și recunoașterea de cursuri de instruire cu privire la muncă cu explozivi. [38] Având în vedere culmile înalte enorme de zgomotul produs de traficul aerian și concentrația acesteia la un număr limitat de aeroporturi, Legea pentru Protecția împotriva zgomotului aeronavelor de 1971 a căutat să echilibreze două cerințe contradictorii, primul fiind cererea legitimă de industrie , de afaceri și a publicului pentru o-trafic-sistemul de aer eficient
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
este un avion cu reacție cu un singur loc, cu două motoare dezvoltat în Uniunea Sovietică de Biroul de Proiectare Suhoi. A fost proiectat să asigure suport aerian la sol pentru Forțele Terestre Sovietice. Primul prototip a zburat prima dată pe 22 februarie 1975. După testare avionul a intrat în producția de serie în 1978 la Tbilisi în Republică Sovietică Georgia. NATO i-a atribuit numele de cod
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
singurul avion blindat încă în producție. Este încă în serviciu în Rusia și în multe alte state CIS precum și la alți clienți de export. În timpul celor 25 de ani în serviciu, avionul Șu-25 a participat la acțiuni împreună cu numeroase forțe aeriene. A fost mult implicat în războiul sovietic din Afganistan, zburând în misiune de contrainsurgență împotriva mujahedinilor. Forță Aeriană Irakiană a folosit avioane Șu-25 împotriva Iranului în timpul războiului dintre Iran și Irak din 1980-1988. Majoritatea dintre avioane au fost distruse sau
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
precum și la alți clienți de export. În timpul celor 25 de ani în serviciu, avionul Șu-25 a participat la acțiuni împreună cu numeroase forțe aeriene. A fost mult implicat în războiul sovietic din Afganistan, zburând în misiune de contrainsurgență împotriva mujahedinilor. Forță Aeriană Irakiană a folosit avioane Șu-25 împotriva Iranului în timpul războiului dintre Iran și Irak din 1980-1988. Majoritatea dintre avioane au fost distruse sau refugiate în Iran în Războiul din Golf din 1991. Zece ani mai tarziu, Forța Aeriană Macedoneană au folosit
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
împotriva mujahedinilor. Forță Aeriană Irakiană a folosit avioane Șu-25 împotriva Iranului în timpul războiului dintre Iran și Irak din 1980-1988. Majoritatea dintre avioane au fost distruse sau refugiate în Iran în Războiul din Golf din 1991. Zece ani mai tarziu, Forța Aeriană Macedoneană au folosit avioane Șu-25 împotriva separatiștilor albanezi în conflictul macedonean din 2001. Avionul are o formă aerodinamică normală cu o aripă trapezoidala montată în mijloc și o frână și o coadă de avion convenționale. Numeroase metale diferite în diferite
Suhoi Su-25 () [Corola-website/Science/308599_a_309928]
-
conectat la pământ, conductorul corespunzător acesteia nu trebuie izolat pentru întrega tensiune , ceea ce reduce costurile. Utilizare celui de al doilea conductor este cântărit având în vedere rațiuni de ordin economic, etnic și de protecția mediului. Sistemele monopolare moderne pe linii aeriene transportă de obicei 1500MW., dacă se optează pentru cablu subteran sau subacvatic, puterea transmisă este de 600MW. Cele mai multe sisteme monopolare sunt proiectate pentru dezvoltarea viitoare în sisteme bipolare. În cazul liniilor aeriene, stâlpii de susținere se proiectează pentru a susține
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
de protecția mediului. Sistemele monopolare moderne pe linii aeriene transportă de obicei 1500MW., dacă se optează pentru cablu subteran sau subacvatic, puterea transmisă este de 600MW. Cele mai multe sisteme monopolare sunt proiectate pentru dezvoltarea viitoare în sisteme bipolare. În cazul liniilor aeriene, stâlpii de susținere se proiectează pentru a susține doi conductori, și în multe cazuri acești conductori chiar există fiind fie neutilizate fie legate în paralel cu primul (cum este cazul la B Baltic-Cable). În transmisa bipolară se utilizează o pereche
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
prevăzut și cu un conductor de împământare. Pentru evitarea coroziunii și a influenței undelor electromagnetice, pământarea se face la câțiva km depărtare de stațiile de comutare, așa că este nevoie de o linie separată. Aceasta poate fi în funcție de situație subterană sau aeriană, sau o combinație a acestora. De obicei se dimensionează pentru o tensiune de lucru de 10-20kV(medie tensiune). Sistemele bipolare pot transporta 3000MW la o tensiune de +/-533 kV. Liniile submarine inițial construite în sistem monopolar pot fi îmbunătățite adăugându
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
proporționale cu distanța, rezultă că peste o aumită lungime liniile de înaltă tensiune în curent continuu devin mai rentabile decât cele în curent alternativ. Această limită se situează la cca 30km în cazul cablurilor maritime și cca 500km la cele aeriene. Posibilitatea controlării parametrilor curentului din circuitele de comutație, a conectării rețelelor nesincronizate, precum și a utilizării eficiente în transmiterea energiei prin cabluri submarine, duce adesea la utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu la granița dintre țări pentru transfer de
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
concept "HVDC Light", altul un concept similar "HVDC PLUS" (Power Link Universal System). Ei au extins posibilitatea utilizării sistemului la blocuri cu puterea de numai câțiva zeci de MW și lungimea liniei de numai câțiva zeci de kilometri de linii aeriene. Diferența constă în modul de abordare a conceptului tehnologiei Voltage-Sourced Converter (VSC), unde "HVDC Light" utilizează modulația lățimii impulsului, iar "HVDC PLUS" este bazat pe "multilevel switching" La rețelele de curent alternative trifazice, sunt necesare cel puțin trei conductori, pe când
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
ceea ce la liniile submarine este imposibil. În consecință la transportul prin cabluri submarine, peste o lungime de numai câțiva km devine o necesiate utilizarea liniilor de înaltă tensiune în curent continuu. Necesitatea compensării energiei reactive apare și în cazul liniilor aeriene de înaltă tensiune mai lungi ceea ce nu este cazul la liniile de înaltă tensiune în curent continuu. Spre deosebire de curentul continuu, densitatea de curent nu este uniformă pe secțiunea conductorului în cazul curentului alternativ, fiind mai mare la exterior. Rezultă că
Linie de înaltă tensiune în curent continuu () [Corola-website/Science/308619_a_309948]
-
sa ca profesor la Școala de Arte Frumoase. A dus o intensă activitate în domeniul sculpturii statuare, portetistice și al celei decorativ-monumentale. A fost autorul, în colaborare cu Paul Focșeneanu, al basoreliefului de pe frontonul Universității din București (distrus în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944), executat în stil neoclasic, care a introdus simbolistica mitologică și alegorică în sculptura românească. Frontonul o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. În scena centrală, Minerva întindea o cunună de lauri unei figuri alegorice
Karl Storck () [Corola-website/Science/308693_a_310022]
-
a fost o companie aeriană română de stat, în subordinea Ministerului Apărării Naționale, înființată în aprilie 1991 pentru a asigura zborurile președintelui și miniștrilor români. Ulterior compania a început să efectueze și zboruri regulate spre câteva destinații din Europa. Între obiectele de activitate ale companiei
Romavia () [Corola-website/Science/308727_a_310056]
-
câteva destinații din Europa. Între obiectele de activitate ale companiei s-au numărat și transportul trimiterilor poștale și reparația avioanelor. Compania și-a încetat activitatea în 2014 prin faliment. a fost înființată în 1991 în coordonarea Ministerului Apărării, pentru transport aerian de călători, marfă și poștă, precum și pentru deplasările demnitarilor. Compania avea 241 de angajați și o cifră de afaceri de 11 milioane de euro anual. În august 2014, Romavia a intrat în faliment. Conform unui raport al Curții de Conturi
Romavia () [Corola-website/Science/308727_a_310056]
-
în urma avertizărilor meteo, urmând ca zborul să fie reluat ulterior, iar aterizarea la Otopeni să fie după ora 18:00. Deoarece la întârzieri de peste 5 ore pasagerii au dreptul la despăgubiri este posibil ca acest aspect să fi determinat operatorul aerian (Carpatair) să ceară terminarea cursei spre București. La aterizare, avionul a fost dirijat pe pista 2 a aeroportului (08 dreapta - 26 stânga). Deși această pistă în principiu are cca. 3500 m, în realitate erau disponibili doar 2100 m datorită unor
Romavia () [Corola-website/Science/308727_a_310056]
-
avionul a fost dirijat pe pista 2 a aeroportului (08 dreapta - 26 stânga). Deși această pistă în principiu are cca. 3500 m, în realitate erau disponibili doar 2100 m datorită unor lucrări de întreținere. Conform declarației directorului Direcției Investigații Transport Aerian din Ministerul Transporturilor, Mircea Ciucă, accidentul s-a datorat condițiilor meteo foarte proaste, cu furtună, ploaie puternică, și rafale de vânt cu peste 35 km/h, rafalele fiind resimțite și de pasageri, înainte de aterizare, care, totuși, a avut loc lin. Conform
Romavia () [Corola-website/Science/308727_a_310056]
-
capsulă. Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele și florile), cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini. Planta este bogată în alcaloizi. Studii in vitro au demonstrat faptul că extractul alcoolic din rostopască are proprietăți antivirale (35 μg
Rostopască () [Corola-website/Science/308740_a_310069]
-
("Equisetum arvense" L.) este o specie de plante erbacee, erecta, perene (prin rizomul orizontal articulat, adesea tuberculat). De pe rizom se dezvoltă două tipuri de tulpini (în ordinea apariției) aeriene: Plantă, considerată drept o autentică "fosilă vie", datează din devonian. este cunoscută și folosită încă din antichitate în medicina tradițională că și sursa de acid salicilic (substanță activă conținuta în Aspirină modernă). Dioscoride, medic, farmacolog și botanist al Greciei antice
Coada-calului () [Corola-website/Science/308760_a_310089]