57,455 matches
-
problemei. Dar mă fascina drama tristă și fără ieșire a mortului tânăr care nu se poate desprinde de pământ, care se încăpățânează să creadă în posibilitatea comunicațiilor concrete cu cei vii, sperând chiar că poate iubi și fi iubit așa cum iubesc oamenii în modalitatea lor încarnată”. Mircea Eliade a avut întotdeauna o înclinație către fantastic, existând antecedente de acest fel („mari simboluri confuze, mari elanuri lirice, exprimate cu o ciudată și nebuloasă forță”) încă de la primele manifestări literare ale sale. „Domnișoara
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
de strigoi și încearcă să revină în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, unind între ele cele două lumi: "„Nu te speria, dragostea mea, șopti atunci Christina. Nu-ți voi face nimic. Ție nu-ți voi face nimic. Pe tine te voi iubi, numai... Te voi iubi cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor, adăogă Christina. De aici, din lumea mea, eu voi veni în fiecare noapte la tine; la început, în somn, Egor, și pe urmă în brațele tale, dragostea mea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
să revină în lumea oamenilor prin intermediul dragostei, unind între ele cele două lumi: "„Nu te speria, dragostea mea, șopti atunci Christina. Nu-ți voi face nimic. Ție nu-ți voi face nimic. Pe tine te voi iubi, numai... Te voi iubi cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor, adăogă Christina. De aici, din lumea mea, eu voi veni în fiecare noapte la tine; la început, în somn, Egor, și pe urmă în brațele tale, dragostea mea... Să nu-ți fie
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
dragostei, unind între ele cele două lumi: "„Nu te speria, dragostea mea, șopti atunci Christina. Nu-ți voi face nimic. Ție nu-ți voi face nimic. Pe tine te voi iubi, numai... Te voi iubi cum niciodată n-a fost iubit vreun muritor, adăogă Christina. De aici, din lumea mea, eu voi veni în fiecare noapte la tine; la început, în somn, Egor, și pe urmă în brațele tale, dragostea mea... Să nu-ți fie teamă, Egor, să crezi în mine
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Apoi a venit rândul fetei, care a fost ucisă de o bătrână pe care o numeau Îngerul Morții." "„Voi, arabii, sunteți niște netoți”, mi-a spus acela. „De ce?”, l-am întrebat. „Pentru ca îi purtați pe cei care spuneți ca îi iubiți și îi onorați cel mai mult, și îi puneți în pământ acolo unde vor fi devorați de târâtoare. Noi îi ardem pentru a ajunge cât mai repede în Paradis”, apoi începu să râdă puternic. Atunci când l-am întrebat care este
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
Marsilia. Energia sa clocotitoare, activitatea neobosită, vastele sale cunoștințe, acumulate în lecturile nesfârșite, l-au impus tuturor, începând cu comisarii politici atașați armatei, dintre care unul era Augustin Robespierre, fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre. Zi și noapte în mijlocul soldaților, era iubit și apreciat de aceștia, care în ziua atacului l-au urmat cu elan și, aplicând cu vigoare planul întocmit de el, au înfrânt trupele engleze, au eliberat orașul și au izgonit flota dușmană din zonă. Bătălia de la Toulon, acest succes
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Institutului medico-legal din Strasbourg confirmă teza avansată de Ben Weider. Purtătorul de cuvânt al lui Weider a declarat că dacă îndoielile asupra morții lui Napoleon persistă, nu rămâne decât să se treacă la exhumarea împăratului. Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, după propria mărturisire, este prima lui soție, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze. Josefina era acum văduvă. Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
turturica, cănd turbata că o leoaica, care când îi crudă, cănd miloasa; femeia este un amestec de gratii, de bunătate, de răutate, de duh, de cochetărie de slăbiciuni și de tărie, a căreia mai toată viața se mărginește între a iubi și a fi iubita; o femeie, în sfârșit, este un ceva ce nu se poate nici descrie, nici numi, nici hotărî matematicește, un ceva ce este cel mai rar lucru din Moldova". Ironia elitismul kogalnician temperează subtilitatea descrierilor sale romantice
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
care farmăcă [farmecă], care aduce pre om într-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaște, cine-l slăvește?" (ibidem, p. 61). Același idealism romantic se sparge, în cazul lui Kogălniceanu, de reciful realităților valahe: "A iubi însemnează la noi a se lua, a se schimbă, a se lepăda, a se uită, spre a se îngurlui [n.ed.: "a se însoți din dragoste"] și a se despărți iarăși, fără ca patimă să lase cât de puțină întipărire în inima
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
dus să o sărute pe Johanna și s-a căsătorit cu ea șase luni mai târziu (1847). A rămas fidel toată viața soției și celor 3 copii ai lor. Totuși la 47 de ani, se va îndrăgosti și o va iubit puternic dar platonic pe soția ministrului Rusiei la Bruxelles, prințesa Katerina Orloff, născuta Trubețkoi, în vârstă de 22 ani, pe care o cunoaște la Biarrtz în 1862. Dar această prietenie amoroasă de câteva săptămâni s-a limitat, mai târziu, la
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
să i se facă funeralii naționale care, datorită sărbătorii de 10 Mai, urmau să înceapă la 11 mai. Cale de două zile, duminică 8 mai și luni 9 mai prin fața catafalcului din Ciucea a continuat pelerinajul oamenilor care l-au iubit și i-au prețuit opera. Marți, 10 mai, trenul mortuar a pornit spre București. Sicriul a fost așezat miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfășurat funeraliile naționale. Conform dorinței sale
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
mea...neputincioasă Cine sunt eu/noi? de Boschetarul Român Sunt un om ca oricare, cu bune și cu rele. Aș putea să mă defines ca un om obișnuit, prematur îmbătrânit de loviturile inerente ale vieții. Un om care și-a iubit semenii și care a crezut în ei. Un om care nu a conceput ideea că cineva aflat în necaz nu trebuie ajutat. Am făcut-o pur și simplu, fără a căuta vreun folos de orice fel. Am încercat să-l
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
un om de cultură. Nu agricolă! Mi-a plăcut să citesc, să studiez. Mă văd și acum ”băiat fiind”, cum cutreieram pădurile în satul copilăriei mele. Un copil cu ochii mari serbând frumosul din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își poate aduce aportul la bunăstarea alor săi și a țării. Mi-am iubit și îmi iubesc țara, locul în care m-am născut
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
mari serbând frumosul din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își poate aduce aportul la bunăstarea alor săi și a țării. Mi-am iubit și îmi iubesc țara, locul în care m-am născut, unde am crescut și unde m-am format ca om. De aceea, nu am părăsit-o niciodată. Am crezut cu încăpățânare că fiecare, poate într-un efort colectiv, să schimbe
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
din tot ce mă înconjoară. L-am iubit pe Eminescu; nu se putea altfel. Am crescut într-un idealism adevărat, nu utopic; fiecare om își poate aduce aportul la bunăstarea alor săi și a țării. Mi-am iubit și îmi iubesc țara, locul în care m-am născut, unde am crescut și unde m-am format ca om. De aceea, nu am părăsit-o niciodată. Am crezut cu încăpățânare că fiecare, poate într-un efort colectiv, să schimbe în bine lucrurile
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
Mă liniștește. Acest ”exercițiu” îmi permite să evadez din cotidian. Mă văd așezat la geamul unui compartiment și-mi imaginez toate locurile frumoase prin care am călătorit în delegațiile pe care serviciul m-a obligat să le fac. De aceea iubesc Gara. Sper, cât de curând, să mai pot face călătorii. Adevărate, de data aceasta. Pentru că doresc să mai văd locurile frumoase din copilărie. Și nu vă mint. Aștept în fiecare tren sosit în Gară din cele mai frumoase și îndepărtate
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
vină la un moment dat în vizită iubitul meu și a acceptat asta. Dar din prima zi de când m-am mutat acolo a început să-mi scrie pe WhatsApp (aplicație de mesagerie) că „știi că te plac foarte mult?” „îți iubești cu adevarat prietenul?”, mă tot chema la petreceri, iar eu, în situația asta, am stat cât mai puțin pe acasă, mă mai duceam să dorm pe la alți oameni cu care mă împrietenisem la muncă. Mă gândeam că se vor mai
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
să flirtez. Știu numai să vorbesc.” Subiecți politizați care trăiesc conform principiilor la care aderă: Nu aveam de niciunele, dar eram fericiți” - mama era absolut convinsă de asta. Era inutil s-o contrazici. Pe Lev Tolstoi - ”oglinda revoluției ruse” - îl iubea pentru Război și pace, dar și pentru dorința contelui de a împărți totul săracilor ca să-și mântuiască sufletul. Nu numai mama mea era așa, ci și toți prietenii ei - primii intelectuali sovietici care crescuseră cu Cernîșevski, Dobroliubov, Nekrasov... cu marxismul
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
i-au închis, cine l-a citit pe Soljenițîn și cine nu, ci în cei care pot să cumpere și cei care nu pot.” (p.274) Sau: ”Mulți preamăresc perestroika... Toți am sperat câte ceva. Eu n-am de ce să-l iubesc pe Gorbaciov. Îmi amintesc discuțiile de la noi din camera de gardă: ” Se termină socialismul, dar ce-o să fie după el?” Se termină socialismul rău și o să fie un socialism bun.” Așteptam... citeam ziarele... În scurt timp soțul meu și-a
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
carte de poezie din 1984". Pasiunea să se hrănește din literatura pe care a citit-o, încă din copilărie. Este îndrăgostit și influențat de Franz Kafka, Fiodor Dostoievski, Edgar Allan Poe, Lautréamont, Jorge Luis Borges, Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett. Iubește suprarealismul, dadaismul, teatrul absurdului sau grotescului, literatura fantastică, realismul magic al românului latino american, teatrul realist anglosaxon și urăște realismul socialist. Piese jucate în peste 30 de țări: România, Republica Moldova, Franța, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Elveția, Spania, Portugalia, Marea Britanie
Matei Vișniec () [Corola-website/Science/297565_a_298894]
-
numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul "Caleidoscop" al lui A. Mirea, volum apărut în 1908 și comentat de critica și istoria literară, atât la apariție, cât și mai târziu. Din păcate au iubit aceeași femeie, pe poeta și prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Șt. O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relațiile dintre soți se răcesc și, în 1911, cei doi divorțează. Natalia
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
comoara de limbă unde se găsesc bogățiile cu duiumul, în care mi-am spus durerea și dorul și am încercat să mă apropii de un ideal ce s-a depărtat treptat cu pașii făcuți înspre dânsul (...). Sunt al țăranilor! Îi iubesc fatal. De ei mă leagă suferințele moșilor și strămoșilor mei. În mine se adună suferințele veacurilor trecute și ies la iveală și le dau în clipa aceasta graiul pe care li-l pot da“". Prozator și dramaturg, gazetar, avocat și
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
supra-(cum altfel?)-viețuiască pe cugetător nu e necesar să aibă ca obiect întunecate ori luminoase doamne, nici tineri mlădioși la minte și la trup, ci chiar cultură, ca spațiu de manifestare triumfătoare a inteligenței cultivate. Să trăim și să iubim. ul a devenit popular în literatura franceză și figuri marcante ale avangardismului francez Arthur Rimbaud sau Stéphane Mallarmé au scris sonete. Odată cu apariția versului liber (verse libre), sonetul a început să fie privit că o formă învechita de poezie și
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mini subțiri și reci mi-acopăr ochii. ÎI Șunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mîna rece. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, Privirea ta asupra mea să plece, Sub rază ei mă lasă a petrece Și cînturi nouă smulge tu din liră-mi. Tu nici nu știi a
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
La întoarcere, după mai bine de opt luni, ajungând la majorat (1842) va cere partea de moștenire după tată, o avere considerabilă (cca. 75.000 de franci) care-i va permite să ducă o viață de dandy parizian. Începe să iubească hainele și își petrece zilele în galeriile de artă și cafenelele din "Orașul luminilor". Începe să folosească drogurile, în special hașiș și opium. Se îndrăgostește de actrița Jeanne Duval, o tânără mulatră ("jeune mulâtresse"), a cărei frumusețe exotică va inspira
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]