57,196 matches
-
de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Prima bătălie de pe Valea Jiului, s-a desfășurat între între 23 - 29 octombrie 1916 și a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați prin trecătorile Surduc și Vâlcan, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătătlia de pe ValeaJiului a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
front în pasurile Vâlcan și Surduc și executarea unei duble învăluiri la flancurile dispozitivului românesc. În același timp, Divizia 6 Cavalerie trebuia să treacă peste dealul Arcanului și să înainteze spre câmpie, fără a ține cont de rezultatul luptelor din munți, pentru a deschide drumul trupelor care dădeau atacul frontal. Ideea de bază a operațiunilor de acolo a fost și este de a deschide drum masei de cavalerie în regiunea deluroasă română, în scopul de a o utiliza apoi, în primul
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Nord la marginea de păduri, în zone cu iarba unde de obicei pasc ierbivori, dar de asemenea prin poieni de conifere, mai rar în păduri pe langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
(„Blocul Etzion”, în ebraică גוש עציון) este un grup de așezări evreiești din Munții Iudeei, în Cisiordania, la sud de Ierusalim, între Betleem și Hebron. Primele dintre ele au fost înființate în timpul mandatului britanic în Palestina, în anii 1940-1947, pe terenuri cumpărate și după încercări provizorii în anii 1920, si au fost distruse în
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
Shmuel Tzvi Holzman, care și-a ebraizat numele în Etzion (Holz = lemn, în ebraică „Etz”) Gush Etzion se află la sud de Ierusalim și la est de Valea Ela (Emek Haelá) și se întinde de la Karmey Tzur la sud până la Muntele Gilo în nord, Maale Rehavam în est și Beitar Ilit și Gevaot în vest. Altitudinea lui medie este de 950m. În partea de est a zonei se înalță, pe un deal artificial, fortăreața antică Herodion - ruinele palatului fortificat de vară
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
artificial, fortăreața antică Herodion - ruinele palatului fortificat de vară al regelui Irod cel Mare, din perioada protectoratului român asupra Iudeei. Accesul în Gush Etzion se face prin est, circa 8 minute distanță cu automobilul pe noua șosea „Herodion” care leagă Muntele Homa (Hâr Homa) cu așezările din estul lui Gush Etzion, de asemenea prin șoseaua 60 dintre Ierusalim și Intersecția Gush Etzion, iar spre restul localităților și dinspre vest - prin șoseaua care leagă Beit Shemesh cu Nes Harim. sau prin Intersecția
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
arabe din anul 1929, locuitorii ei au fost nevoiți să o părăsească. O a doua încercare de așezare în acelaș loc a fost organizată de societatea „El Hahar” creată de Shmuel Tzvi Holzmann, care cumpărase de la localnici arabi pământuri de pe Muntele Hebron. Așezarea s-a numit Kfar Etzion Și această încercare a eșuat, însă, din cauza Mării revolte a arabilor din Palestina din 1936-1939. Arabi locali au demolat construcțiile executate de Holtzmann și însoțitorii săi. Ulterior, Mișcarea „Hakibutz Hadati” (Kibuțul religios) a
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
a întors pe pământ „ca să învețe oamenii cum să vadă”, sau ca Leana, ce propagă mesaje pe care numai cei inițiați pot să le înțeleagă. Prezența personajului mitologic Oana, o femeie voinică, înaltă de 2,42 m, care merge la munte să-și caute ursitul, este nucleul mitic central al narațiunii, în care elementele mitologice din basme pătrund în proza obișnuită. Ca și inginerul Cucoaneș, macrantropul din „Un om mare”, Oana pare a fi urmașa unei rase de uriași care a
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concetrat asupra Bucureștiului. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
meargă în acțiune în străinătate. O tentativa deja violentă de către ofițerii imperiale pentru a recruta grăniceri de frontieră secui a culminat cu tragicul eveniment, Masacrul de la Siculeni, care până astăzi se comemorează. În decembrie 1763 oamenii s-au refugiat în munți. La 7 ianuarie 1764 o unitate armată de 1300 de soldați, cu două tunuri, [[la Siculeni]] au atacat mulțimea pașnică și au masacrat sute. Recrutarea în Ținutului Secuiesc a fost finalizată rapid și cu ușurință acestor evenimente . După masacru, foarte
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
(în ebraică:חברון Hevron, în arabă:الخليل - Al Halil sau Al Halil al Rahman - „Prietenul Celui Milostiv”) este un oraș în sudul Cisiordaniei, în Palestina istorică sau Eretz Israel, așezat în Munții Iudeei, la 35 km sud de Ierusalim. Localitatea se află la o altitudine de 927 m, în mijlocul zonei Muntelui , care este o parte a Munților Iudeei. Orașul are o populație de 202.172 locuitori (2014). După numărul de locuitori, Hebron
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Al Halil al Rahman - „Prietenul Celui Milostiv”) este un oraș în sudul Cisiordaniei, în Palestina istorică sau Eretz Israel, așezat în Munții Iudeei, la 35 km sud de Ierusalim. Localitatea se află la o altitudine de 927 m, în mijlocul zonei Muntelui , care este o parte a Munților Iudeei. Orașul are o populație de 202.172 locuitori (2014). După numărul de locuitori, Hebron este cel mai mare oraș din Cisiordania și al doilea oraș din așa numitele Teritorii Palestiniene, după Gaza. Majoritatea
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Milostiv”) este un oraș în sudul Cisiordaniei, în Palestina istorică sau Eretz Israel, așezat în Munții Iudeei, la 35 km sud de Ierusalim. Localitatea se află la o altitudine de 927 m, în mijlocul zonei Muntelui , care este o parte a Munților Iudeei. Orașul are o populație de 202.172 locuitori (2014). După numărul de locuitori, Hebron este cel mai mare oraș din Cisiordania și al doilea oraș din așa numitele Teritorii Palestiniene, după Gaza. Majoritatea populației este formată din arabi palestinieni
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
pe sol bogat, humos, prin păduri de conifere, pe lângă pini, brazi și molizi, de asemenea în păduri mixte, atunci sub Pinales. Specia crește în primul rând solitară, câteodată și în grupuri mici de două la trei exemplare, de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]