560,054 matches
-
din partea Leului. 12 zici că-i urs - În original jocul de cuvinte este prin termenul „die” (mor) repetat de Mosor. Demetrius remarcă: „No die (zar) but an ace (as, un punct la zar) for him”. Adică jocul actorului nu valorează decât un punct al zarului. Iar Lysander replică: „Less than an ace”, deci îi dă o apreciere chiar mai mică.
William Shakespeare - Vis de noapte-n miezul verii - Actul V, scena 1 (fragmente) () [Corola-website/Journalistic/5123_a_6448]
-
chiar el, Kazandzakis, în strania lui „Odissee”, năucitorul călător peste mări, peste țări, în preajma mormântului său din Creta zbâtându-se vechile duhuri, uimite citind epitaful: „Nimic nu visez, de nimic nu mi-e teamă, sunt un om liber”... Mai liber chiar decât fratele său în deziluzii, Panait Istrati, ofticosul prinț al ciulinilor de Bărăgan. „Ne face destinul această plăcere să ne lase-nsfârșit să murim la marginea țării părinților” se lăuda Kostas Karyotakis înainte de sinucidere. „Doar pentru că tu m-ai iubit m-am
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
sângeroase războaie fraterne, ținea să ne spună de-atunci: „Cu câtă ușurință schimbăm zeii! Ce mânioși strivim sub tălpi icoane vechi! Dărâmăm, înălțăm coloane și temple, Vopsim și răzuim înaltele bolți ale cerului”. Și-apoi, înaintea lui, cel mai șchiop decât șchiopul Esop, cu numele furat din Iliada, Menelaos Ludemis, aplecat peste geniul poeziei române, de la ciobanul „Mioriței” până la cei mai tineri poeți, ținea să-i declare doar uneia dintre preafrumoasele admiratoare: „Să nu întârzii. Doar atâta îți spun. Să nu
Din nou despre poeții greci by Ion Brad () [Corola-website/Journalistic/4846_a_6171]
-
avut dreptate. La stupefierea ominoasă provocată de legionari, în anii '50 s-a adăugat interdicția oficială de a mai vorbi despre ei. Cine atingea subiectul își punea în pericol nu doar cariera, ci libertatea, represiunea care avea să urmeze nefăcînd decît să sporească tentația fructului oprit: un tabu național care a împins refularea colectivă pînă la pragul creării unei obsesii legionare. Toți erau obsedați de legionari: comuniștii, care îi exterminau imitîndu-le în același timp tiparele de propagandă, intelectualii neobedienți, care încercau
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
o tentă apocaliptică, de vreme ce abolirea monarhiei, ocuparea țării de armata sovietică și epurarea treptată a intelectualilor incomozi semăna tot mai mult cu un scenariu de lichidare națională. Retras la Miorcani în vara lui 1948, într-o claustrare care nu făcea decît să-i acutizeze fiorul religios, Dinu Pillat începe să scrie un roman a cărui atmosferă îl va absorbi pentru mai mult de trei luni, interval la capătul căruia autorul va acuza cele două simptome ale împlinirii artistice: epuizare și deopotrivă
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
fie frică de moarte într-o epocă în care omul nu mai pricepe cuvântul Naturii, de-acuma Pârâul și Dumbrava sunt mute, iar lucrurile cele mai însemnate, cele asemeni nouă, sunt aruncate în osânza topită a celui mai necurat Patruped - Decât să asediem urechile baricadate, mai bine să ne dăm mâna, punându-ne lacăt gurii, în marele martiriu al omletei. TOLNAI OTTÓ nici astăzi nu pricep totul iar am chef de-o evadare deși micuța asistentă i-a spus maică-mii
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
intenționată în trecut prin cultivarea limbajului regresiv a configurat o anumită imagine a Ardealului; provincia natală a poetului ar fi cunoscut cîndva o „epocă de aur” a libertății și a eroismului, pierdute însă definitiv; acum în Ardeal nu mai domnesc decît sărăcia, oprimarea, tristețea incurabilă. Într-o metaforă diacronică proprie, Goga reia oarecum schema eminesciană a vîrstei de aur, încheiată o dată cu căderea omenirii în istorie. Dar detașarea și universalitatea proprii viziunii lui Eminescu se îngustează sever, transformîndu-se în intransigență naționalistă. Colorarea
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
un poet care se arătase mai degrabă reticent pînă atunci în abordarea domeniului. Totuși, Goga se aventurează într-un tîrziu pe terenul comun tuturor romanticilor; încercînd modularea declarațiilor de iubire pe un fundal cosmic, patriotic ori filozofic, el nu obține decît o poezie cînd grandilocventă, cînd seacă. Dacă întîlnim la Goga persoana I singular, trebuie să devenim circumspecți; iar dacă o astfel de poezie este o poezie de iubire, devenim de două ori circumspecți. După Primul Război Mondial, poeziile la persoana
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
XXI, afirmă că grădină nu înseamnă doar natură sau doar artă, ci amândouă la un loc. Șei Shōnagon și estetică ei persuasiva (care monitorizează frumusețea în toate formele ei, fie acestea delicate ori grandioase) percepe grădină mai degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
monitorizează frumusețea în toate formele ei, fie acestea delicate ori grandioase) percepe grădină mai degrabă că arta decât că natura; dar că arta naturală! Excelentă artificialului (și, în același timp, a mimesisului) nu este conotată de autoarea Însemnărilor de căpătai decât atunci când natură (respectiv crengile, florile) este importată combinatoriu în odăi. Grădină este sau devine pentru Șei Shōnagon chiar un simptom al paradisului: putem să-i spunem simptom, dar la fel de bine ar putea fi folosiți tropi precum metaforă, simbolul, alegoria, metonimia
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
vieții omenești desfășurându-se strict în relație cu mersul anotimpurilor. Rochiile de ceremonie ale doamnelor și vestimentația bărbaților sunt la fel de sofisticate, contemplarea acestora fiind o “desfătare” (o voluptate), prin revărsarea materialelor unele peste altele: femeile și bărbații nu sunt altceva decât flori și arbori din paradis! Cromatică mătasurilor și a țesăturilor, a brocartului de Chină, îi smulge, adesea, lui Șei Shōnagon nu doar strigate mute de amirație, ci și un exces de hedonism vizual care decretează verdictul suprem: splendoarea, adică extazul
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]
-
suflul, Groșan apelează la asemenea mașinațiuni. În prozele scurte din Caravana cinematografică (1985), ele mergeau. Astăzi, la peste două decenii distanță, parcă încep să dea semne de uzură. Cât privește strict coerența acestei găselnițe, altceva e încă și mai deranjant decât repetiția. Vina pentru care Iuliu Borna e interogat e aceea de a fi publicat într-o revistă literară o povestire cu subiect istoric ce descrie în detaliu o vânătoare la care Nicolae Ceaușescu tocmai participase. Descrie e un fel de
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
dădea și el seama - astea erau importante. Și mai observase ceva: că o bucată, o scenă, o schiță nu «ieșeau» (aici verbul «a ieși» nu avea sensul de «a reuși», ci de a țâșni, de a se întrupa în real) decât dacă erau scrise bine. Avea atâta simț critic încât să vadă dacă o pagină sau mai multe capătă acea pregnanță și provoacă acea emoție fină pe care o dă numai valoarea și se temea să compună mari «tablouri» epice, incontrolabile
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
sequel în următorii ani. Că e așa mi-o dovedește substanța aleatorie a cărții, care putea foarte bine să se termine nu la pagina 293, ci la oricare alta. De altfel, deși legată în coperte de carton, ea nu așteaptă decât prima deschidere mai entuziastă pentru a-și risipi filele. Fapt verificat prin sondaj!) E un semn.
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
Ilie Constantin Eu nu știu mai dulce lucru ca iubirea-n tinerețe doi amanți stând să-i răsfețe; din ea unu-n altul piere. Eu nu știu mai grea durere ca absența ăstui bine, nici un lanț nu port pe mine decât două brațe goale, albe; de se surpă, moale, e pe-o clipă - scurtă pace. Apoi gura ei ce tace, totu-n ea îmi spune: încă. Aurora roz-adâncă iese-n cer, cu somn sosește, să gustăm ne întărește acel mare, unic
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
de miere și de crud îmi lasă-n gură; dacă-un strop de-amar se-ndură e ca pofta să-mi continui. Sfâșiere nu-i, de chinu-i ce exalți, ce-mi dă de veste mai iubit ce lucru-mi este decât singurul al meu? Dar în lume nu doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire. 2) O mai oarbă de iubire nu știu, ca iubirea vieții. Ocolindu-mă pereții în odaia mea de
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
o mai ascult. Binele, nimic mai mult, cât mi-e dat. Să văd îmi place mândre forme și în pace să le am mă ispitește. Ce-i frumos m-ademenește, grația cătușe-mi pune: și nu sufăr chin anume alt, decât a lor absență. Blânda mea adolescență, vane visuri nu-mi mai sameni. Om să fii între alți oameni, nu cunosc mai dulce lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru, mai amar, lipsind, nu știu. În prezentul abia viu văd
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
să-ndur dintele dorinței dur, mai mult poate-aici aș sta. Poate unu'-ar asculta pe-a mea gură vorbe vane: om să fii între alți oameni pare-mi un prea dulce lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru decât dulcea tinerețe. Cât stă vântul s-o răsfețe pe obraz, și-un pic o-mpunge. Glorie de mai pui, se-ajunge culmea binelui din tine. Mie zvonul lui, de-mi vine, mi-i destul, să-i sorb vorbirea. Tinerețea-n
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
și-o plânge, de fugară. Chinul altul n-am afară de-ăsta, în inimă purtat. Și s-o uit am învățat, fermecată din iubire. Cum poți să aduni mâhnire, lucru-atât de trecător? 2) Eu nu știu mai dulce lucru decât dulcea tinerețe. Cât stă vântul s-o răsfețe pe obraz, și-un pic o-mpunge. Glorie de mai pui, se-ajunge culmea binelui din tine. Mie zvonul lui, de-mi vine, mi-i destul, să-i sorb vorbirea. Tinerețea-n
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
gaipaka! ești dupaga! io, gaipudu?! tu, dukapa! aș, dupagai! uș, pakadu! marș, dupadu! șiț, pakapa! zât, gaidudu! huo, dudupa! Nemaiavând ei încotro se-mpacă, nu mai scot un mau, șocați că u se face o, iar ai - mai (p)lat decât un au. Amici îs domnul Kakado, de-atunci, și domnul Papagau. Domnii Prostea și Tâmpu Locuiau unul lângă altul, se confundau unul cu altul: ocheți groși, ambii, gambe scurte, în lesă, doi căței de curte. Pute, în camera-i de
Jan Koneffke by Șerban Foarță () [Corola-website/Journalistic/7485_a_8810]
-
ideal Liviu Dănceanu E bine în artă să nu confundăm idealurile cu scopurile. Scopul, în general, ține de eficiență; idealul de gratuitate. Dacă primul reprezintă un țel intermediar, al doilea este țelul ultim. Ca să scurtez, scopul e mai aproape de materie decât idealul, care este, în principal, o investiție a spiritului. De multe ori, noi compozitorii spunem: îmi doresc mult ca ultima mea lucrare să aibă succes. Este, într-adevăr, un scop și nu un ideal. Vicios ar fi să afirm că
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e mai puțin tensionată în raport cu cea care arondează scopul. În vreme ce formularea idealului se face cu o anume destindere, chiar discreție, identificarea și, mai ales, atingerea scopului se realizează îndeobște sub semnul unui stres
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
iar idealul grațios. Așa cum dramatic este jocul cu ingeniozitatea (despre care Andrei Pleșu spunea că e combinatorie), cu virtuozitatea sau doar cu dexteritatea, în timp ce exercițiul creativității este, evident, plin de suplețe și grație. Silogistic vorbind, nu ne rămâne decât să constatăm asocierea scopului cu virtuozitatea și a idealului cu creativitatea. Ar mai fi ceva: scopul e uneori zgomotos, lansat “în atac”, alteori e în stare, de dragul reușitei, să “armonizeze” simplificator complicațiile caracteristice antinomiilor sonore. Idealul, dimpotrivă, e mereu în
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
scopul permite țopăirea eficace printre variile variante de expresie emanate de mareea globalizării, idealul are un flux, o autoritate și o forță afirmativă ce nu permit nici tatonările, nici derogările. Cu toate acestea scopul e mult mai ușor de recunoscut decât idealul. Pesemne că explicația constă în criza de identitate. Compozitorii nu mai știu să deosebească masca de chip. În cazul muzicii, masca e ceea ce se relevă, iar chipul ceea ce se revelă. Masca are întot- deauna nevoie de companie (acompaniază ceva
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
Întrebare: Dar tu ești un om care trebuie să distreze publicul, ești o persoană cu pretenții de artist, ori lumea nu se mai amuză azi cu pisici pe acoperișul fierbinte sau cu pasageri ai unor tramvaie trăsnite. Răspuns: N-au decât să se ducă la musicaluri și la comedii. Eu n-am de gând să-mi schimb felul de a scrie. Îmi vine destul de greu să scriu ceea ce doresc eu să scriu, fără să mai încerc să scriu ceea ce spui
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]