56,780 matches
-
Efectul de fondator reprezintă, în genetica populațiilor, pierderea variabilității genetice ce apare atunci când o nouă populație are ca origine un număr foarte mic de indivizi dintr-o populație mai mare. Acest concept a fost dezvoltat pentru prima dată în mod complet de Ernst Mayr în 1952 folosind lucrări teoretice deja existente, cum ar fi cele ale lui Sewall Wright. Ca urmare a pierderii variabilității genetice
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
fenotipic, de populația mamă din care este derivată. În cazuri extreme, se consideră că efectul fondator poate participa la procesul de speciație și la evoluția ulterioară de noi specii. În figura indicată, populația originală are aproximativ un număr egal de indivizi reprezentați prin punctele albastre și roșii. Cele trei populații fondatoare mici arată că o culoare sau alta poate predomina (efect de fondator), ca urmare a eșantionării aleatorii din populația originală. Un "efect al gâtului de sticlă" ("population bottleneck" în engleză
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
Cele trei populații fondatoare mici arată că o culoare sau alta poate predomina (efect de fondator), ca urmare a eșantionării aleatorii din populația originală. Un "efect al gâtului de sticlă" ("population bottleneck" în engleză), reprezentând reducerea importantă a număului de indivizi ai unei populații, poate provoca, de asemenea, un efect de fondator, chiar dacă, în mod strict, aceasta nu este o nouă populație. Efectul de fondator este un caz special de derivă genetică. Noua populație este adesea o populație cu un număr
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
populații, poate provoca, de asemenea, un efect de fondator, chiar dacă, în mod strict, aceasta nu este o nouă populație. Efectul de fondator este un caz special de derivă genetică. Noua populație este adesea o populație cu un număr redus de indivizi și care prezintă o sensibilitate crescută la deriva genetică, o creștere a cosangvinizării și variabilitate genetică relativ scăzută. Acest lucru poate fi observat în fondul genetic limitat evidențiat la populațiile din Islanda, Insula Paștelui și Insula Pitcairn. Un alt exemplu
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
este pierderea precoce a alelei, însă există și posibilitatea ca alela să supraviețuiască și în câteva generații să devină mult mai răspândită în întreaga populație. În noua colonie frecvența alelei recesive poate crește și, ca rezultat, se înregistrează creșterea numărului indivizilor homozigoți pentru caractere recesive. Un exemplu bine documentat este reprezentat de migrarea populației Amish în Pennsylvania în 1744. Doi membri ai noii colonii erau purtători ai aceleiași alele recesive pentru sindromul Ellis-van Creveld. Membrii coloniei și descendenții acestora tind a
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
repornind biodiversitea insulelor de la zero. Datorită diferitelor migrații umane de-a lungul istoriei umane, exemplele de efect de fondator sunt frecvente în diferite populații, în locuri și momente diferite. Populația fondatoare efectivă a Quebecului a fost de doar 2.600 indivizi. După doisprezece-șaisprezece generații, cu o creștere de opt ori a efectivului populației, dar cu o diluare minimă a genelor prin căsătorii, populația Quebecului are ceea ce geneticienii numesc un dezechilibru de legătură optim. Rezultă un număr redus de variante genetice, inclusiv
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
variante genetice, inclusiv cele care au fost bine studiate deoarece sunt responsabile de boli ereditare. Efectul de fondator poate apărea, de asemenea, natural atunci când liniile genetice concurente mor. Acest lucru înseamnă că o populație fondatoare efectivă constă în doar acei indivizi a căror amprentă genetică poate fi identificată la descendenți. Deoarece în reproducerea sexuată recombinarea genetică asigură că, la fiecare generație, doar jumătate din materialul genetic al unui părinte este prezent la urmași, unele linii genetice pot dispărea complet, chiar dacă există
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
în reproducerea sexuată recombinarea genetică asigură că, la fiecare generație, doar jumătate din materialul genetic al unui părinte este prezent la urmași, unele linii genetice pot dispărea complet, chiar dacă există o descendență numeroasă. Un studiu recent a concluzionat că dintre indivizii care au migrat peste podul terestru Bering în perioada glaciară, numai 70 și-au lăsat amprenta genetică la descendenții moderni, o populație fondatoare efectivă redusă, care poate fi ușor greșit interpretată ca și cum doar 70 de oameni ar fi traversat Beringia
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
fost singura femeie ce a trăit în acel moment. În populațiile umane, efectul de fondator poate apărea prin izolare culturală ce duce, inevitabil, la endogamie. De exemplu, populațiile Amish din Statele Unite, care își au originea într-un număr redus de indivizi fondatori, nu au recrutat nou-veniți și tind să se căsătorească în cadrul comunității, sunt exemple de efecte de fondator. Deși încă rare, fenomene cum ar fi polidactilie (degete suplimentare la mâini și picioare, un simptom al sindromului Ellis-van Creveld) sunt mai
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
permis migrarea omului din Asia spre America cu acum aproximativ 25.000 de ani în urmă. Un studiu realizat de Hei a arătat că, din populația care în acea perioadă a migrat de-a lungul podului terestru, doar 70 de indivizi și-au lăsat amprenta genetică la descendenții moderni, ceea ce reprezintă o minusculă populație fondatoare efectivă ce nu trebuie însă greșit interpretată ca și cum doar 70 de oameni ar fi traversat Beringia spre America de Nord. O colonizare maritimă de-a lungul litoralului s-
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
psihopatiei, în mod particular cu privire la violență, care se întâmplă destul de rar în psihoză, și percepție denaturată a realității, care se întâmplă destul de rar în psihopatie. De asemenea, psihoza, ar trebui să fie distinsă de starea de delir, în care, un individ psihotic, ar putea fi în stare să execute anumite acțiuni care necesită un nivel ridicat intelectual, dacă ar avea conștiința clară. În ultimul rând, ar trebui să fie distinsă de boala mentală în general. Psihoza poate fi privită ca un
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
pot contribui la dezvoltarea unei psihoze. Psihozele de scurtă durată declanșate de stres sunt cunoscute drept „psihoze reactive scurte”, așa că pacienții își pot reveni în mod spontan la funcționarea normală în mai puțin de două săptămâni. În unele cazuri rare, indivizii pot rămâne într-o stare avansată de psihoză pentru mai mulți ani, sau pot să aibă simptome psihotice atenuate (cum ar fi halucinații de intensitate scăzută) prezente tot timpul. Intoxicația cu droguri, care are efecte depresante generale asupra sistemului nervos
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
este anosognozia (lipsa de "insight"). Chiar și în cazul unei psihoze acute, suferinzii pot fi complet inconștienți că halucinațiile lor vivide și iluziile lor imposibile sunt de fapt nereale. Totuși, acest lucru nu este absolut; acest simptom poate varia în funcție de indivizi și în funcție de durata episodului psihotic. Tratamentul psihozei depinde adeseori de asocierea cu diagnoza care se crede că e prezentă (cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară). Totuși, tratamentul principal pentru simptomele psihotice este de obicei medicamentația antipsihotică, și în unele
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
își încalce principiile și să se așeze în fruntea ei, călăuzind-o. Efectele benefice nu întârzie să se vadă, așezările insulei devenind prospere. Se stabilesc relații diplomatice și comerciale cu alte țări și, în afara unor mici tulburări create de unii indivizi izolați care ar vrea să trăiască pe spinarea altora și a unei invazii a indienilor patagonezi - ambele rezolvate, nimic nu pare să tulbure bunul mers al lucrurilor. Kav-gerul este chiar pe punctul de a-și îndeplini un vis, acela de
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
și lupul arctic au trăit în zonă, dar au dispărut din zonă la începutul secolului al XX-lea. Păsările sunt reprezentate de numeroase specii. Cele mai multe dintre ele sunt specii migratoare și formează colonii mari, care pot conține până la milioane de indivizi. Peștii din zonă includ halibutul, codul polar, sepia, peștele lup, scorpionul de mare, rechinul de Groenlanda, etc. Mamiferele acvatice sunt dominate de foci (inelată, cu glugă, cu barbă, harpă, etc), care se hrănesc cu pește în timpul iernii (mai ales cod
Scoresby Sund () [Corola-website/Science/321425_a_322754]
-
având că figură principala pe Șam Spade, detectiv particular. Eroul sau e tipic dur, cinic și brutal, cel puțin în aparență, iar cazurile în care e antrenat nu au nimic „elegant” sau „agreabil.” Evoluează într-o lume de gangsteri, traficanți, indivizi veroși, mai toți, de alminteri cetățeni „onorabili” la suprafață. Dintr-o deprindere și etică profesională "Hammett" refuză să se conformeze canoanelor britanice în domeniul românului polițist, pe care le consideră false și ipocrite, compunându-și povestirile într-un stil direct
Dashiell Hammett () [Corola-website/Science/321475_a_322804]
-
Speranța de viață este durata medie a vieții unui individ sau numărul mediu de ani de viață rămași la o anumită vârstă. Speranța de viață depinde foarte mult de criteriile utilizate pentru a selecta grupul. În țările cu mortalitate infantilă ridicată, speranța de viață la naștere este foarte mult influențată
Speranță de viață () [Corola-website/Science/316343_a_317672]
-
5,9 ani la bărbați și 4,4 ani la femei. Speranța de viața a bărbaților este proiectată să crească la 81,8 ani în 2060, iar a femeilor - la 86,7 ani. În Statele Unite, unul din 10.000 de indivizi atinge vârsta de 100 de ani, estimându-se, în 2008, un număr de aproximativ 60.000 de centenari. Dintre aceștia, 70 au peste 110 ani.
Speranță de viață () [Corola-website/Science/316343_a_317672]
-
considerație decât ființele umane, sau chiar deloc. Dezvoltând mai departe, apare noțiunea că animalele individuale nu au identitate morală separată: un porc e doar un exemplu al clasei de porci, iar responsabiltatea sau grija umană se aplică unei clase, nu individului. Aceasta duce la argumentul că folosul unui animal este acceptabil atâta timp cât specia nu este amenințată cu extincția. Anul 1641 a fost semnificativ pentru conceptul de drepturi ale animalelor. Marea influență a secolului a fost filozoful francez René Descartes (1596-1650), a
Drepturile animalelor () [Corola-website/Science/316346_a_317675]
-
de opinie pot funcționa ca și campioni ai noii practici și pot accelera procesul de difuzare.. Valente (1995) definește un "prag de adoptare" în rețeaua socială ca "proporția de oameni din sistemul social, adoptatori ai inovației, necesară înainte ca un individ să dorească să procedeze la fel". Adoptarea unei noi comportări colective de către un individ este o funcție de comportarea celorlați din sistemul social. Indivizii cu praguri joase se angajează în comportarea colectivă înaintea multor semeni, pe când persoanele cu praguri înalte procedează
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
de difuzare.. Valente (1995) definește un "prag de adoptare" în rețeaua socială ca "proporția de oameni din sistemul social, adoptatori ai inovației, necesară înainte ca un individ să dorească să procedeze la fel". Adoptarea unei noi comportări colective de către un individ este o funcție de comportarea celorlați din sistemul social. Indivizii cu praguri joase se angajează în comportarea colectivă înaintea multor semeni, pe când persoanele cu praguri înalte procedează astfel numai după ce majoritatea grupului s-a angajat în comportarea colectivă. Persoanele au praguri
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
în rețeaua socială ca "proporția de oameni din sistemul social, adoptatori ai inovației, necesară înainte ca un individ să dorească să procedeze la fel". Adoptarea unei noi comportări colective de către un individ este o funcție de comportarea celorlați din sistemul social. Indivizii cu praguri joase se angajează în comportarea colectivă înaintea multor semeni, pe când persoanele cu praguri înalte procedează astfel numai după ce majoritatea grupului s-a angajat în comportarea colectivă. Persoanele au praguri de adoptare diferite, ceea ce constituie o cauză pentru variația
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
Ipotezele privind inteligența ridicată a evreilor sunt ipoteze bazate pe elemente științifice care încercă să explice valoarea medie a scorul IQ al indivizilor cu origine evreiască mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații (Jensen, 1973, Herrnstein, 1994, Eysenck, 1995 și Levin, 1997 citați de Lynn, 2006). Această diferență nu este acceptată de toți specialiștii
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
Ipotezele privind inteligența ridicată a evreilor sunt ipoteze bazate pe elemente științifice care încercă să explice valoarea medie a scorul IQ al indivizilor cu origine evreiască mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații (Jensen, 1973, Herrnstein, 1994, Eysenck, 1995 și Levin, 1997 citați de Lynn, 2006). Această diferență nu este acceptată de toți specialiștii din domeniu, unele cărți de referință (Brody, 1992, Neisser, 1996, Mackintosh, 1998, Sternberg citați de Lynn
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]
-
și tradițiilor populațiilor evreiești ar fi contribuit la creșterea derivei genetice prin procese precum selecția, efectul de fondator sau efectul „gâtului de sticlă” determinând, în final, creșterea frecvenței unor alele ce ar fi responsabile de IQ mai ridicat observant la indivizii cu origine evreiască. Aceste ipoteze au fost construite prin interpretarea unor observații psihometrice, antropologice și istorice însă niciun studiu epidemiologic, genetic sau de alt tip nu a fost realizat pentru a le confirma sau infirma. Ipoteza eugenică a fost propusă
Istoria naturală a inteligenței așkenazilor () [Corola-website/Science/316420_a_317749]