57,196 matches
-
se află două morminte. Acestea sunt considerate a fi mormintele celor doi arhitecți pe care Soliman i-a însărcinat să construiască cu construirea zidurile Orașului Vechi. Potrivit legendei, Soliman a poruncit uciderea arhitecților după ce a văzut că aceștia au lăsat Muntele Sion și Mormântul regelui David în afara incintei. Cu toate acestea, în semn de respect pentru realizarea lor impresionantă, el a dispus îngroparea lor în interiorul zidurilor de lângă Poarta Jaffa. În 1917, generalul britanic Edmund Allenby a intrat în Orașul Vechi prin
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
Intrarea in Cartierul Musulman face parte din suq (piață). Amplasarea porții este determinată de topografia orașului, fiind situată de-a lungul văii ce este continuată de Drumul Jaffa în Orașul Vechi, între dealul nordic al Acrei și dealul sudic al Muntelui Sion. Drumul și valea care urmează continuă înspre est și în jos, în Valea Tyropoeon, intersectând părțile de nord și de sud ale orașului, cu cartierele creștin și musulman la nord, și cu cartierele armenesc și evreiesc la sud. La
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
GmbH a fost o fabrică subterană secretă folosită de Germania nazistă în cel de-al doilea război mondial pentru producerea rachetelor V-1 și V-2. Fabrica a fost săpată într-o mină de gips abandonată în muntele Kohnstein, din apropierea orașului Nordhausen, Germania. Până în 1945, aproximativ 900 de rachete au fost asamblate aici în fiecare lună. La lucrau în subteran deținuți din lagărul nou de muncă Dora-Mittelbau creat aici, prizonieri de război sovietici și francezi, precum și civili, în
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
naturală Choulgan-Tach ce conține o peșteră celebră cu picturi rupestre care i-au dat numele. Rezervația este delimitată la nord de râul Kaga, la est de ramura sudică a Uralilor sudici, la sud de râul Uzyan și la vest de munții Kraków. Cele mai multe vârfuri montane au muchiile netezite și acoperite cu păduri. Pădurea se află pe pantele munților, în partea de est a zonei de tranziție către stepă și pajiști joase. O cartografiere detaliată a fost publicată în 2006, prin activitatea
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
delimitată la nord de râul Kaga, la est de ramura sudică a Uralilor sudici, la sud de râul Uzyan și la vest de munții Kraków. Cele mai multe vârfuri montane au muchiile netezite și acoperite cu păduri. Pădurea se află pe pantele munților, în partea de est a zonei de tranziție către stepă și pajiști joase. O cartografiere detaliată a fost publicată în 2006, prin activitatea studenților geografi de la Universitatea din Moscova. Relieful rezervației este muntos. Piscurile sale sunt erodate, de o înălțime
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
de tranziție către stepă și pajiști joase. O cartografiere detaliată a fost publicată în 2006, prin activitatea studenților geografi de la Universitatea din Moscova. Relieful rezervației este muntos. Piscurile sale sunt erodate, de o înălțime redusă și acoperite cu păduri, precum Muntele Massime, popular printre excursioniști. Versanții sudici sunt acoperiți cu păduri, precum și cu silvostepă, având poieni cu diferite ierburi. Fiecare zonă a rezervației are particularitățile sale. Rezervația este situată la capătul sudic al ecoregiunii "Tundra și pădurile montane din munții Ural
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
precum Muntele Massime, popular printre excursioniști. Versanții sudici sunt acoperiți cu păduri, precum și cu silvostepă, având poieni cu diferite ierburi. Fiecare zonă a rezervației are particularitățile sale. Rezervația este situată la capătul sudic al ecoregiunii "Tundra și pădurile montane din munții Ural", care este o zonă de întâlnire între zonele de vegetație din Europa și din Asia (peste Munții Ural). (WWF ID#610). Clima rezervației este continental-umedă (Clasificarea climatică Köppen Dfc), fiind caracterizată prin mari variații de temperatură atât pe parcursul anului
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
diferite ierburi. Fiecare zonă a rezervației are particularitățile sale. Rezervația este situată la capătul sudic al ecoregiunii "Tundra și pădurile montane din munții Ural", care este o zonă de întâlnire între zonele de vegetație din Europa și din Asia (peste Munții Ural). (WWF ID#610). Clima rezervației este continental-umedă (Clasificarea climatică Köppen Dfc), fiind caracterizată prin mari variații de temperatură atât pe parcursul anului, cât și de la o zi la alta, cu veri răcoroase, ierni reci și precipitații relativ uniforme pe tot
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
mari variații de temperatură atât pe parcursul anului, cât și de la o zi la alta, cu veri răcoroase, ierni reci și precipitații relativ uniforme pe tot parcursul anului. Temperatura poate scădea până la -45° C iarna, iar înghețurile sunt frecvente pe vârfurile munților în timpul verii. Media anuală a precipitațiilor este de 500 mm, mai ales în timpul verii și toamnei. Datorită situării sale la punctul de întâlnire a mai multor ecoregiuni, rezervația are un nivel ridicat de biodiversitate. Vegetația este de tip siberian și
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
arin sau de salcie. Au fost identificate în rezervație 812 de specii de plante rădăcinoase, 95 de specii de alge, 42 de fungi (macromicete), 322 de licheni și 124 de mușchi. Animalele din rezervație sunt cele tipice pădurilor din sudul munților Ural - ursul brun, veverița, râsul, veverița roșie și cocoșul de munte. Parcul conține 275 de specii de vertebrate, mai precis 196 de specii de păsări, 53 de specii de mamifere, 17 specii de pești, 6 specii de reptile și 3
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
specii de plante rădăcinoase, 95 de specii de alge, 42 de fungi (macromicete), 322 de licheni și 124 de mușchi. Animalele din rezervație sunt cele tipice pădurilor din sudul munților Ural - ursul brun, veverița, râsul, veverița roșie și cocoșul de munte. Parcul conține 275 de specii de vertebrate, mai precis 196 de specii de păsări, 53 de specii de mamifere, 17 specii de pești, 6 specii de reptile și 3 specii de amfibieni. Curenții de apă reci și rapizi favorizează dezvoltarea
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
de amfibieni. Curenții de apă reci și rapizi favorizează dezvoltarea păstrăvilor. O specie de albină endemică asemănătoare cu "Apis mellifera", numită "albină de Bourzian", este protejată în mod special. Rezervația a fost înființată pentru a proteja ecosistemul puțin înalt al Munților Ural și în special pădurile sale puțin afectate de activitatea umană. Cu toate acestea, în 1998 au fost înființate două colhozuri, dar acestea au fost declarate ilegale. În mod similar, în 2004, problema exploatării cromitului în apropierea satului Sagaï (aflat
Rezervația Naturală a Bașchiriei () [Corola-website/Science/335804_a_337133]
-
(în ) este o zonă maritimă litorală din regiunea Vlorë, care se află pe coasta Mării Ionice la poalele Munților Ceraunieni din sudul Albaniei. Ea nu trebuie să fie confundată cu întreaga coastă maritimă albaneză, care include atât Riviera, cât și zona de coastă în cea mai mare parte plată din centrul și nordul Albaniei. În mod tradițional, regiunea începe
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
Troia înainte ca grecii să-i găsească corpul lui Ahile. La finalul filmului, cu Troia într-un final cucerită, se țin înmormântări pentru cei căzuți în luptă, iar Odiseu îl incinerează personal pe Ahile, în timp ce troiani supraviețuitori se îndreaptă spre Muntele Ida. Orașul Troia a fost construit în Marea Mediterană, pe insula Malta, între aprilie și iunie 2003. Alte scene importante au fost turnate la Mellieħa, un oraș mic din nordul Maltei, și pe insula Comino. Zidurile exterioare ale Troiei au fost
Troia (film) () [Corola-website/Science/335790_a_337119]
-
sunt două lacuri glaciare învecinate situate în Parcul Național Retezat din Munții Retezat (Carpații Meridionali, România), în căldarea Vârfului Custura (2475 m). Tăul Mare al Custurii se află la altitudinea de 2226 m, are o suprafață de 2,78 hectare și o adâncime de nouă metri. Tăul Mic al Custurii se află
Tăurile Custurii () [Corola-website/Science/335824_a_337153]
-
și cu mult detritus vegetal. Se găsesc în litiera pădurilor mai bătrâne, pe trunchiul arborilor sau sub coaja lor, în frunzar, sub pietre, pe stânci, în peșteri, în bușteni putrezi și chiar în pământ. Trăiesc la câmpie că și la munte; unele forme viețuiesc pe țărmul Mării Negre. Unele specii ("Lepismă", "Thermobia") sunt sinantrope ("domestice") și se găsesc în locuințe, în bucătarii. Altele ("Atelura") sunt mirmecofile, ducându-și viața în cuiburi de furnici și termite. Tizanurele se ascund sub pietre sau sub
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
și porțiuni restrânse din Dobrogea, Moldova, Transilvania și Banat. Harta este împărțită în grade de longitudine (în raport cu meridianul care trece prin Insula Ferro) și latitudine, fiind cu unele greșeli inerente vremii, cea mai aproape de realitate. Conține 734 de denumiri de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
de munți, dealuri favorabile culturii viței de vie, hidronime, sate, târguri, orașe și mănăstiri. Relieful este reprezentat prin movile hașurate pe latura interioară din dreapta și lăsate în alb în stânga. Pentru prima dată găsim înscrise denumiri care se întâlnesc și astăzi: munții Tismanei, Bistriței, Olănești, Cozia, Leaota, Bucegi, Buzăului, Vrancei. Dealurile subcarpatice sunt sumar redate, iar denumirile acestora sunt menționate în partea stângă a hărții, după vinurile pe care le produc: Râmnic, Pitești, Târgoviște, Scăeni, Cernătești, Schei, Năeni, Găteni, Sărata, Prahova, Buzău
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
și vegetație, localitățile, limitele administrative și toponimia atestă completa originalitate a lucrării, care nu ar fi putut fi asigurată decât prin contactul nemijlocit cu realitatea din teren și mai puțin prin preluarea unor elemene din documentele cartografice existente pe atunci. Munții sunt reprezentați prin movile, iar pădurile prin pomi, fiind însemnate numai în afara zonelor muntoase. Toate sunt exacte și corespund cu situația actuală sau cu știrile pe care le avem despre trecut. Rețeaua hidrografică este densă, harta reprezentând râurile principale (Siret
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
păsărilor sălbatice) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii de păsări semnalate în arealul sitului: uliu porumbar (Accipiter gentilis), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), rață mare ("Anas platyrhynchos") lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), lăcar-de-mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcar-de-lac ("Acrocephalus scirpaceus"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), pițigoi moțat ("Aegithalos caudatus"), ciocârlie-de-câmp ("Alauda arvensis"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), ciuf-de-pădure ("Asio otus"), cucuvea ("Athene noctua
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
Neofit, luând săvârșire cu sfințirea ei în anul de Mântuitorul nostru Iisus Hristos leat 1841”. Așezată în partea de răsărit a comunei, biserica impresionează prin grandoare și măreție. Arhitectura, bogăția picturii și sculptură catapeteasmei din lemn de tei, lucrată la muntele Athos și adusă aici în anul 1841 sunt elemente ce-i conferă eleganță și frumusețe bisericii. Catapeteasma este asemănătoare cu cea din Catedrala Episcopiei Buzăului. Valoarea artistică a catapeteasmei a fost apreciată de mari cunoscători ai artelor cum a fost
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
și munca lui, din tinerețe și până la bătrânețe, de la Radul Vv. Și de la toți domnii, până în zilele lui Matei Vel vornic, și le-a dăruit mănăstirii lui Băltenii, întemeiată și făcută din temelie și închinată metoh mănăstirii Ivir de la Sf. Munte". După 1648, documentele privitoare la schitul Bălteni lipsesc până spre mijlocul secolului XIX. În 1836 biserica a fost reparată de săteni, conform unei inscripții aflată pe o piatră din pardoseala naosului și a fost donată tâmpla. La 1851 mănăstirea Radu-Vodă
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
ai lui Vasile Goldiș. Cimitirul a fost reorganizat, mormântul lui Avram Iancu a fost împrejmuit și degajat — 24 de alte morminte fiind reamplasate — iar în perimetrul său au fost amplasate două tunuri din războiul din 1877. Acestea sunt tunuri de munte "Armstrong" cal. 63, md. 1883. La 1 noiembrie 1931 din inițiativa și cu contribuția istoricilor Gheorghe I. Brătianu și Constantin C. Giurescu pe mormântul lui Avram Iancu a fost așezată o lespede de marmură gri sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino
Mormântul lui Avram Iancu () [Corola-website/Science/332687_a_334016]
-
1883. La 1 noiembrie 1931 din inițiativa și cu contribuția istoricilor Gheorghe I. Brătianu și Constantin C. Giurescu pe mormântul lui Avram Iancu a fost așezată o lespede de marmură gri sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino. Lespedea poartă inscripția: „Craiului Munților. Națiunea Română întregită în hotarele ei firești și unită în spiritul libertății. MDCCCXLVIII-MCMXVIII”, concepută de Nicolae Iorga. După al Doilea Război Mondial gardul de împrejmuire al zonei de 8,4 × 5,4 m din jurul mormântului a fost refăcut din beton
Mormântul lui Avram Iancu () [Corola-website/Science/332687_a_334016]
-
locație a fost depozitat câte un exemplar al cronicilor. Cele trei exemplare din Chunchugwan, județul Chungju și județul Seongju au ars în timpul Războiului Imjin. După război, au fost realizate alte cinci copii pentru a fi păstrate în Chunchugwan și în munții Myohyang-san, Taebaek-san, Odae-san, respectiv Mani-san. Copia din Chunchugwan a fost pierdută în 1624 din cauza trădării lui Yi Gwal. O parte din copia depozitată la Mani-san s-a pierdut în timpul invaziei manciuriene din 1636, iar volumele ce au supraviețuit au fost
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]