6,208 matches
-
amintiri. Am aflat de la Pacula, în cele câteva ceasuri cât am stat cu el, atâtea „taine“ ale anilor de liceu cât nu mi-aș fi imaginat că erau pe atunci. Fusese confidentul fetelor, din cauza ghitarei lui. Și a felului aiurit, împrăștiat de a fi. Atunci mi-a vorbit de Nela. Cum ținea ea la mine în acei ani de școală (știam asta) și puțin i-a păsat de el și de sacrificiul lui cu repetenția. Cum a vrut să vină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l în bine știutul răsfăț al buzelor abia atingând licoarea arzătoare, jucându-se parcă pe marginea primei înghițituri, urmărind în închipuire cum arsura se coboară tot mai mult în corp, împrăștiindu-se în toate ungherele, pentru a se răstigni apoi în grimasa unui „uoaaaaah“, îmblânzită, în buna tradiție a votcarilor rafinați, cu un ronțăit de castravecior murat, o măslinuță sau, în momente faste, cu o ciozvârtă de scrumbioară împănată cu două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neștire pe Bulevard, intrând în prăvălii, bând în crâșme, așteptând în stații venirea autobuzelor sau troleibuzelor. Omul este făcut să trăiască, nu să scrie. Arta nu are nimic de-a face cu omul acesta, cu frunza aceasta, una din noianul împrăștiat de furia vântului, dusă alandala, în plutire de viață. Arta îl preia doar și-l duce în lumea fără de contururi, fără de umbre, fără de seve și fără de magmă. Dintr-un nimic creatorul zămislește un alt nimic, care pare că este viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am săltat-o și am pornit spre Bulevard. Mergeam cu Conți la braț spre cinematografe. Era cherchelită. Noapte cu Bulevardul gol, șfichiuit doar de viscol, cu o zăpadă maronie, înghețată pe bordura trotuarelor, murdară de la noua soluție pe care o împrăștia municipalitatea în locul tradiționalului amestec de nisip cu sare. O sprijineam pe Conți, coborând spre Cișmigiu. Mă sprijinea și ea, într-un fel. Se proptea în mine, încercând să-mi șoptească: „De n-ai fi tu, Lumea asta nu ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și sinuoasă, dificilă și riscantă, marcată deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
butoiașe de lemn și puseră mîna pe cîte o pîlnie și pe un ibric ciobit de alamă. Apoi, glumind Încă, Împingîndu-se și rîzÎnd, porniră spre mijlocul insulei, deși nu străbătură Împreună mai mult de vreo sută de metri și se Împrăștiară deodată În direcții diferite. Oberlus așteptă pînă cînd nu mai avu nici o Îndoială că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pîndi de acolo, ascuns printre buruieni, mișcările de du-te vino ale celorlalți membri ai echipajului. Spre prînz, cei patru bărbați, care stăteau de ceva vreme lîngă șalupă, Începură să se Îngrijoreze din pricina Întîrzierii tovarășului lor și spre seară se Împrăștiară pe insulă, strigîndu-l cît Îi ținea gura. Mai era numai o oră pînă să se Întunece, cînd li se alăturară alți zece-doisprezece oameni, care Își petrecură noaptea pe plajă, unde aprinseră focuri mari, Încercînd fără Îndoială să-l ajute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iar bărcile Își continuau cărăușia și curînd fu evident că marinarii se străduiau din răsputeri să ridice un adăpost pentru noapte, În timp ce alte grupuri de pasageri - doi preoți, un militar și patru-cinci cavaleri care păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din nou, și din nou pereții peșterii Încercară să se unească, cîteva stalactite se prăbușiră cu un zgomot asurzitor, uleiul din lămpi se Împrăștie pe jos, iar focul dintr-una din ele cuprinse cu lăcomie salteaua care-i aparținuse căpitanului de pe Madeleine. Oberlus Încercă să fugă de flăcări Îndreptîndu-se spre ieșire, dar era ca și cum ai fi Încercat să pășești pe valurile unui ocean furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile de păsări marine Începură să se Întoarcă, tremurînd, la locurile lor. CÎnd Niña Carmen se trezi, după ce trecuse amiaza, descoperi că era lungită pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul- poate să fi ratat ținta și șosetele să fie împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să-mi aranjez naibii aspectul în oglindă, poate aș fi ajuns la timp să-l împiedic să iasă pe ușa din față. Charlie Ș i dintr-odată se terminase totul. Nebunia care-mi dominase capul vreme de atâtea săptămâni explodase, împrăștiindu-se, iar eu m-am trezit plecând din propria-mi casă pe stradă. Chiar în timp ce făceam asta, mă minunam cum picioarele mele reușeau să se pună unul în fața celuilalt cu atâta istețime, iar corpul meu masiv, de adult, reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poate fusese vreun suflet vinovat în drum spre sau de la confesiune, care considerase că un mic gest altruist i-ar putea asigura o mai bună primire din partea Atotputernicului, asta nu voi ști niciodată. În orice caz, acea liră și șaizeci împrăștiată pe piatra din fața mea era o sumă considerabilă pentru nevoile mele. I-am mulțumit încet oricărui înger sau diavol care mi-o adusese și m-am ridicat rapid, pregătit să fac o mișcare. Am aruncat o privire peste drum la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
toți copiii, stăteam mai departe, de unde priveam speriați la limbele de foc ce cuprindeau tot ce găseau în calea lor. Părea că balaurul din poveste ar fi dormit ascuns în biserică și, atunci, se trezise din somnul lui, suflând și împrăștiind foc în toate părțile, vrând să șteargă toată urma ei de pe pământ. Bărbații alergau cu gălețile pline cu apă, pentru a stinge focul cu care era imposibil de luptat. Au fost informați, desigur, și pompierii care pentru a ajunge la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lăsă receptorul. Avea o mină înspăimîntată. ― Nu răspund. ― Hm, făcu maiorul, nu mă miră... ― M-aș duce până acolo. Mă știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o viperă. ― Ți-ai pierdut răbdarea, nu-i așa? Crezi că n-am văzut cum te ghiftuiești?Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor! Melania Lupu, roșie la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
slujba. Se îndreptară spre capelă. * Ultimii bulgări de pământ căzură peste sicriul lui Panaitescu. Melania Lupu, asediată de mâini întinse, începu să împartă pomenile... Porții generoase de colivă în farfurii de lut, căni umplute cu vin, prosoape ieftine. Vecinii se împrăștiară. Fusese o înmormîntare fără jale, o simplă convenție extrem de tristă, tocmai pentru că nu cursese o singură lacrimă. Cristescu încercă să nu se mai gândească la Panaitescu. Era deja un om uitat căci însăși ultima "schimbare de domiciliu" a unui individ
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de scrupuloși în materie de conveniențe. Dacă ar fi ținut seama de obligații, trebuiau să invite vreo 30 de persoane și n-aveau un ban. Hohote de râs îi scuturau trupul plăpând. Își șterse lacrimile. Știți ce a făcut? A împrăștiat peste tot zvonul că se desparte de bărbatu-său. Lumea a compătimit-o. Fiecare a consolat-o cum a putut. După aceea, au felicitat-o pentru că se împăcaseră... ― O istorie tâmpită, bombăni Matei. Știu un singur lucru! În casă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treacă, Mai ghiontită, mai sucită, mai împinsă cîte-o leacă, Intră-n casa unde-i masa, pune-n talger dinainte Testemelul cu alune, făr a zice trei cuvinte. Împăratul pune mâna și alunele sglobie 600Peste fața cea de masă durăind se împrăștie. Dar în mijlocul basmalei un inel în loc rămasă - Un inel care-l pierduse de mult tânăra mireasă. - Tată, uite - inelul care într-o noapte mi-a perit Făr-să știu nici cum, nici unde. - Cine dară L-a găsit? 605Cine a adus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi pe o frigare. Duhul sfânt în chip de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și că-și samănă cu soiul. Dar-pe când cu toți au ras-o Se-mprăștie tărăboiul. Nins lucește câmpul, teiul, Și trosnește cărărușa, Când se-ntorc și văd bordeiul Și deschide Mușa ușa. Când își pun copilu-n leagăn, C-un picior încet îl leagăn La lumina din surcică Și o vorbă de-alta leagă-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă-i e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu execută stai, Dacă nu execută stai tragem în aer, Și dacă, cu toate acestea, avansează, Atunci intervine o secție a poliției de ordine publică care ne-a fost subordonată, Și ea cum va reacționa, Asta depinde, domnule președinte, fie împrăștie gaze lacrimogene, fie atacă cu tunuri de apă, aceste acțiuni nu sunt de competența armatei, Mi se pare că observ în vorbele dumneavoastră un anumit ton critic, Chestiunea e că în opinia mea acestea nu sunt modalități de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]