KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...223 224 225 ...289 >

7,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

Vrei să-i dau și pe ei afară? spuse arătând spre cei care începeau să se calmeze, dar care au tresărit când l-au auzit vorbind pe cel din fața mea. Nu, nu. De fapt, aș vrea să aduci pe câțiva înăuntru. Se poate? Am să încerc, Corvium. Mulțumesc. Caut-o pe Mara Severiuc, Marcela Plumbariu, Maritsu Horotashi, Pascariu Mihail și Sergiu Sergheiov. Adu-l și pe Aneriu Dutrumof, dacă s-a întors deja. Am să-i caut, zise îndreptându-se spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
și, foarte rapid, zgomotul se estompă și se pierdu în aer. Toți răsuflau ușurați și se așezară pentru a-și trage sufletele. Ba nu e bun așa, Corvium! E foarte bun, Mihail. Nu avem nevoie de perfecțiune aici. Trimite-i înăuntru, la celelalte scări. Ți-aș propune să pui rampe la scările profesorilor. Sunt la egală depărtare și de corpul A și de F. Ai dreptate, zise el gânditor. Trimite pe cineva să se ocupe de asta și hai să facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
să mă pronunț asupra situației. Și cum vedeți dumneavoastră problema, domnule? întrebă o altă voce, puțin mai normală. Cuprins de curiozitate, m-am apropiat cu atenție de peretele școlii și am făcut în așa fel încât eu să pot privi înăuntru, dar să nu fiu văzut de cei din încăpere. Ceea ce am văzut m-a surprins, și nu pot spune că în mod plăcut. În fața sălii, în dreptul ușii, se afla directorul. Aflați pe scaune rigide și spartane, din punctul meu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
cu câteva minute mai devreme decât profesorii și șefii de clasă la locul faptei, căci arhitectura școlii mă avantaja pe mine, și nu pe ei. M-am suit din nou pe o margine a peretelui și mi-am strecurat capul înăuntru printr-o fereastră deschisă. Fără a sta pe gânduri, am lărgit geamul și am sărit înăuntru fără a face nici cel mai mic zgomot. Am mers până în fața clasei foarte grăbit, căci pașii delegației se puteau auzi în orice clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
școlii mă avantaja pe mine, și nu pe ei. M-am suit din nou pe o margine a peretelui și mi-am strecurat capul înăuntru printr-o fereastră deschisă. Fără a sta pe gânduri, am lărgit geamul și am sărit înăuntru fără a face nici cel mai mic zgomot. Am mers până în fața clasei foarte grăbit, căci pașii delegației se puteau auzi în orice clipă. Am fost surprins să văd că parchetul era curat și că sângele nu se mai afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
am întrebat dacă am nimerit în clasa care trebuie, căci nu era posibil ca sângele de la locul unei crime să se fi evaporat ca prin minune. M-am dus la banca în care stăteam și m-am uitat cu atenție înăuntru. Gumele de mestecat și desenele pe care le făceam în pupitru erau tot acolo, deci am nimerit unde trebuie. Mi-am îndreptat apoi atenția spre piciorul băncii, căci anii și elevii și-au lăsat diverse semnături pe lemnul masiv. Scrijelitura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
puteam fi văzut, așa că am ieșit pe unde am intrat, pe fereastră. M-am suit pe marginea peretelui exterior pentru a putea urmări scena ce va avea loc și am așteptat. Ușa s-a deschis câteva secunde mai târziu și înăuntru a intrat directorul, urmat de Inspector. Au intrat apoi Arvon, dirigintele nostru, care afișa un zâmbet foarte satisfăcut, șefii claselor, care începeau să se încurajeze, căci culoarea le mai revenise în obraji, și restul corpului didactic. A urmat o liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
retras de pe scenă, văzând că nu pot trece de ușile masive care îi protejau pe profesori, pe Inspectori și pe acei câțiva Gardieni. Dovedind un bun spirit prevăzător, paznicii au închis, din interior, orice fereastră prin care se putea intra înăuntru. Oamenii de pază ai Guvernului, care erau în fața liceului, și care nu aveau de unde ști de soarta camarazilor lor, au fost chemați înăuntru și au primit noi ordine. După cum aveam să aflu mai târziu, ei au fost puși să patruleze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Dovedind un bun spirit prevăzător, paznicii au închis, din interior, orice fereastră prin care se putea intra înăuntru. Oamenii de pază ai Guvernului, care erau în fața liceului, și care nu aveau de unde ști de soarta camarazilor lor, au fost chemați înăuntru și au primit noi ordine. După cum aveam să aflu mai târziu, ei au fost puși să patruleze pe holuri, câte doi, și să anunțe imediat dacă elevii au găsit sau nu vreo intrare în perimetrul clădirii. Noi eram supravegheați cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
avea să știe în curând tot colectivul școlii. Cenușiul ochilor mei oglindea pasivitatea și nepăsarea ca răspuns la privirea sa sfredelitoare și cercetătoare. Și atunci ce facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu, căci știam că erau mult mai mulți. Îi punem pe cei înarmați cu bastoanele luate de la Gardienii căzuți să intre primii, ca o lovitură surpriză, iar din urma lor vom veni noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
împingeau bucățile de zid, smulgeau cărămizile șubrede din perete cu multă grijă și cu multă teamă, ferindu-se parcă de lipsa de lumină din clădirea mică. Cum ne-a fost dat și nouă să aflăm mai târziu, când am intrat înăuntru, cei care au dărâmat zidul, nu se temeau de nici un întuneric, fie el cât de dens, ci se fereau mai degrabă de mirosul putregaiului ce întâlnea pentru prima dată aerul proaspăt al lumii de afară. Rezultatul muncii colegilor mei a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
dăinui totdeauna și că nu aveau de ce să ascundă o intrare în tenebre. Au greșit. Acum, greșeala lor era salvarea noastră, căci spărgând-o am aflat niște scări care coborau în adâncul pământului. Drumul era luminat, dar nu am pătruns înăuntru. Chiar dacă curiozitatea mă împingea să-i dau satisfacție, mi-am spus că voi avea destul timp ca să-i urmez vocea mai târziu. I-am chemat pe ceilalți înăuntru și le-am dat voie liberă să coboare în subteran și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
care coborau în adâncul pământului. Drumul era luminat, dar nu am pătruns înăuntru. Chiar dacă curiozitatea mă împingea să-i dau satisfacție, mi-am spus că voi avea destul timp ca să-i urmez vocea mai târziu. I-am chemat pe ceilalți înăuntru și le-am dat voie liberă să coboare în subteran și să exploreze. Să nu vă distanțați, le spusei eu. Trebuie să fim un grup și trebuie să vedem pe unde o luăm. Mergeți în jos și ne vom regrupa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
în perimetrul interior al școlii. Aici! zisei unui flăcău mai înalt ca mine, cu părul șaten și cu ochii albaștri. O vom lua la dreapta! Odată ce vom lua controlul școlii, voi trimite pe cineva după voi. Atunci să veniți degrabă înăuntru. Pricepi? Priceput, dar grăbește-te, că aici miroase îngrozitor. Știu, băiete. Știu. Haideți! Am condus grupul vreo o sută de metri, urmând conducta metalică. Dinăuntrul ei se auzeau niște zgomote mecanice și ritmate. Era îngrozitor să fii acolo! Era întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
într-un perete, iar lângă locul ei de acces se afla o ușă ruginită. Am spart-o cu ajutorul câtorva colegi și am înaintat. Am dat într-o încăpere mare, bine luminată, cu pereții frumos vopsiți și cu podeaua betonată. Eram înăuntru! Am așteptat câteva secunde să ne orientăm și să vedem dacă nimeni nu a detectat prezența noastră. Încăperea în care am dat era magazia. Cutii peste cutii erau rezemate de fiecare perete și dădeau impresia că pot cădea în orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
primite alimentele, pachetele noastre cu mâncare care trebuiau să ajungă la bucătărie. George! Ce-i? Fă-mi loc, te rog! Și tu! Dați-vă din calea mea! Mulțumesc, se auzi George încercând să-și facă loc până-n față. Am ajuns înăuntru. Suntem undeva la subsol. Pe scări ajungem în camera de primire a alimentelor, unde sunt lifturile. Alea duc la toate etajele. Și... nu știe nimeni că noi suntem aici. Unde anume în subsol suntem? întrebă el contrariat. În aripa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
el are un pistol în mână și se joacă cu el, încercând să vadă cum îl face să funcționeze? Mai sunt în jur atâtea cutii neexplorate! Dacă va avea chef, va desface una și va vedea și el ce e înăuntru. Du alea, zisei cuiva ce se afla în fața unor cutii pe care scria "monitoare, component hard, sisteme", lui Velail! Se întoarse spre mine și zise foarte mirat: Și el unde e? Laboratorul de informatică. Mai ia pe cineva cu tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
o aveam acum pe mine. Deși pe ceilalți îi trimise afară și îi sfătui să nu intre decât când va veni Soliteraj, pe mine m-a chemat lângă el doar cu privirea sa, ce părea să mă întrebe ce așteptam. Înăuntru nu se aflau doar haine. Mai erau diverse... lucruri. Asta, zise el scoțând un maieu negru, e lucrat din fir de Corandif. Mi-l aruncă în brațe, așteptându-se să mă îmbrac cu el, și continuă: Pantaloni din Luciu Aernijf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
într-un mod inuman. Am rătăcit câteva minute pe holurile întortocheate ale subsolului întrucâtva întunecat până când Vladimir a găsit camera ce se afla exact sub laboratorul de biologie. Am ezitat în fața ușii, spre mirarea lui Vladimir. Oare ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea îmi era ocupată de Sfetnici, eram întovărășit de un Cronicar ce "citise" din Cartea Anilor. Eu însumi treceam prin modificări imposibil de închipuit, dar nu aveam cum ști ce se afla înăuntru. "Uită-te la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
ce voi găsi înăuntru? Cum puteam ști? Deși mintea îmi era ocupată de Sfetnici, eram întovărășit de un Cronicar ce "citise" din Cartea Anilor. Eu însumi treceam prin modificări imposibil de închipuit, dar nu aveam cum ști ce se afla înăuntru. "Uită-te la mine!" mă rugă o voce imaginară. M-am uitat la Vladimir, dar el se uită la mine întrebându-se oare ce aștept. Nu era el. Sfetnicii erau neobișnuit de tăcuți. Cine... ? Eterna. Îi apucasem mânerul cu sete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
arătat când Împăratul a fost uzurpat? Nu se știe exact. Fie e pentru că durează să se arate, fie acum e Împărația mai vulnerabilă... nu știu, Corvium. Zgomotul elicelor trecu pe deasupra noastră și știam că e timpul să intrăm și noi înăuntru. Pe măsură ce ne îndreptam spre scările ce dădeau în pod, Vladimir se opri, se întoarse înspre soare și zise: Adio! În acea clipă, norii ajunseseră la astru și îl sugrumau. O ultimă rază de lumină căzu pe școală și pe trupele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
acum. Am pus mâna pe Eterna și am simțit-o relaxată. Ce ciudat e să simți... un lucru... relaxat. Și totuși, acel lucru avea viață, într-un fel foarte ciudat. Am strâns-o mai tare și am pășit cu încredere înăuntru. Nici o șoaptă în încăpere. În mijlocul sălii se deschidea, ca un abis, o trapă. Era destul de mare ca să poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
începeau să cadă, iscând un nor de praf. Erau luate și duse într-un colț al podului și, în curând, printr-o parte din acoperiș se vedeau clădirile gri și cerul portocaliu care le îngrădea. Fiori de ger dădeau buzna înăuntru și din când în când unii fulgi intrau timid în întunericul podului, așezându-se elegant pe podea. După ce toată mizeria a fost curățată, fiecare și-a reluat locul. Soliteraj scoase o lanternă de magneziu, o puse în mijlocul podelei și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
venit trei oameni de la Minister? Ne predăm? De ce? Am făcut borș din ei mai devreme!" Chiar făcurăm borș din ei mai devreme! Aici, Corvium, zise un elev arătând spre ușa primei săli de clasă de lângă intrare. Mulțumesc. Cine mai e înăuntru? Doar Perir și cam o mână de oameni. Eram pe cale să ating clanța ușii când Velail îmi țipă în ureche. "CORVIUM!" "Lua-te-ar dracu' ce m-ai speriat! Copchil tâmpit! Ce e?" "Mă scuzi. Tocmai a decolat de la baza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corvium." " Avem un elicopter cu un Macrel 6 la bord. Trebuie să cadă înainte să ajungă deasupra școlii!" "OK. Mă ocup eu de el." Clanța ușii scârțâi infernal la fel ca oricare clanță veche din clădirea asta uitată de Dumnezeu. Înăuntru erau trei reprezentanți ai Ministerului care stăteau în picioare în mijlocul clasei, cu fața spre locul unde obișnuia să fie tabla. Înaintea lor stătea un falnic Perir François care bătea darabana pe tocul pistolului din mâna dreaptă. În jurul lui, cinci elevi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]