6,950 matches
-
ca de găină pe brațele goale și Încercînd să le frece. Privi ceasul legat cu sîrmă și așteptă. Peste cincisprezece minute se auzi o bătaie ușoară În ușă. Alergă s-o deschidă, aruncîndu-și pardesiul din mers, iar Reggie se năpusti Înăuntru. — Isuse! murmură el. Locul ăsta dă pe dinafară de lume! A trebuit să stau secole pe scară, pretinzînd că-mi leg șireturile. O cameristă a trecut pe lîngă mine de două ori și mi-a aruncat o privire al naibii de curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru ei. Unul dintre ei țipă ascuțit. Hughes se ridică, se duse la oglindă și o repetă pentru sine. Se Întoarse destul de impasibil. Am amușinat o adiere din propriul meu mormînt, spuse el luînd cărțile. Mickey se Întoarse de Îndată Înăuntru. — Ai idee ce-i acolo? o Întrebară. Își freca mîinile Înghețate. — CÎteva bușituri deasupra căii Marylebone, după R. Și D. Cei de la Stația 39 au plecat deja. Kay Îi prinse privirea. — Crezi că Rathbone Place e-n regulă? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea și Mickey se urcară pe pervaz și se uitară Înăuntru. S-ar putea să fie una cu ceas. Nu știu, zise Mickey. Aprinse lanterna și o Îndreptă spre interior. Încăperea era o bucătărie, destul de ruinată, cu scaunele și vasele răspîndite peste tot, și tapetul pîrlit, iar masa de bucătărie trîntită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îți mulțumesc, Langrish. Kay o urmă pe Cole În garaj. Cole Își porni dubița și o luă Încet. — Nu-i cazul să ne grăbim, presupun... Vrei să fumezi? SÎnt cîteva țigări acolo. Arătă spre un buzunar din torpedou. Kay căută Înăuntru și scoase o casetă pe care scria cu ojă, E.M. Cole, Nu pune mîna! Aprinse două țigări și una i-o dădu lui Cole. — Mulțam, zise Cole, trăgînd un fum. Dumnezeule, e mai bine așa. Apropo, a fost frumos ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În regulă? o Întrebă Kay, atingîndu-i umărul. — Da. SÎnt bine. — Du-te și te plimbă. O să mă ocup eu de asta. — Ți-am spus că n-am nimic, nu? Duseră cutia la ambulanță, Îi puseră o etichetă și o săltară Înăuntru. Kay o legă cu o curea ca să se asigure. Odată dusese un asemenea transport de la o morgă din Billlingsgate, unde erau depozitate membrele neidentificate. Nu legase lada și, cînd deschisese ușa ambulanței, capul unui bărbat se rostogolise și aterizase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de un albastru bolnăvicios, iar, pe verticală, În centrul ușii, la un metru și jumătate de la podea, un vizor acoperit. În timp ce urmărea, dunga de lumină fu Întreruptă iar vizorul se lumină o clipă, apoi se Întunecă. Domnul Mundy stătea uitîndu-se Înăuntru. Pentru că, așa cum știa să meargă delicat, știa și cînd unul dintre oamenii lui avea probleme și nu putea dormi... Stătu acolo, nemișcat, preț de un minut. — În regulă? Întrebă el foarte blînd. La Început, Duncan nu răspunse. Îi era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
răsuci și intră În celulă și se așeză pe pat epuizat. — Ai Întîrziat, spuse prietena lui Viv, Betty, În timp ce Viv cobora În fugă scările spre garderoba de la Portman Court. — Știu, răspunse Viv fără suflare. A băgat Gibson de seamă? — E-năuntru cu domnul Archer. M-au trimis pînă la subsol după astea. Betty ținea În brațe niște dosare. Dacă te grăbești, totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot ce credea că-i trebuie - era data de ciclu, și o dureau sînii și stomacul - un tampon igienic și o cutie de aspirine. Ar fi dorit să se ducă chiar acum la toaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încăperii era o masă, separată de celelalte; scaunul era gol. Dar după un minut după ce Viv se așeză, scoase husa mașinii și se apucă de lucru, ușa spre biroului domnului Archer se deschise și domnișoara Gibson Își aruncă o privire Înăuntru. Se uită prin Încăpere și, văzînd că toate fetele dactilografiau, dispăru din nou. Imediat după ce ușa se Închise, Viv simți cum ceva mic și ușor Îi lovește umărul și apoi aterizează pe podea. Betty aruncase o agrafă pentru hîrtii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea să dea peste ea. Mickey o duse la capătul celălalt al cabinei și o Înghesui sub pat. CÎnd se Întoarse, mai făcu un rînd de cockatiluri. Binkie luă un alt pahar, dar se așeză și amestecă ginul, uitîndu-se Înăuntru și Întristîndu-se brusc. Toată chestia cu spiritul galant, fetelor, m-a Întristat, spuse ea după o clipă. — O, Bink! zise Mickey. Să nu mai spui asta. — Dar mi-e teamă că așa e. E foarte frumos din partea ta, Kay, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O duse pe Helen la ușa unei clădiri Înalte, mohorîte și căzute, și potrivi una dintre chei În lacăt. Se stîrni un nor de praf din pervaz cînd Împinse ușa ca s-o deschidă, iar Helen intră cu multă precauție Înăuntru. Fu Întîmpinată de un miros amar, de mucegai, ca acela al hainelor puse pentru spălat de multă vreme. — Asta-i de la ploaie, zise Julia cînd Închise ușa și se jucă puțin cu zăvorul. A fost lovit acoperișul, și majoritatea ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Însemna, Te iubesc. Kay tăcu o clipă, apoi spuse: — Chestia aia. Vocea i se Îngroșase. — Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt! se gîndi Helen, cînd puse telefonul În furcă. Simțea cum inima i se umflă Înăuntru și i se ridică În gît ca un aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
suficient de aproape ca să-i simți șocul, izbitura Înspăimîntătoare a unei pale de vînt sufocante. Tumbele școlarului pe treptele stației se transformară Într-un țipăt de plăcere de nedescris; un adult se repezi să-l extragă și să-l ducă Înăuntru. Helen Întinse mîna, și Julia i-o prinse strîns. O luară la fugă, dar nu În stație, ci cît mai departe de ea, Înapoi În Lombard Street. RÎdeau ca niște idioate. CÎnd se auzi următoarea explozie - mult mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să te ating cum ar fi făcut-o ea... Julia se dădu Înapoi. O prinse pe Helen de mînă, Îi trase mănușa, lăsînd-o să cadă. Duse mîna la nasturii de la pantalonii ei, Îi deschise și aproape cu brutalitate o vîrÎ Înăuntru. — Fă-o, atunci, zise ea. CÎnd Alarma suna la John Allen House, cîte o fată urca și cobora scările, mergînd pe coridoare și bătînd la fiecare ușă. „Raiduri! Raiduri, fetelor!“ După aceea, fiecare locatar Își croia drum spre subsol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochi și dopuri din ceară roz În urechi. Doar Viv se agita, tremurînd violent la sunetele tunurilor anti-aeriene, gîndindu-se la Reggie, Duncan, tatăl ei, sora ei, apăsîndu-și stomacul și Întrebîndu-se ce naiba o să se Întîmple cu chestia aia care-i creștea Înăuntru și care trebuia scoasă afară. Încercase tabletele pe care le folosise Felicity Withers: Îi dăduseră crampe și o diaree Înspăimîntătoare, dar nu avuseseră nici un efect. De atunci trăia Într-un fel de criză de anxietate, făcînd nenumărate greșeli la Portman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o apăsa constant În interior; mai mult, Își dădu seama și de alte neplăceri: o durere Între picioare și un punct sensibil În stomac, de parcă ar fi fost lovită În carnea din jurul buricului. Domnul Imrie Îi spuse că-i pusese Înăuntru o bucată de tifon pentru a absorbi sîngele; și lîngă ea Îi lăsase un tampon igienic și o centură. Văzînd asta, deveni din nou sfioasă și se repezi să-și pună și să Închidă șlițurile centurii. Doctorul o văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe el cu coatele pe genunchi și fața În mîini. Încă nu-și dăduse jos paltonul și pălăria. Rămase așa mult timp, pînă cînd Reggie bătu la ușă s-o Întrebe dacă-i e bine. CÎnd ea Îi dădu drumul Înăuntru, el se uită În jur, nervos, dînd din pleoape nervos. O ajută să meargă. Și Înainte trecuse prin dormitor, dar nu se uitase În jur; acum Își dădu seama că era la fel de neobișnuit ca baia. Pe covor era Întinsă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ai făcut? — Ne-am dus la un domn, spuse Viv În cele din urmă. Trase aer În piept. La un dentist. Ce ți-a făcut? — M-a adormit. La Început totul a fost bine. Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
reținea, nu-i dădea voie să se ducă. Mai e puțin, Vivien, repeta Kay. Fii curajoasă. Foarte bine. Aproape că am ajuns. Peste o clipă, ambulanța dădu colțul și se opri. Ușile fură descuiate și deschise larg. Mickey se sui Înăuntru și apăru altcineva În spatele ei, o soră cu o bonetă albă, strălucitoare și diformă În lumina lunii. — Iar tu, Langrish! zise sora. Ei, și ce ne-ai adus În seara asta? Kay se uită la Mickey, strîngîndu-i În continuare degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o ajunseră din urmă și Încercau s-o oprească. — Langrish, zise Hughes enervîndu-se. Nu fi proastă. — Dați-vă la o parte, spuse Kay. Mai Întîi se duse În spatele ambulanței să Închidă ușile, iar apoi se Îndreptă spre cabină și urcă Înăuntru. Hughes stătea În ușă, stăruind pe lîngă ea. — Langrish, zise el, pentru Dumnezeu, gîndește-te la ce faci! Își pipăi buzunarul În căutarea cheii, apoi privirile i se Încrucișară cu ale lui Mickey peste umărul lui Hughes. — Mickey, spuse ea Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de pe masa din hol - broșuri cu mâncare indiană tandoori, frunze uscate, o mănușă maro fără degete desperecheată - descopăr un teanc de scrisori de Crăciun nedesfăcute. Mă uit printre plicuri până când Îl găsesc pe cel cu scrisul caligrafic al lui Janine. Înăuntru, o felicitare cu un montaj de fotografii: Graham, Janine și copiii lor perfecți, plus o invitație la cină. Confirmați până la 10 decembrie. Fac și acum ceea ce fac de obicei În astfel de situații: dau vina pe Richard. (Nici nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Slujba de la miezul nopții, Biserica St. Mary, Wrothly Iarba e atât de plină de gheață În noaptea asta, că se produce un efect aproape muzical: clinchetim și zornăim pe drum de la casa familiei Shattock, o fostă moară, până la bisericuța normandă. Înăuntru, stranele sunt pline de lume, atmosfera e grea și umedă, asezonată cu miros de vin de la respirațiile oamenilor. Știu că ar trebui să-i dezaprobi pe bețivii care vin la biserică numai o dată pe an, la Crăciun, dar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
câine. Și-a zis că nu are de ce să se Îngrijoreze până când presimțirea care Îi rodea stomacul a făcut-o să plece de la serviciu. A parcat În fața casei și a urmărit-o pe dădacă până la un apartament din Holloway Road. Înăuntru, cu ușa neîncuiată, l-a găsit pe Joshua În spatele grilajului de la cămin, păzit de un câine alsacian, În timp ce Tara, dădaca, Își făcea de cap cu un individ care avea un tatuaj cu Metallica pe una din fesele care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
taxi când ajunge acasă. E destul de evaziv când Îl Întreb unde locuiește acum, a se citi cu cine locuiește acum, dar Îmi promite că se va duce direct acolo. Stau În fața gării, după colț, lângă automatul foto. Când mă uit Înăuntru câteva minute mai târziu, a intrat deja În vorbă cu un tânăr cântăreț al străzii. Relaxat, generos, aruncă una dintre hârtiile de zece lire pe care i le-am dat În cutia deschisă a chitarei tânărului, Își dă jos haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înaripată deasupra capetelor noastre. — Dacă te-ai Întrebat vreodată de ce trotuarele din centru sunt așa de curate În comparație cu restul Londrei, iată răspunsul, i-am spus. —Aha, acum Înțeleg, a spus Candy cu un rânjet. În felul ăsta tot căcatul rămâne Înăuntru. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Ce mai faci TU? Eu am fost așa de stresată după 3 zile de vacanță, că am vrut să mă duc la mănăstire. Oare oferă programe de dezintoxicare de muncă pentru dependenți jalnici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]