49,940 matches
-
cazinouri la ruletă“1. Destinatarul acestei scrisori, Nikolai Strahov, reproducînd‑o În ale sale Amintiri despre Feodor Mihailovici Dostoievski, relatează cîteva amănunte interesante privitoare la modul În care Dostoievski Își vindea operele Încă nescrise, cerînd mereu avansuri și Întîrziind aproape Întotdeauna cu predarea manuscriselor, ceea ce făcea din el un colaborator nu prea sigur pentru edituri și reviste. Deși unele din aceste amănunte sînt savuroase, credem că mai importantă este explicația pe care o dă Strahov : „Feodor Mihailovici Își amîna mereu munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
lene obișnuită, ci una aparte, scriitoricească, pe care am izbutit s‑o observ foarte clar la Feodor Mihailovici. Problema e că În ființa lui se săvîrșea permanent o muncă lăuntrică, aveau loc creșterea și mișcarea ideilor și lui Îi era Întotdeauna greu să se rupă de această muncă pentru a scrie. RămînÎnd leneș În aparență, el, În fapt, muncea neobosit“1. De această „lene“ a lui Dostoievski a Încercat să profite un editor, Feodor Stellovski, cu care Dostoievski a Încheiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
suprimă. Mulți, în inima lor, nu își doresc oare să fie altfel? Puțin mai inteligenți, bogați și frumoși? Deseori acceptăm mai ușor lumea decât pe noi înșine, așa cum suntem sau cum ne-au făcut alții să devenim. Lucrurile simple sunt întotdeauna cele mai dificile", spune Jung. "Arta de a fi simpli este cea mai înaltă, la fel cum a ne accepta pe noi înșine este esența problemei morale și nucleul unei întregi Weltanschauung.2" Nu sunt un reprezentant al pesimismului existențial
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sistemului financiar, încrederea exercitată rațional include un anumit scepticism și cere evaluarea rațională a riscului. Încrederea deci nu exclude judecata individului și nu poate nici să facă inutile normele naționale stabilite pentru a reglementa piața financiară. Cu toate acestea, este întotdeauna foarte important să fii conștient că nici o instanță, statală sau ecleziastică, nici un om de stat sau vreun papă nu au dreptul de a pretinde încredere necondiționată și complet necritică. Am să vă dau un scurt exemplu: în ziua de 2
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Deoarece "eșecul nostru de toate zilele dă-ne nouă astăzi" este un tip de Tatăl nostru prezent și în mijloacele de comunicare din Statele Unite și Marea Britanie. Viceversa, cine scrie în revistele germane de divertisment reușește să răspândească o bunăstare culturală. Desigur, întotdeauna m-a impresionat un lucru: dreptul la căutarea fericirii (happiness) se regăsea deja consacrat în faza programatică a Declarației de Independență a Statelor Unite din 1776. Nu fusese un german, ci un filozof englez, reformatorul social Jeremy Bentham, care deja în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai aminti binecunoscutele generalizări de natură politică: germanii, elvețienii, americanii. Experiența m-a învățat în schimb că este valabil exact opusul: în toate națiunile, religiile și culturile am întâlnit bărbați și femei în care să mă încred și cu care întotdeauna am putut lucra pe baza unui raport de încredere. Nu ne putem încrede în toți Este evident că nu putem avea încredere în toți. În ce mă privește, sunt mereu dispus să ofer, cu o anumită anticipație, încredere persoanelor pe
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În unele civilizații erau atribuite voinței divinităților sau după exemplul celor Zece Porunci din Biblia ebraică unui singur Dumnezeu. Aceste porunci s-au transmis din generație în generație de-a lungul mileniilor. Astăzi însă, mi se aduc obiecții deseori că întotdeauna s-a acționat și se acționează împotriva poruncilor. Eu zic că e adevărat, dar cum ar fi lumea dacă nu ar exista aceste porunci? Etica este mereu contradictorie în fața realității empirice, nu enunță "o stare a lucrurilor care există", ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în cuvinte și imagini. Considerată din acest punct de vedere, "umanitatea" ca "artă" sau "muzică" este un concept ce necesită o definiție precisă pentru a fi actualizată. Prin "umanitate" nu se înțelege o anumită "concepție despre om". "Concepțiile omului" derivă întotdeauna dintr-o determinată perspectivă: creștină, ebraică, musulmană, socialistă sau liberală, biologică sau economică... Sunt adesea în conflict între ele. "Umanitate" semnifică acel patrimoniu comun fundamental de valori și de standard etic împărtășit de toți oamenii, independent de concepțiile lor. Iată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tip. Dar pe de altă parte abundența de informații nu dezorientează, dimpotrivă cizelează. Nu ne lipsesc competențele specifice, ci știința necesară pentru a ne orienta. Multe decizii existențiale trebuie luate fără a face compromisuri. Acționând cu fruntea plecată, sfârșești, aproape întotdeauna, cu a te lovi. Pe de altă parte a acționa cu indiferență nu este tocmai semnul unui caracter onest. Eu am încercat, unde a fost posibil, să găsesc o cale între încăpățânarea dogmatică și moliciunea oportunistă, să unesc stabilitatea cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de fond, adică se spune da sau nu sensului și valorii realității. Dar și în științe, diferit față de ceea ce susținea pe atunci Max Weber, nu este vorba doar de "obiectivitatea liberă de valorile morale" pe care profesorul universitar ar trebui întotdeauna să le observe. Chiar și în științele naturale și în cele economice interesele au un rol important, chiar și aici trebuie totdeauna pusă întrebarea despre sens. Criza economică mondială a făcut evident pericolul economiei și al tehnologiei lipsite de sens
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a scris enorm. Arta de stăpânire vieții rămâne o sarcină pe întreaga sa durată. Personal, încerc să iau și să înfrunt lucrurile așa cum sunt și să extrag din toate ce este mai bun. Acel take it easy totuși nu este întotdeauna soluția corectă. Cunosc situații în care mi se cer lucruri incomode, neplăcute, sacrificii. Arta de a trăi, experiența vieții și dorința de a trăi nu exclud deloc asceza, antrenamentul și disciplina. Arta de a trăi ar trebui să presupună un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să meargă dincolo de politica cotidiană: nu sunt suficiente noile organizații, este necesară o nouă forma mentis (mindset); diversitatea națională, etnică și religioasă nu trebuie înțeleasă ca o amenințare, ci mai degrabă interpretată ca posibilitate de îmbogățire; în timp ce vechea paradigmă presupunea întotdeauna un dușman, noua paradigmă nu mai are nevoie de dușmani, ci de parteneri, concurenți, iar uneori chiar de oponenți; în schimbul confruntărilor militare să se afirme la toate nivelurile competiția economică și socială. Nu un război salvific, ci dreptul popoarelor și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
În fine, aș dori să mulțumesc celor ce au participat în mod direct la nașterea acelor cursuri și a acestei cărți: colaboratoarele și colaboratorii de încredere din echipa mea și celei a Fundației Weltethos, precum și responsabililor editurii Pieper care, ca întotdeauna, au contribuit la realizarea cărții nu doar în mod profesional dar și cu o deosebită plăcere. Hans KÜNG Tübingen, iulie 2009 Bibliografie Berger, Peter L., A Rumor of Angels, Anchor Books/ Doubleday, Garden City, NY 1970. Brecht, Bertolt, "Gegen Verführung
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
factor curativ. Alte persoane conceptualizează infertilitatea prin raportare la imaginea de sine. Sunt declarații care exprimă conflictul dintre imaginea ideală de sine a solicitantului/solicitanților ca soț/soție sau mamă/tată și imaginea de sine reală, ca rezultat al infertilității. Întotdeauna mi-am dorit un copil... un copil care să-mi spună mamă și eu să pot să mă manifest ca o mamă. Pentru mine asta a însemnat totul. Nu aș putea și nu pot să concep viața fără un copil
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
mintală și-și doresc în mod special un copil sănătos. Am identificat de asemenea familii care, deși au un copil biologic sănătos, adoptă din dorința de a oferi un frate/o soră acestuia. Noi avem un copil al nostru, dar întotdeauna am dorit să avem doi copii. Eu am crescut singură la părinți, soțul meu la fel și știu cât de greu este să crești singur. Am vrut neapărat o soră pentru fetița noastră..." Având în vedere incidența într-o continuă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
din domeniul adopției, care trebuie să insiste pe nevoie de informare și de pregătire a părinților. Este necesar să găsească resurse de informare multiple, adecvate fiecărui adoptator sau cuplu de adoptatori. Întâlnirile din perioada pre-adopției, organizate în cadrul DGASPC nu sunt întotdeauna suficiente pentru a-i aduce viitorului părinte toate informațiile de care are nevoie. Acest lucru nu înseamnă neapărat lipsa de competență sau dedicare a profesioniștilor. Mai degrabă trebuie văzută prin prisma teoriei învățării de-a lungul vieții. Institutul Evan B.
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
care circulau în epocă asupra cremațiunii într-un articol publicat ulterior. În consecință, Șerboianu reliefa faptul că inclusiv "sectanții" aveau uneori dreptate în credința lor, când de pildă respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un frate al tăi să moară de foame, care crimă este mai mare și în care canon poate fi încadrată? Ar fi multe de spus în ceia ce privește lupta neleală ce se dă, nu atât de oficialitatea bisericească, gata întotdeauna a ceda în fața marilor probleme sociale, ce nu vin în contradicție flagrantă cu dogmele sau canoanele, cât de unii preoți interesați și cercetați cu cultura teologică. Aceștia, neadâncind bine nici Scriptura și nici problemele sociale, se sugestionează unii pe alții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să-l aduci jertfă pe brațele înroșite de foc ale acestui idol, pe care tu în ignoranța și rătăcirea ta îl socotești Însuși Dumnezeu, apoi aceasta nu este cel mai desăvârșit semn de credință și pietate? Dar, ca să spulber pentru întotdeauna născocirile adversarilor cremațiunii cum și afirmația că "arderea este lucru diavolesc" că "Dumnezeu nu-I place acest fel de nimicire a omului" etc. deși în crematoriu nu se bagă oamenii de vii, ca odinioară, ci numai cei morți, voi reda
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceia, care țineau morțiș la datinile străbune, dar disprețuiau ori nu-mplineau de loc poruncile lui Dumnezeu, atât pe cele din Legea veche, cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care fac fală omenirii și o îndrumează pe calea civilizației și a progresului. Istoria fiecărei invențiuni este plină de relatări dureroase și de multe ori bizare și în toate cazurile aproape biserica, prin
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viu al Luminei lui Christos, ca să învieze și în tine și pe pământul acestei țări, o lume nouă de simțire și idei; și numai atunci vei putea înțelege adâncul rost al glasului din noaptea sfântă a învierii, care astăzi și-ntotdeauna strigă tuturor: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, IV, 5, 1937, pp. 1-2) Eroului necunoscut "Ceux qui pieusement sont morts pour la patrie On drit qu'a ler cercuil la foule viene et prie" (Hymne par Victor Hugo) Străjuiești destinele neamului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Îți porți patria pretutindeni; că tricolorul Ți-i drag și-Ți este mamă și tată în clipele supreme; că el Ți-i leagăn și mormânt; nădejde și reînviere!... Moartea Ta, Erou Necunoscut, fu învierea unui neam întreg, care astăzi și-ntotdeauna smerit se-nchină înaintea mormântului Tău, și ca vestalele neadormite, de-a pururi va priveghea, să nu se stingă flacăra sacră și lumina nădejdilor noastre de la căpătâiul mormântului Tău, mormânt singuratic și modest precum a fost și viața Ta!... În
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege firească sădită în om spune savantul profesor decedat dr. Badea Cireșanu, în al său Tezaur Liturgic, tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna admiră trecutul și găsesc la cei încetați din viață calități mai frumoase decât la cei cari trăiesc. Imaginația creează cele mai frumoase icoane despre strămoși, cu privire la traiul, morala, obiceiurile și onestitatea lor. Cineva însă, nu-și poate da seama pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
barbariei. Desigur, nu este prima dată când omenirea se cufundă în noapte. Ne gândim chiar că a trăit această amară aventură de multe ori, iar istoricul sau arheologul ne dezvăluie cu inima strânsă urmele unei civilizații dispărute. Însă îi urma întotdeauna o alta. Pe ruinele vechilor sanctuare se înalță noi temple, mai mărețe sau mai rafinate. Câmpurile pe care sistemele de irigație lăsate în părăsire leau transformat în smârcuri pestilențiale sunt într-o bună zi drenate și asanate din nou, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ce nu s-a mai văzut vreodată: explozia științifică și distrugerea omului. Iată noua barbarie, pe care nu este sigur că o vom putea depăși de data asta. CAPITOLUL I CULTURĂ ȘI BARBARIE Barbaria nu este un început, ci este întotdeauna secundară unei stări a culturii care o precede în mod necesar, și poate apărea ca o sărăcire și o degenerescență numai în raport cu aceasta. Barbaria, spune Joseph de Maistre, este o ruină, nu un rudiment. Cultura este așadar întotdeauna preeminentă. Până
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]