6,475 matches
-
Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți un șanț, și peste păduricea aia ajungeți în barieră. Într-o jumătate de ceas sînteți la "Spînzuratu", la circiumă. Cereți un chil de țuică fiartă și vă dregeți... Țiganii s-au privit. Omul se grăbea. Întorsese ulubele cailor. Dumitru, spăimos cum era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a moartă, Anghele! glumi Neacșu. - Ducă-se... Îi răspunse celălalt cu gura înghețată, întunericul căzu deodată. Abia mai apucară să zărească șanțul fortului și grăbiră într-acolo, părăsind drumul ca să scurteze. Vântul se întețise. Ace ascuțite de gheață le răneau ochii. În curând începu o ninsoare deasă și lipicioasă. Zăpada acoperi totul în câteva clipe. Dumitru începu să strige la ceilalți: - Mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am dus la fotograf, cu mașinile... Căldura aceea plăcută îi cuprinsese tot trupul, urca în obraji și gura i se mișca din ce în ce mai greu. Țambalagiul plîngeafără să știe. - M-auzi, nene Mitică? > În aceeași zi, spre seară, niște vânători găsiră lângă șanțul fortului "Cățelu" pe Anghel, cântând încă în fața hoiturilor starostelui și al țambalagiului. Erau trei oameni înalți, îmbrăcați în cojoace, cu puști în mâini, încă fumegânde. Impușcaseră doi lupi și-i alungaseră pe ceilalți. Priveau la nebunul din fața lor, care nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încercuită și bombardată cu tunurile de mai bine de cinci luni de către rumi. Regii creștini - fie ca Domnul să dărâme ce au construit și să clădească la loc ce au dărâmat! - înălțaseră turnuri din lemn în fața incintei și săpaseră un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand însuși, castilienii nu izbuteau s-o cucerească, iar garnizoana efectua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
otomană s-a apropiat de Cairo, sultanul mameluk și-a adunat trupele în tabăra de la Raidanieh, în partea de răsărit a orașului; a mai adăugat și câțiva elefanți, precum și niște tunuri recent fabricate; totodată, a pus să se sape un șanț lung și adânc, în speranța susținerii unui lung asediu. Nu acesta era însă planul otomanului. După ce lăsase oastei sale două zile de odihnă pentru lunga traversare a Sinaiului, Selim a poruncit un asalt general, cu o asemenea cantitate de tunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fire. Recuceriseră Bulakul, se strecuraseră în vechiul Cairo până în preajma casei mele și, la rândul lor, recuperau pas cu pas terenul pierdut. Tumanbay controla mai ales cartierele populare din centru, la care stăvilise accesul prin săparea în grabă a unor șanțuri sau prin înălțarea de baricade. Dintre toate zilele create de Dumnezeu, vinerea aceea și nu alta a fost cea aleasă de Nur pentru a simți durerile facerii. Am fost nevoit să ies târâș, să mă strecor prin grădină pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din rivalii lui printre marii traficanți iordanieni. Naasri stabilea un preț și curierul aducea banii înapoi în Irak. Din cauza rețelei telefonice, curierii știau că nu își pot permite să-și însușească o parte din sumă. Dacă făceau asta, erau destule șanțuri de-a lungul Tigrului în care să fie aruncați. Mahmud făcuse asta o vreme și scosese profituri bunicele. Afacerile avuseseră un ritm constant de când fusese dărâmată statuia, dar el era traficant de mai multă vreme. Nu se vorbea nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
filmare. Musta... Mark, dacă poți veni aici jos, cred că putem să ne descurcăm cu unghiul. O șină mică, joasă înconjura modelul, nimic mai mult. Poate doar dacă puneai la socoteală cercul de stânci ascuțite ce formau un fel de șanț de jur-împrejur. Dar peste ambele se putea păși ușor, atâta timp cât înaintai cu grijă. Mergi încolo, spuse Uri, arătând către unul dintre pereții exteriori de protecție ai vastei grădini a Templului. După el era spatele structurii înseși. Maggie își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
exact ce îți spun. Ai înțeles? Când Maggie îl întrebă ce voia să spună, dădu din cap: Nu e timp. Când vor vedea ce facem, ne vor da afară. Maggie păși cât de ușor putu peste barieră și apoi peste șanț. Se simțea ca Gulliver în ghete până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în fiecare an. La fel, izbânda zeilor asupra puterilor Tenebrelor, Morții și Haosului se repetă cu fiecare victorie a cetății asupra cotropitorilor. Sistemele de apărare ale așezărilor și ale cetăților au fost probabil la început magice: aceste sisteme, alcătuite din șanțuri, labirinturi, valuri de apărare, erau concepute astfel încît să poată împiedica mai curând năvălirea demonilor și a sufletelor morților decât atacul ființelor omenești. În nordul Indiei, în vreme de epidemie, se desenează în jurul satului un cerc a cărui menire este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vată umedă absorbantă, rece ca gheața, apăsând capul lemurian al insectei; spasmele tot mai slabe ale corpului ei; pârâitul aducător de satisfacție produs de acul cu gămălie pătrunzând În carapacea dură a toracelui ei; inserarea atentă a vârfului acului În șanțul căptușit cu plută al planșetei; aranjarea simetrică a aripilor groase cu vene puternice sub fâșii de hârtie semitransparentă aplicate cu grijă. 2 Trebuie să fi avut vreo opt ani când, Într-un pod al casei noastre de la țară, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul de sub poduleț, un Silvius Skipper galben-strălucitor țopăia Împreună cu o libelulă (pentru mine, o banală libelulă albastră). Din capul unei flori, doi Coopers se ridicară la o Înălțime uriașă, tot luptându-se Între ei - și apoi, după un timp, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila lor mătase stacojie de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o noapte, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că acest mod de a face dragoste În poziție de centauri era totuși Îngrădit de anumite limite. Mai mult de atât, Iuri și cu mine cunoșteam un băiat care Încercase, dar calul fetei Îl Împinsese pe al lui Într-un șanț. Epuizați de aventurile noastre din hățiș, stăteam tolăniți În iarbă și discutam despre femei. Inocența noastră mi se pare acum aproape monstruoasă, văzută În lumina diverselor „confesiuni sexuale“ (care se găsesc În Havelock Ellis și la alții) ale unor țânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil să-mi termin poezia sau altminteri să mor, eram mai mult ca oricând Într-o stare de transă. Deloc surprins, m-am pomenit, dintre toate locurile posibile, tocmai pe canapeaua de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai ales duminicile, locul era năpădit de trupuri omenești În diverse stadii de goliciune și solarizare. Numai veverițele și anumite omizi rămâneau Îmbrăcate. Gospodine cu tălpi cenușii ședeau pe nisipul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fata a zorit din lift, a zorit pe ușa blocului, zorește pe lunga alee care duce spre stația autobuzelor. O privesc din spate cum își agită fundul crud, în pantalonii strânși. Carnea neîmplinită, neașezată o face să pară crăcănată, un șanț de lumină între picioarele ei. Pare fragilă, făcută din bucăți încă nelipite între ele, cu multe goluri. Un trup făcut încă alandala, fragil, pornit a se risipi la fiecare tremur al pașilor ei zoriți, la fiecare lovire a aerului încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se convingă, răbdător, că nu lăsaseră nici un detașament pe insulă și o străbătu apoi foarte Încet, descoperind furios că munca lui de ani de zile fusese distrusă În mod deliberat. Nu mai rămăsese În picioare nici un pom fructifer, nici un șanț de apă, ba chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chiar dacă asta Înseamnă distrugerea la cote alarmante, din cauza sării marine, a antichităților maure. Casa Papa, cum poreclise Lauren casa tatălui ei, este un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o uniformă cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
același timp : un branding mai modest, de restaurant, dar simptomatic pentru imaginarul nostru național. Pe lîngă Sibiu, un local nici prea-prea, nici foarte-foarte își ademenea clienții cu următorul „logo” : Fîntînița haiducului. Simply the best ! Era să intru cu mașina în șanț, fascinat de această sinteză identitară de margine de drum... Dincolo de aparența sa puțin stîngace, această promovare este absolut exemplară, în felul ei. Are, adică, tot ce-i trebuie pentru a ne oferi o imagine sintetică a imaginarului nostru mult mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
j’arrive... Am crezut că drumul va ocoli valea și va coborî apoi, pe versantul celălalt, înapoi la drumul mare. Dar n-a fost așa. De fapt, era un drum forestier care urca pe vale, devenind tot mai mic, două șanțuri de tractor, apoi o potecă largă de picior, pînă se răsfira într-o mulțime de potecuțe ce se pierdeau în hățișul pădurii. Am mers mai departe, am luat-o pe una dintre potecuțe, care mi s-a părut mai promițătoare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Petre n-avea curaj, iar după discuția cu conu Costache hotărârea lui fu luată și comunicată ca definitivă femeii: — Tre’ să scab de bacostea asta. Da nu știu un’ să-l arunc. În gârlă? Într-un lac? În bădure? În șanț? Duminică inspectase puțin locurile cu apă și poate, dacă l-ar fi avut la el, l-ar fi aruncat. Îi era teamă „să nu blutească“. Îi era teamă să nu fie văzut. Deja „dracu’ ăla de cobil“ se ținuse după
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ghimpată. În unele epoci istorice singura direcție bună este cea a vântului. Imperiile au dispărut. Nu și sechelele lor. Prea multe gloanțe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului. Unele generații au spart semințe de floarea soarelui prin șanțurile istoriei. Pe stadion, toate laudele se năpustesc spre șutul bâlbâit nimerit în gol, nu spre cel impecabil fulgerat din bară. Nici în istorie nu e altfel. Toți trepădușii istoriei se cred deschizători de drumuri. Istoria - acest instrument de amânare a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost, mai ales, indiferentă. Filozofia acuză, istoria - justifică. Istoria - un muzeu al orelor fatale ale omenirii. Istoria - această tranșare științifică a măcelurilor și a rânjetelor diplomatice. Revoluțiile trebuie să schimbe concepțiile, nu doar funcțiile. Pe muritorii de rând îi judecă șanțul și strada. Pe ceilalți - istoria. Unii fac istoria, ceilalți o suportă. Arheologia ne-a convins că nemuritoare cu adevărat sunt doar cioburile. Istoria umple mai întâi cimitirele, apoi muzeele. Revoluțiile nu-și mai pierd timpul să selecteze capete, cum fac
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]